|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Valentin Varan |
|
|
Cu dulcea-ţi indecenţă necesară
pătrunzi înspre albastrul meu carnal
ca un satâr ce se implântă-ntr-o vioară
că puful pluşului ar face-o mai brutal
plăcere şi durere se combină
în voluptăţi rotunde, calde, moi
iar unghiile mi se retrag în rădăcină
şi unul câte unul ne-aruncăm în noi
cuţite, lame, vârfuri, colţuri, spini
ne ară senzualele fioruri
să crească-n celălalt propriile rădăcini
iar ce trăim o să răsară-n doruri
din trupu-ţi sângele mă ţine viu
propriul sânge nu-i al meu, ţi-l dărui
ruleta sorţii nu-mi mai pare un pariu
ci doar un zid pe care nu mai vreau să-l nărui
tu eşti refugiul meu,desconspirata taină
spre tine nu îşi poate-ntinde plebea larma
sub sufletul tău cald ca sub o haină
mă cuibăresc să nu mă plouă karma. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
mmm, o poezioara pe gustul meu. felicitari !
iar unghiile mi se retrag în rădăcină
şi unul câte unul ne-aruncăm în noi
cuţite, lame, vârfuri, colţuri, spini
ne ară senzualele fioruri
sub sufletul tău cald ca sub o haină
mă cuibăresc să nu mă plouă karma.
maimuta de matase înstelată:)
|
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-03-01 12:33:45 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Radu,
poezia e foarte veche, cam de la începuturile încercărilor mele poetice. Nici acum nu sunt cine ştie ce poet, încerc şi eu...
Totuşi, de "reparat" poezia puteam să încerc...n-am făcut asta din nostalgie...
Varianta propusă de tine, cu prozodie şi tot tacâmul necesar, o fi valoroasă din punct de vedere tehnic, acum, dar mie nu-mi mai "străluceşte"...sper să înţelegi...
Plecăciune, mă bucur că ţi-a stârnit interesul şi că ţi-a plăcut...
Mai ai dreptate şi de faptul că urăsc prozodia. Consider tehnica în poezie o constrângere la care nu pot şi nu vreau să mă supun...eu scriu pentru că spiritul mi-e liber...
Cu adânc respect şi mulţumiri nenumărate...
valysan |
|
|
|
Postat
de catre
Valentin Varan la data de
2008-03-01 08:35:45 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu dulcea-ţi indecenţă necesară
pătrunzi şoptit albastrul meu carnal,
ca un satâr ce mângâie-o vioară:
un nor de puf ar face-o mai brutal.
Plăcere şi durere se combină
în voluptăţi rotunde, calde, moi
când gheare ni se trag în rădăcină
şi însetaţi ne aruncăm în noi.
Cuţite, lame, vârfuri, colţuri, spini
ne ară vinovatele fioruri,
sădind în trupuri propriile lumini
ca să culegem ce răsare-n doruri.
In roşu, trupul tău mă ţine viu;
că sângele nu e al meu, ţi-l dărui,
ruleta sorţii nu-mi mai e pariu,
ci doar un zid pe care-am vrut să-l nărui.
Tu eşti refugiul meu, firava taină,
spre tine nu-şi întinde plebea larma,
sub umărul tău cald, ca sub o haină
mă cuibăresc să nu mă plouă karma.
am încercat să repar câte ceva în versiunea de mai sus, (m-aş bucura să fi reuşit), pentru că mi-a placut originalul... (cu excepţia prozodiei, evident), la care se pare că nu ţii deloc, ba mai mult, o urăşti...
aprecieri
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-03-01 00:56:07 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|