|
|
|
|
|
|
|
|
|
Calatoria |
|
|
Text
postat de
Adelaida Mateescu |
|
|
CǍLǍTORIA
Am urcat în trenul Personal fără țintă precisă.
De mult, de foarte mult timp călătoresc.
Era plin și urcau mereu alții; coborau din când în când unii, dar eu nu observam nici gara, nici omul.
Eram în tren cu toți ai mei, plină de bucurie. Trenul se mișca încet și descopeream mereu câte ceva nou privind pe fereastră. Am cules impresii, am trăit situații, mereu ocrotită de cei mai mari ai mei.
Trenul era lent, eu eram grăbită. Imi venea să-mi proptesc mainile în peretele vagonului ajutându-l să meargă mai repede.
Nerăbdare inconștientă trist răsplătită de urcarea în Accelerat.
Câtă bucurie la schimbarea vitezei ! Imaginile de afară se perindau mai iute, vagoanele întineriseră parcă. Ai mei erau mai melancolici, dar mai buni, mai lângă mine. Simțeam că nu vor să coboare niciodată din tren.
Năpădită de o sete nebună de noi priveliști, simțeam cum inima iși accelerase și ea bătăile. M-am privit în oglinda compartimentului, mi-am scuturat pletele, am surâs călătoriei în plină viteză și n-am ințeles de ce mai vârstnicii familiei se întristau. Poate erau obosiți, poate le era somn. Era oare bine că schimbasem trenul? Mergeam oare prea repede pentru ei?...O! Doamne, unde-i tata?..Locul lui a ramas gol. Probabil e pe culoar, s-a dus să fumeze o țigară și se întoarce.
Când am schimbat din nou trenul urcând în Rapid, nu mai știam ce simt.
Începusem să mă sperii de prea multă viteză, mai ales că în fiecare gară coborau tot mai mulți călători. Îi vedeam parcurgând culoarul, uitându-și bagajul în compartiment, mergând spre ieșire cu fețe palide și triste.
Unde coborau? De ce erau triști?
Trebuiau să coboare odată, nu-i așa?
Doar pentru asta au urcat
.
Eu unde merg?... Când cobor?
Trenul fuge
.
Mama! Unde ești?... uite-o pe culoar ..O strig: Stai! Nu asta-i gara. Nu pleca!
Mă sugrumă plânsul văzând atâtea locuri goale. Încă n-am rămas singură în trenul rapid, dar știu că va trebui să cobor și eu.
Mă uit pe geam la peronul plin de călători coborați din tren. Se depărtează undeva și trenul pornește iar spre nu știu unde.
Nu mai pot să mă bucur.
Aud țăcănitul roților și pleoapele mi se lasă în jos.
Adorm și visez ( de mulți ani același vis ):
Sunt dezorientată; nu știu unde mă aflu, nici in ce direcție trebuie să merg, dar știu sigur că trebuie să ajung undeva.
Vine un tramvai sau un tren. Unul nu oprește, altul e atât de aglomerat că nu pot să mă urc, în altul am urcat și îmi dau seama că trebuia să o iau în direcția opusă, dar nu mai pot coborâ și merg înainte.
Mă trezesc din vis. Merg tot cu rapidul
din ce în ce mai repede
.
Prea repede
.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|