|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniel Bratu |
|
|
mãcar uite, spunea, deschide cercul mai mult
- deºi ea îºi uitase compasul plecat în volute -
nisipul frigea
ba aproape topise lumina-ntr-un ciob
eºti un slut,
un milog,
fãrã s-asculte sfârâitul – sunt vie
sunt rea
mã amãrâtule, coborâtule, doborâtule, ºtiu cã ai vrea,
dar nu-mi eºti nici mãcar cât un bob
dintr-o mie
cãzãturã de nimic miºcãtoare,
mortãciune,
firescul mi-a luat firele ºi le-a cãzut spre apus
oare
nu te vezi
ba chiar s-ar putea spune
cã nici umbrele nu-þi sunt decât tropot de-ascuns
oare
chiar crezi cã e loc de tine-n cirezi
de oþel
unde mugetul e ca un ºtreang
unde clopotele suna la fel
unde pulberea finã e-o perlã
vibrând cenuºie prin dune
a mierlã cu ochi de viþel
dinspre iarnã
taci, uite, s-adune
umbra soarelui sângele meu neajuns
toamnã
loveºte-mã, taie-mã, toarnã-
mã,
pânã-atunci nu pleca, nu veni, arca ta-n ger e
pânã-atunci nu veni, nu pleca
noli tangere
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poem ce vibreazã cenuºiu prin dune de nisip fierbinte, cum scrie poetul. Acest "mã" care vine ºi se stinge în final, cu dublul lui sens, balanseazã trãirea în intensitãþi abia tangibile.
"s-adune
umbra soarelui sângele meu neajuns
toamnã
loveºte-mã, taie-mã, toarnã-
mã"
... ori pleacã, pãrãseºte-mã tu, "arca ta-n ger e", nu atinge decât cuvintele neinventate, pentru a le da voluta de suflet, tu, deºi îþi spui "nici cât un bob", poþi fi esenþa unei vieþi, chiar dacã în alte dune îþi este menit sã întinzi compasul versului prin spirit ºi prin trup ce nu îºi mai aflã locul de atâta joc de umbre.
Interesantã melodia acestui poem, de ce oare îmi aminteºte de "passion"? E un cântec în care sigur te-ai recunoaºte de l-ai asculta, pãcat cã nu se poate ataºa cumva aici. Dar îl vei gãsi, ori te va gãsi el pe tine, cãci existã deja subtil ascultat.
Aºtept urmãtorul pas în vers, pe unde hoinãreºte el, fiindcã "nici umbrele nu-þi sunt decât tropot de-ascuns ".
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-10-19 16:32:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
chiar daca te doresti o inversunare tu, tu in lupta crancena cu tine, nu uita: tremura aerul in jurul ei cand te vede pe tine, si pânã-atunci nu pleca, nu veni, arca ta-n ger e
pânã-atunci nu veni, nu pleca
|
|
|
|
Postat
de catre
Dana Stefan la data de
2005-10-15 09:02:05 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23983 |
|
|
Comentarii:
120107 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|