|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
i-aº da nopþii sã mãnânce din palma asta fãrã cuvinte
aº lãsa-o apoi sã meargã la culcare ºi sã stingã plânsul copilului fãrã sens
mâine sã scuture ea firimiturile din codrul de pâine uscat de atâta absenþã
masa asta de la care se ridicã pãrinþii când mor nu o mai poate îndura ziua
nici fruntea adâncitã de suferinþi nu mai crapã în ger
se întâmplã toamna între ape la fiecare secundã vine femeia
ºi îmbracã în negru oglinda undeva
casa aceea nu are la fereastrã decât o arcadã în lemn
pe acolo vin mereu pãsãrile fãrã zbor ºi aºteaptã dangãtul clopotelor
spre a nu-ºi pierde ochii de atâta negurã a pãmântului
noaptea asta nu îºi mai rupe codrul de pâine e sãtulã de atâta om
pleacã acum capul ºi tace ea când nu tac eu
mi-e ciudã cã lasã în locul unui car mare unde sã îmi aºtern oboseala
o inimã împãrþitã pe drumuri fãrã întoarceri fiindcã a rãmas desãvârºind ultima cale
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23983 |
|
|
Comentarii:
120107 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|