|
|
|
|
|
|
|
|
|
elegia dimineții fără muză |
|
|
Text
postat de
Ioan Ivascu |
|
|
e ceasul la care tramvaiele
destramă stele
în zori,
peticindu-le, mai apoi,
cu clavicule de îngeri căzuți.
mă desprind anevoie
din crengile somnului,
parc-aș fi Absalom,
fugărit, din iubire,
de tatăl său, David,
ochii mi se deschid
ca niște metafore prăfuite,
sunt singur în bezna parfumată
a cearșafului,
bucurându-mă, totuși,
de o nouă zi în acest paradis provizoriu |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23976 |
|
|
Comentarii:
120097 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|