PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Portret de autor - Ryu Murakami - Violenţa ca mod de viaţă Text postat de Andrei Petre Prozator penetrant, Ryu Murakami creionează o lume aparte, o realitate dură, prezentată adesea brutal, fără explicaţii. În romanele sale, Murakami prezintă o Japonie profund desacralizată, invadată de cultura occidentală, în faţa căreia nimeni nu se mai opune. Cu toate astea, în Japonia lui Murakami există speranţă, există acele elemente speciale care individualizează ţara. În ciuda invaziei de gaijini (străini), aceştia nu vor putea niciodată să înţeleagă cu adevărat cultura japoneză. Ţara niponă rămâne un mister etern, pe care fiecare dintre noi va încerca într-o zi să îl descifreze. Până la urmă, toate drumurile ajung în Orient... Stilul lui Murakami degajă deopotrivă forţă şi simplitate. Cuvintele puternice sugerează imagini şocante, însă liniştesc printr-o înlănţuire lejeră. Limbajul nu este forţat, impresionând mai mult prin substrat şi mai puţin prin rafinamente stilistice. Permanenta alternare între naraţiunea la persoana I şi ipostaza naratorului omniscient oferă volumelor o puternică tentă descriptivă. În fond, are loc o dedublare a personajului principal, care este în acelaşi timp participant la acţiune şi observator. El îşi analizează obiectiv trăirile, se observă pe sine însuşi din multiple unghiuri, ajungând de multe ori la adevărate concluzii psihologice complexe: “Din punctul de vedere al străinilor, sunt multe lucruri, sunt multe chestii neobişnuite în ţara asta şi pe majoritatea nu aş putea să le explic. De ce, în ciuda faptului că Japonia e una din ţările cele mai bogate, oamenii muncesc până când se întâmplă chiar să cadă morţi? Poţi înţelege nişte fete din vreo ţară săracă din Asia, dar liceenele de aici de ce se prostituzează? … Nu îţi explică nimeni de ce în Japonia există fenomenele astea, care, văzute din afară, par foarte stranii.” (În supa miso) Chiar dacă acest procedeu al disecării prezentului continuu afectează puţin credibilitatea, Murakami îl foloseşte adesea pentru a sublinia motivele ascunse în spatele evenimentelor. Niciun act nu este inutil, fiecare gest se integrează perfect în simbolismul cărţii... Şi, în ciuda acestei filosofii complexe integrate în carte, romanul este aidoma unui carusel nebun, purtându-te cu repeziciune prin viaţa de noapte a oraşului Tokio, îmbinând adrenalina cu erotismul şi filtrând totul prin intermediul umorului negru. Scenele pot fi privite, în ciuda dramatismului lor, ca desprinse dintr-o comedie. Este greu să treci peste un anumit prag, însă, o dată ce o faci, nimic nu mai pare imposibil... Succeziunea rapidă a imaginilor este o caracteristică a lui Murakami. Ideile în schimb sunt profunde şi transced desfăşurarea acţiunii. Descoperim personaje puternice, însă izolate, vulnerabile. Relaţiile interumane sunt, în cărţile autorului japonez, mereu problematice. Oamenii nu comunică, nu îşi împărtăşesc problemele. Alienarea indivizilor este o caracteristică a prozei lui Murakami. El redă cu exactitate contactele interumane de suprafaţă, superficiale, însă insistă pe drama fiecărui participant la acţiune, insistă pe vieţile solitare ale acestora din urmă. Murakami ne oferă o viziune neaşteptată, puternică, reuşind în fiecare moment să ne convingă. Autorul japonez ne explică cu meticulozitate de ce a venit timpul unei noi religii: “Se spune deseori că obiceiul de a lua droguri seamănă cu un fel de religie şi că de fapt nu e doar o curiozitate sau o dorinţă de a fi la modă. Personal, am impresia că au şi ele importanţa lor, în special acum, când ne îndreptăm spre secolul XXI, nu în sensul sloganurilor ieftine din timpul mişcărilor de eliberare spirituală din anii ’60, ci… cum să spun? Am impresia că, dacă le-am aborda în mod concret la acelaşi nivel cu surfingul sau cu joggingul, atunci ni s-ar deschide nişte perspective cu totul noi.” (Ecstasy) Romanele stau sub semnul dualităţi, ilustrată prin zbuciumul interior al personajelor. Măcinaţi de incertitudini, indivizii izbucnesc în anumite momente, dezvăluindu-şi temerile şi dorinţele cele mai ascunse. Prin toate aceste gesturi şi prin analiza rafinată pe care o oferă, cărţile se dovedeşte a fi remarcabile exerciţii psihologice. Carnagiul este explicat plauzibil, iar legăturile aparent absurde pe care le face autorul amintesc de marii psihanalişti, ca Freud sau Jung. Pentru a se impune, Murakami utilizează adesea şocul. Cititorii sunt aruncaţi în vâltoarea evenimentelor, fără explicaţii. Romanul începe brusc, virulent şi continuă la fel, aidoma unei mantre. Nu ai timp să meditezi, nu ai timp să cântăreşti posibilităţile. Trebuie să alegi şi să te dedici în totalitate alegerii, trebuie să fii dispus să renunţi la persoana ta. Doar în momentul în care nu mai ai nimic de pierdut vei înţelege ce înseamnă cu adevărat să învingi, doar atunci vei descoperi libertatea nemărginită, în faţa căreia nu poţi decât să plângi de fericire. Deşi este o adevărată frescă a plăcerii carnale, romanul insistă pe forţa sentimentelor. Dragostea există şi între drogaţi, umilinţa poate constitui cea mai puternică legătură, iar promiscuitatea poate fi îmbrăţişată fără complicaţii morale. Iubirea garantează puritate, iar perversiunea nu face decât să o îmbogăţească. Ryu Murakami construieşte poveşti de viaţă, descoperind în fiecare moment alte şi alte motive pentru a zâmbi. Cititorii primesc o doză puternică de iubire, ambalată în poleiala fascinantă a sexului. Este timpul să învăţăm ce înseamnă dragostea, este timpul să descoperim din nou puterea trupurilor înlănţuite... Printr-un meleu al imaginilor şi al violenţei, Ryu Murakami ne oferă o imagine inedită a industriei sexuale nipone, precum şi o incursiune în lumea unui ucigaş calculat. Împletind limbajul simplu cu ideile filosofice complexe, cartea lasă în urmă multe probleme nerezolvate, împingându-l pe cititor spre meditaţie. Nu este uşor să ucizi, dar este mult mai greu să înţelegi crima şi să o accepţi, să îţi dai seama că fiecare tăietură de cuţit trebuie să semene cu o operă de artă: ”Frank mi-a arătat cu degetul înspre gâtul ei. Muşchii coardelor vocale erau umflaţi şi se mişcau în sus şi în jos, după cum ţipa femeia. Frank mi-a făcut semn din ochi să mă uit bine, apoi a spintecat cu cuţitul muşchii aceia care se mişcau. S-a auzit un zgomot ca de abur ţâşnind în afară, iar vocea femeii a fost înghiţită de acel şuier şi apoi s-a stins.” (În supa miso) Sexul este subiectul cel mai atrăgător pentru fiinţa umană. Ca parte definitorie a fiinţei noastre, sexualitatea ne guvernează multe dintre acţiuni, fie la nivel conştient, fie la nivel subconştient. Fără să vrem, acţionăm în funcţie de diferitele impulsuri sexuale pe care le primim din exterior. Ryu Murakami reuşeşte prin cărţile sale să trezească în cititori impulsurile sexuale, să îi atragă într-o lume a tenebrelor în care cei mulţi oameni se dizolvă. Personalităţile dispar, barierele se topesc, iar în urma lor rămân instinctele, mai vii şi mai brutale ca niciodată. Fiecare volum în parte este o carte percutantă, violentă, care împleteşte erotismul cu pornografia, forţând limitele şi obligându-l pe cititor să mediteze asupra propriului sistem etic. Nu mai şti ce este corect, nu mai şti ce trebuie să faci pentru a înţelege. Folosind paradigma definitorie a excesului sexual, Murakami construieşte personaje coerente, credibile, care te înfioară prin uşurinţa abuzurilor. Nu trebuie să ne gândim exclusiv la vicii grandioase, pentru că fiecare dintre noi se poate pierde în desfrâu. Nivelul de iniţiere depinde de fiecare persoană în parte, însă destinaţia finală este întotdeauna aceeaşi. Construind un peisaj hipertehnologizat, Ryu Murakami le oferă personajelor sale posibilităţi multiple. Liberul arbitru este foarte important, pentru că doar el potenţează volumul. Inconştienţa poate fi o scuză, iar viciul nu trebuie să beneficieze de asta. Împlinirea prin prăbuşire poate fi atinsă doar dacă aceasta se face conştient. O descompunere treptată, în faţa căreia cititorii nu pot rămâne impasibili. Murakami oferă simboluri noi, în aparenţă şocante. Drogurile, până la urmă, pot fi o simplă perspectivă sau poate, o religie a mileniului III. Sexualitatea exacerbată este descrisă fidel de Murakami, care lasă personajele să vorbească, le construieşte aidoma unor oameni reali, dureros de autentici. Nu există strălucire inutilă, nu există clişee. Însă eleganţa apare, pentru că există performeri chiar şi în viciu. Cei supuşi pot deveni oricând stăpâni, iar Murakami, în stilul său binecunoscut, reuşeşte să zugrăvească în nuanţe intense portretul unor fiinţe aflate întotdeauna la limită, pendulând în vârful foarte ascuţit al unui ac. O picătură de sânge este tot ceea ce trebuie pentru a strica acest echilibru. Limbajul folosit nu este brutal. Murakami insistă în multe locuri pe o descriere clinică, anatomică, specifică lui. Nu suntem atraşi de cuvintele folosite, ci de actele descrise. “Ecstasy” impresionează prin brutalitatea scenelor sexuale, prin dorinţele împinse la limită, prin suferinţa transformată în plăcere supremă. Descoperim că durerea poate provoca plăcere, descoperim că există întotdeauna mai multe variante. Nu trebuie să ne temem, trebuie doar să avem curajul să experimentăm. Întotdeauna mai mult. Numai aşa vom reuşi să ne dezvoltăm cu adevărat. Elementul inedit al romanului este împletirea realităţilor. Smuls din lumea sa banală, personajul principal este aruncat într-un carusel ameţitor. Înconjurat de personalităţi puternice, impozante, bărbatul îşi contemplă prăbuşirea, fiind incapabil să evadeze, să se rupă de “maeştrii” săi. Îmbinând psihologia desconstrucţiei cu scene pornografice hipnotizante, Murakami schiţează o lume interzisă, în care doar cei mai puternici reuşesc să intre. Insistând pe abandonarea prin plăcere, scriitorul japonez îşi impresionează cititorii, demonstrându-le că nu este uşor să te supui. Suprema înfrângere este una dintre cele mai mari victorii, iar atunci când înţelegem asta vom descoperi că au rămas foarte puţine gusturi autentice în jurul nostru: “A căutat cu disperare să găsească ce. Era vârful limbii, pe care îl tăiase. Era de fapt amintirea vârfului limbii. A încercat să îşi strecoare această amintire printre dinţii încleştaţi. Îl durea, dar a reuşit să recâştige controlul asupra întregii limbi. Nu mă las! Nu o omor pe femeia asta! Nu îi voi opri bătaia inimii! Limba moale i-a pătruns printre dinţi. Dinţii încercau să o muşte. Durerea era insuportabilă şi a început încetul cu încetul să i se răspândească în toată gura. Topea untura încinsă care îi învelea corzile vocale. Bătaia inimii trimite un semnal! Copilul din pântecele nebunei ăsteia îl aude şi el. A tras aer adânc în piept. Aerul proaspăt i-a răcorit limba şi corzile vocale. Semnalul pe care îl transmite inima ei spune un singur lucru, te învaţă doar un lucru. Hashi a inspirat din nou. Şi-a răcorit buzele şi gâtul, din care a ieşit un sunet. Era aidoma plânsului unui copil nou-născut. Nu o să mai uit acum! Nu o să mai uit semnalul pe care mi l-a transmis inima mamei mele! Nu muri! Nu ai voie să mori! Trăieşte! Asta îţi strigă inima care bate şi ritmul ăla ţi se imprimă în muşchi şi sânge şi în corzile vocale. Hashi a dat drumul maxilarelor femeii. S-a îndepărtat, plângând asemenea unui bebeluş. În timp ce mergea spre centrul oraşului pustiu, plânsul lui s-a transformat într-un cântec. - Auziţi? a murmurat spre turnurile din depărtare. Auziţi? Ăsta e noul meu cântec.” (Copii de aruncat) Analizând în profunzime dorinţa sexuală, Ryu Murakami ne oferă călătorii psihologice fascinante, reuşind să contureze foarte bine dorinţele fiecăruia dintre noi. Fanteziile sunt o parte importantă a vieţii noastre, iar cărţile autorului japonez ne învaţă să le acceptăm şi poate chiar, să le împingem până la extrem. Fericirea nu poate fi înţeleasă cu adevărat decât atunci când o trăim. De multe ori însă, pentru a trăi fericirea pe care ne-o dorim, trebuie să depăşim limite. Iar limitele fiecăruia nu sunt decât temerile sale. Ryu Murakami ne îndeamnă să trecem peste aceste limite, să ne depăşim teama. Odată ajunşi acolo, vom descoperi că orice este posibil. Folosind adesea personajul narator, prozatorul japonez conferă o senzaţie pregnantă de realism. Cititorii nu înţeleg mai mult decât personajul central, fiind părtaşii prăbuşirii acestuia. Traversăm fiecare situaţie împreună cu personajele implicate, ne punem în locul acestora, transformând fiecare pagină într-un alt drum al descoperirii de sine, de cele mai multe ori prin exces. Cititorul pătrunde în hăţişul propriei imaginaţii, încercând să îşi accepte propriile dorinţe. Murakami ne îndrumă, demonstrându-ne pe parcurs că niciunul dintre noi nu este bolnav. Fanteziile nu sunt decât încercarea noastră de a ajunge la iubire, o iubire pe care fiecare o înţelege altfel. Să nu ne temem de noi înşine, să credem în fiecare sentiment ca şi cum ar fi ultimul. Până la urmă, violenţa, violul, drogurile, pot să fie simple distracţii. Depinde doar de capacitatea fiecăruia dintre noi de a accepta frumosul, în infinitatea de forme în care acesta apare. Unii, au învăţat să nu se mai teamă, iar alţii sunt pur şi simplu bogaţi: “Abia după ce instinctele de masochist se treziseră în mine, am început să înţeleg cât de uşoară era viaţa de sclav. Supunerea mea nu putea fi, la urma urmei, decât rezultatul propriei mele voinţe, căci nu oricine îşi anulează personalitatea poate simţi ce înseamnă umilinţa. Aşa cum eram, cu sticla de Heineken în mână, am fost cuprins din nou de acea suferinţă care devenise deja parte din mine. Nu-mi păsa ce-ar putea crede despre mine, tot ce simţeam era impulsul incontrolabil de a mă arunca la picioarele femeii, de a-i linge tălpile pantofilor, în orice caz, eram gata să fac orice ca să îi arăt limpede că eram complet subjugat. Mă gândeam că metoda cea mai directă de a i-o dovedi era să-i înghit excrementele. În faţa ochilor mi-a apărut propria imagine apropiindu-mi gura de excrementele ei şi m-am grăbit să iau o gură de Heineken. Berea nu avea niciun gust.” (Ecstasy) Murakami construieşte scene sexuale rafinate, pe care le încarcă cu simboluri, oferindu-le profunzime. Un păr năclăit de spermă spune ceva cititorului, îl transportă într-o lume pe care acesta nu o va înţelege imediat. Volumul te face să rămâi pe gânduri, pendulând între limbajul frust, exprimarea directă şi complexitatea scenelor. Povestea este întortocheată, aidoma unui labirint modern, iar senzaţiile sunt augumentate la maximum. Totul trebuie să fie mare, totul trebuie să fie la intensitate maximă. Altfel, somnul ne va omorî. Mai bine ne bucurăm de o mică explozie în partea dreaptă a stomacului. Şi o ultimă privire înapoi, căutând ţânţarii Romanele lui Ryu Murakami sunt în acelaşi timp o călătorie a iubirii şi o perindare prin faţa diferitelor tipuri de sex, droguri şi brutalităţi. Cititorii vor descoperi suferinţă, dar vor descoperi şi plăcere. Fiecare dintre noi îşi va descoperi latura de stăpân, dar în acelaşi timp va rămâne mut în faţa dorinţei de a fi, odată măcar, umilit. Totul ţine de alegeri, totul ţine de furnicăturile atât de ciudate care ne asigură că suntem oameni. Dragostea este de neînţeles, iar întrebările nu pot decât să sporească misterul. Încercaţi să descoperiţi din nou povestea, de data aceasta în stilul hipnotizant al lui Ryu Murakami, un scriitor care ne împinge înspre propriile limite. Sau, altfel spus, o lecţie despre ce am alege între un film porno şi o floare. Pe amândouă cumva, în acelaşi timp, în timp ce savurăm un pahar asezonat cu cocaină…? Totul ţine de noi şi de fiecare bucăţică a noastră. Că doar nu degeaba şi-a tăiat Van Gogh urechea... Bibliografie Ryu Murakami Almost Transparent Blue (Albastru nemărginit, aproape transparent) – 1976 War Begins Beyond the Sea – 1977 Coin Locker Babies (Copii de aruncat) – 1980 69 – 1987 Raffles Hotel – 1989 Ecstasy (Ecstasy) – 1993 Piercing – 1994 Kyoko – 1995 In the Miso Soup (În supa miso) – 1997 Strange Days – 1997 Lines – 1998 Parasites – 2000 Melancholia – 2000 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE