|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Vladimir Negru |
|
|
nu-l mai caut pe Dumnezeu aºtept
sã coboare scuturându-se de nemurire
ca de-o zeamã urât mirositoare
sã-ºi îndrepte oasele
neatent la zarva heruvimilor în alai
apoi cineva îmi va despica buzele
ca pe-o ranã învechitã
sub care înca mai doare
în ascuns un zâmbet de om
e vremea sã ne rãtãcim îngerii
priveºte-ma cum alung
cu spaimã limba ce fulgerã
capãtul descãrnat al adevãrului
departe de noi
pasageri clandestini
mereu îndrãgostiþi de plecãri
miraj al unui aºternut ºifonat
de gamba ta arcuitã spre nicãieri
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mereu îndrãgostitã de plecãri, fiindcã existã un loc al re-întoarcerii, ca ºi cum aºternem umbre fãrã de care luminile nu ºi-ar avea rostul. Oricâtã zarvã ar fi în pãmânt, în cer, în lumi, din ea rãmâne liniºtea, Poemul acesta are serpentine de sensuri, nu mai ºtiu de unde începe de fapt, însã iau în palme cîteva versuri:
"apoi cineva îmi va despica buzele
ca pe-o ranã învechitã
sub care înca mai doare
în ascuns un zâmbet de om
e vremea sã ne rãtãcim îngerii"
ªi plec pentru a reveni mereu în altã parte.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-10-19 16:13:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|