|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Ion Corbu |
|
|
Piatra pietrei îºi poartã mãsura
Sã mai aºteptãm o noapte prieteni.
Copacul nu se îndoaie în arºiþã.
Cum muºcã înserarea din fruct
Fãrã de semn semnul ne pradã.
Cât semnului, semnul |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-am zis nu se poate trebuie sa fac un popas ºi aici!
Dana Popa spunea ca e o poezie cu multe simboluri, cred cã aºa este, voi încerca sã pãtrund în miezul cuvintelor pentru a desluºi semnificaþia lor.
,,Piatra pietrei îºi poartã mãsura’’ - duritatea cuvantului piatra ma duce spre ceva care seamãnã a urare: ,, casã de piatrã’’, tot aici mi se reflectã frumuseþea ºi culoarea pietrelor purtate de unii la gît ca niºte talismane...
,,Copacul nu se îndoaie în arºiþã.’’- m-aº duce spre verticalitatea omului.
,,Cum muºcã înserarea din fruct
Fãrã de semn semnul ne pradã’’ – Îserarea muºcând din fruct ( imi place foarte mult) fãrã a lãsa semn , unde nu se poate vedea semnul? –
Inima?
Sã sper un rãspuns?
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2003-12-18 12:33:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O poezie plinã de simboluri, încât îmi vine greu sã-i gãsesc un înþeles. Mã gândesc, mã gândesc.. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2003-08-21 01:25:28 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|