PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Emanuel Cristescu Astăzi prima propoziţie Este o contradicţie în termeni şi un mod otovist de impercepţie a unei stări de fapt şi de spirit încercarea distinsului domn Corneliu Traian Atanasiu, manifestată într-un text exemplificativ pentru titlul său şi anume „Ecomaculatura” Lipsa de valoare de adevăr şi lipsa de valoare stilistică ale acestui „eseu” voit a fi denigrator ies la iveală, precum păduchele în frunte, de la primele cuvinte. Să ne amuzăm un pic, înainte de a depune acest text în borcanul cu formol al excrescenţelor nonliterare, spre conservare întru studiul patotextelor intratabile în spaţiul logicii. Când compilează domnia sa are chiar stofă de eseist. Când este obligat să fie original, din păcate, pe lumină, el calcă în toate gropile reale ori imaginare pe care spaţiul aşa zis guttenbergian, virtual în cazul de faţă, i le oferă. Aşadar, „E ceva putred în conştiinţa celor adunaţi pe acest site.” scrie imprudentul domn, excedat se pare de povara unei imposibil de făcut investigaţii ca urmare a neadecvării sale la context. Trecând peste „e ceva” care intelectualiceşte s-ar fi scris „este ceva” să vedem ce spune această primă groapă textuală. Cu o conotaţie, posibil, voit hamletiană, improvizatul investigator de conştiinţe, încearcă o judecată de valoare. O ştachetă mult prea ridicată pentru domnia sa în această insolită iniţiativă. Adică o simplă impresie a domniei sale ar trebui luată în serios şi ridicată la rang de evaluare. Probabil şi-ar dori să înţelegem şi vreo componentă ştiinţifică în această propoziţie. Dacă ar fi să o luăm metaforic, zicerea de mai sus este un truism. O banalitate. Nu există act, fapt sau entitate pentru care, metaforic, să nu putem afirma „este ceva putred în….. (punctele de suspensie pot fi înlocuite cu extrem de multe cuvinte ca de exemplu, cunoscuta Danemarca, pădure, vreasc, teorie, Corneliu Traian Atanasiu, imprudenţă, Europeea, conştiinţă, etc) Despre lipsa de originalitate ar fi inutil să mai vorbesc. După cum vedem, metaforic, respectiv stilistic avem de-a face cu …NIMIC. Să abordăm şi valoarea de adevăr a zicerii. Ca să te apropii de conştiinţa individuală ori colectivă este nevoie de atât de multe cunoştinţe de specialitate, interdisciplinare, transdisciplinare, ştiinţe cognitive şi câte şi mai câte. Acestea pentru cineva care se ia în serios, care îşi propune un minimum de rigoare. Pe ce bază face distinsul nostru coleg această apreciere „otovistă” cum spuneam mai sus? Pe baze statistice? Pe baza studiului textelor membrilor, pe bază de exemple textuale? Ei aşi! „Conştiinţ-metrul” său este singura bază. Un fel de manelism axiologic in nuce. Apoi face inferenţa ilogică spunând „conştiinţa celor adunaţi pe acest site” Pe care evoluează şi el. Probabil o excesivă autoinvestigţie l-ar fi putut conduce la generalizarea de mai sus însă, ca orice generalizare bazată pe raţionamente de tip deductiv, este suficient o simplă propoziţie contrară şi toată teoria cade. De exemplu, oricât de multe lebede albe am vedea nu putem face afirmaţia că toate lebedele sunt albe însă o singură lebădă neagră dacă vedem suntem îndreptăţiţi să afirmăm că nu toate lebedele sunt negre. Mutatis mutandis, câte carenţe logice şi nu numai, trebuie să aibă un text pentru a se afirma, extensiv, pe de o parte şi inclusiv, pe de alta „E ceva putred în conştiinţa celor adunaţi pe acest site.” Eu i-aş putea replica simplu că în conştiinţa domniei sale, de om adunat pe acest site, nu este nimic putred, şi toată valoarea de adevăr a propoziţiei se duce pe apa sâmbetei. Asta dacă nu cumva, voi fi având dreptate în ipoteza avansată, şi anume, că domnia sa se va fi investigat şi va fi fost ajuns la concluzia de mai sus, evident riscant, doar pe baza acelei investigaţii. În acest caz, probabil, pentru a păstra valoarea de adevăr a propoziţiei ar trebui să nu ostenească în a ne demonstra că de fapt este ceva putred în conştiinţa domniei sale. Dacă timpul îmi va permite, tot aşa, în joacă, spre amuzament, voi trece şi la a doua propoziţie, un fel de arie a calomniei în variante atanasciană. Propoziţia „Şi asta mai ales pentru că sînt o adunătură dependentă de un mesaj lipsit de orice consistenţă.” O propoziţie care denotă cât de departe se poate situa cineva faţă de un concept pe care nu-l poate înţelege, şi la ce „arme” se poate recurge pentru a susţine o opinie complet falsă şi nefondată. Cred că ne-am amuzat destul, până acum, pe marginea primei propoziţii din textul Ecomaculatura scris de către distinsul eseist Corneliu Traian Atanasiu. Scriind cele de mai sus mi-am amintit o maximă a lui Adenauer : toţii trăim sub acelaşi cer dar nu toţi avem acelaşi orizont. Poate va urma. PS. Sper să vadă onoratul nostru conviv că textul şi numai textul domniei sale a făcut obiectul amuzamentului meu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Interesanta aplecarea lui nea Cornel pe altarul masochismului aplicat. O fura en fanfare de fiecare data, dar nu se lasa neam. Tot incearca si incearca sa prinda un verb mai viril cu care sa duca in postludiu ineptiile care ii chinuie noptile cu luna . Tot ii pute si il indispune acest site si politica sa editoriala. In loc sa-si vada de eseurile laborioase, distinsul sare la creasta pintenog. Sunt curios de ce o face. Chiar foarte curios. Asa cum spuneati si dvs, d-le Cristescu, tocmai am citit un text realmente extraordinar pe acest site de ,,adunati'. Este vorba de textul Ioanei Grigore Barac. Baby, adica. Sunt curios cand va putea egala macar un space din acel text. Sincer, cred ca nea Cornel se imbata. Nu poate sa mai mearga cu rolele si de aceea are insomnii. Drept pentru care cloceste. Cand rasare soarele, in locul erectiei de dimineata, se trezeste cu o polutie hermeneutica. Si cand te gandesti ca aspirina saracului nu este compensata. Sau poate ca este, dracu mai stie. Nea Cornele, hai sa ne-mpacam....   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-01-25 23:12:14               Nu e cazul să vă supăraţi că nu sinteţi amuzant. Vă puteţi opinti în continuare, doar aţi promis un ciclu. Mă mir că scrieţi cu graba pe care, de fapt, o tot incriminaţi. Nu poate ieşi decît ceva scrîşnit, cu lungimi inutile şi mers din şanţ în şanţ, aştept o epigramă. Nu mai scrieţi la mînie, umorul nu se potriveşte cu gîfîiala. Găsiţi un minim echilibru, nu mă puteţi lua de guler, ca în propoziţia următoarea să-mi spuneţi Excelenţă. Un text nu e doar o izbucnire emoţională incontrolabilă. Credeţi-mă. Sau poate spiritul Europeeea v-a anihilat cu totul spiritualitatea.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-25 22:49:34               Ajungem poate şi la peşte. Însă mai frgezim textele domniei voastre. Nu ştiaţi? Descărcările de catecolamină frăgezesc bine carnea textuală. Şi apoi de ce a tâta grabă? Că doar avem o a doua propoziţie, un monument de "scriitură" delaţionist-impudică. O propoziţie pentru care nu SMURD-ul europeic ar trebui chemat ci mai degrabă ecarisjul stilistic dacă nu cumva vreun specialist în rabie textuală. Cum poate domnia voastră să afirme aşa de-mboulea că membrii acestui site "sînt o adunătură". Ce calificare are Corneliu Traian Atanasisu să-şi permită o asemenea afirmaţie insolentă? Aud? Excelenţă, vedeţi cum vă trădează subconştientul? Dacă aveţi dificultăţi de înţelegere vă va spune psihologul Carlea cum. Mediul proxim. Acolo este cauza. Aici vedem doar efectul. Sigur eu mă amuz. Dar domnia voastră ar trebui să plângă. Poate pe la Strehaia se mai foloseşte un asemenea limbaj neecoliterar? Vedţi de ce este nevoie de ecoliteratură. Pentru că nu avem un Protocol de la Kyoto şi în literatură. Şi e mare nevoie. Mai ales pentru texte ca Ecomaculatura domniei voastre pentru care recycle bin nu este suficient! Poate va urma. Însă mă îndoiesc de faptul că astfel de texte merită a fi luate în seamă.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-25 21:18:59               Starea pe care o comunică textele dv. este stenahoria. Plictiseala de moarte. Înţeleg de ce îl consideraţi un talent pe ex. Scremerile lui sînt mai zvăpăiate, n-au această premeditare neputincioasă faţă de ce îi cade greu la stomac, pînă la urmă chiar îşi dă drumul, chiar dacă pe el. Dar cînd ajungeţi la propoziţia cu peştele? În al cîtelea volum?   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-25 14:47:29	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE