|
|
|
|
|
|
|
|
|
Din dor de Eminescu |
|
|
Text
postat de
Elena Munteanu |
|
|
L-am ferecat
în sufletul meu.
Cu lacăte de-argint L-am ferecat,
cu lacăte de-argint.
Și am pus să fie păzit de zeul Cunoașterii.
Cu mâna streașină la ochi,
am cercetat nemărginirea,
și nu L-am găsit nicăieri.
Plecase
să culeagă
Floarea Albastră.
Cu áripi de înger s-a înălțat,
cu áripi de înger.
Acum nuntește
în ceruri
cu Nicolae al lui Labiș
și cu Nichita al lui Stănescu.
Floarea Albastră
s-a întristat
și a murit într-o seară,
când buciumul suna pe deal.
Și de atunci
îmi e mereu dor
de El...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|