|
|
|
|
|
|
|
|
|
Veghe |
|
|
Text
postat de
Elena Munteanu |
|
|
nepoatei mele Miruna-Maria
Auzi cum cântă-n depărtări
copila,
purtând în palme dorul meu amar?
Când mă va căuta,
voi fi argila
scăldată-n brume, toamnelor în dar.
Și-n ceruri nalte,
ceruri s-or roti,
un semn că încă sunt, în infinit.
În nopți de iarnă,
veghe îi voi fi,
fără-nceput și fără de sfârșit.
Să nu mă plângi, frumoasa mea copilă!
Voi asfinți, în pumnul de argilă...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena,
Scrii atat de frumos! Curg din tine cuvintele cu o simplitate si naturaletze superbissima! O incantare de mic poem!
Felicitari!
*
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-02-13 22:27:46 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|