|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Valentin Varan |
|
|
Cu dulcea-ți indecență necesară
pătrunzi înspre albastrul meu carnal
ca un satâr ce se implântă-ntr-o vioară
că puful plușului ar face-o mai brutal
plăcere și durere se combină
în voluptăți rotunde, calde, moi
iar unghiile mi se retrag în rădăcină
și unul câte unul ne-aruncăm în noi
cuțite, lame, vârfuri, colțuri, spini
ne ară senzualele fioruri
să crească-n celălalt propriile rădăcini
iar ce trăim o să răsară-n doruri
din trupu-ți sângele mă ține viu
propriul sânge nu-i al meu, ți-l dărui
ruleta sorții nu-mi mai pare un pariu
ci doar un zid pe care nu mai vreau să-l nărui
tu ești refugiul meu,desconspirata taină
spre tine nu își poate-ntinde plebea larma
sub sufletul tău cald ca sub o haină
mă cuibăresc să nu mă plouă karma. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
mmm, o poezioara pe gustul meu. felicitari !
iar unghiile mi se retrag în rădăcină
și unul câte unul ne-aruncăm în noi
cuțite, lame, vârfuri, colțuri, spini
ne ară senzualele fioruri
sub sufletul tău cald ca sub o haină
mă cuibăresc să nu mă plouă karma.
maimuta de matase înstelată:)
|
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-03-01 12:33:45 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Radu,
poezia e foarte veche, cam de la începuturile încercărilor mele poetice. Nici acum nu sunt cine știe ce poet, încerc și eu...
Totuși, de "reparat" poezia puteam să încerc...n-am făcut asta din nostalgie...
Varianta propusă de tine, cu prozodie și tot tacâmul necesar, o fi valoroasă din punct de vedere tehnic, acum, dar mie nu-mi mai "strălucește"...sper să înțelegi...
Plecăciune, mă bucur că ți-a stârnit interesul și că ți-a plăcut...
Mai ai dreptate și de faptul că urăsc prozodia. Consider tehnica în poezie o constrângere la care nu pot și nu vreau să mă supun...eu scriu pentru că spiritul mi-e liber...
Cu adânc respect și mulțumiri nenumărate...
valysan |
|
|
|
Postat
de catre
Valentin Varan la data de
2008-03-01 08:35:45 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu dulcea-ți indecență necesară
pătrunzi șoptit albastrul meu carnal,
ca un satâr ce mângâie-o vioară:
un nor de puf ar face-o mai brutal.
Plăcere și durere se combină
în voluptăți rotunde, calde, moi
când gheare ni se trag în rădăcină
și însetați ne aruncăm în noi.
Cuțite, lame, vârfuri, colțuri, spini
ne ară vinovatele fioruri,
sădind în trupuri propriile lumini
ca să culegem ce răsare-n doruri.
In roșu, trupul tău mă ține viu;
că sângele nu e al meu, ți-l dărui,
ruleta sorții nu-mi mai e pariu,
ci doar un zid pe care-am vrut să-l nărui.
Tu ești refugiul meu, firava taină,
spre tine nu-și întinde plebea larma,
sub umărul tău cald, ca sub o haină
mă cuibăresc să nu mă plouă karma.
am încercat să repar câte ceva în versiunea de mai sus, (m-aș bucura să fi reușit), pentru că mi-a placut originalul... (cu excepția prozodiei, evident), la care se pare că nu ții deloc, ba mai mult, o urăști...
aprecieri
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-03-01 00:56:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|