PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Îndeletnicirea de a scrie Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Tot citind, întîlneşti lucruri care te pun pe gînduri. Nu că n-ar fi, într-un anume fel, destul de limpezi sau de adevărate, dar ceva-ceva îţi spune că tu nu le vezi chiar aşa. Există o mică diferenţă, o nuanţă care, cel puţin pentru tine, ar trebui recuperată. Şi revelată. Aşa, bunăoară, am găsit în două locuri diferite, la doi scriitori suficient de deosebiţi unul de altul, un fel de elogiere a vieţii şi a omului care o trăieşte autentic. Trăire pe care ei o văd la modul superlativ ca meseria sau profesia de a trăi. Aceste cuvinte reprezintă de fapt traducerile cuvintelor originale şi nu e sigur că, la o adică, ele n-ar fi putut fi interşanjabile. Meseria de a trăi este titlul dat de editor unui jurnal al lui Cesare Pavese publicat postum, după sinuciderea scriitorului, poate pornind de la indiciul că manuscrisul rămas purta pe copertă înscrisul Secretum professionale. Se pare deci că traducătorul ar fi putut spune prea bine şi profesia în loc de meseria. Pavese este un scriitor serios, solemn, aproape sumbru. Viaţa are pentru el nota unei gravităţi inexorabile aflată între fatalitate şi o datorie întunecată. La polul opus, Camus vorbeşte despre meseria de a trăi într-o notă luminoasă, aproape solară. Într-unul din eseurile sale lirice, Nuntă la Tipasa, exaltă o zi petrecută cu fervoare în peisajul primăverii algeriene. O zi glorioasă, de împlinire vitală despre care se pronunţă, în cele din urmă, astfel: îmi jucasem bine rolul. Îmi făcusem meseria de a fi om şi de a fi cunoscut bucuria timp de o zi întreagă şi nu mi se părea o reuşită excepţională, ci împlinirea patetică a unei condiţii care, în anumite împrejurări, ne face din fericire o datorie. În ambele cazuri - profesia sau meseria -, datoria este epitetul subînţeles al unei vieţi depline, autentice. Există ceva imperios care dă vieţii o severă asuteritate. Chiar dacă notele ei pot varia pe o scară largă între mîhnire şi bucurie, între penitenţă şi extaz, există un accent tonic aşezat apăsat pe responsabilitate. Obiecţia mea viza acest rigorism. Mai bine zis, cele două cuvinte vorbeau despre viaţă într-un mod care mie mi se părea prea îngust şi derapînd uşor spre un gen de pricepere solemnă. Dar conotaţiile ambelor cuvinte stăteau la pîndă pentru a persifla astfel viaţa. Nu poţi obţine o calificare. pentru viaţă nici prin şcolarizare, nici prin experienţă pentru ca apoi să-ţi exerciţi imperturbabil o competenţă de expert. Nu poţi fi declarat deci un profesionist al vieţii, iar cuvîntul meseriaş (cel puţin în acestă conjunctură cînd, argotic, cuvîntul îşi face de cap) sună şi mai rău, evocînd o anume dibăcie frivolă, vicleană, aproape interlopă. Viaţa nu este nicicum un meşteşug şi nici pe departe o simplă ocupaţie sau preocupare (care cu acelaşi iz de pseudogazetărie băşcălioasă ne-ar ocupa tot timpul). Nemulţumirea m-a făcut să caut un cuvînt mai potrivit exigenţelor vieţii. Exigenţe care nu cer doar strunjirea îndelungată a unor aptitudini, ci mai degrabă formarea gustului pentru viaţă, dobîndirea unui set de atitudini prielnice vieţii. Şi am optat pentru un cuvînt mai modest: îndeletnicire. Îndeletnicirea este sinonimă cu profesia, meseria, ocupaţia, dar este oarecum divergentă faţă de ele în ce priveşte modalitatea îndeplinirii. Este o ipostază a lor mai detaşată, mai elegantă, de departe mai graţioasă. Îndeletnicirea nu evocă încrîncenarea muncii, osteneala şi istovul trudei. Nici înverşunarea agoniselii sau a cîştigului. Şi, mai ales, exclude agitaţia necontenită şi pripită a robotelii. În înţelesul îndeletnicirii se strecoară o notă de aplecare, de grijă şi migală, de consimţire afectivă la ceea ce faci şi de împăcare cu ritmurile fireşti ale activităţii, dacă nu cumva chiar o savurare a deliciilor îndelungi ale facerii. Aparent şi în sensul frivol, îndeletnicirea ar putea fi omologată cu un hobby sau cu diletantismul. Şi totuşi, faptul că este de obicei taxată drept o activitate plăcută de petrecere a timpului liber (eliberat de corvoada profesională) nu îi ştirbeşte demnitatea. De fapt, îndeletnicirea nu mai face deosebirea între timp (ocupat cu preocuparea) şi răs-timp (răgaz între preocupări, timp furat în care îţi tragi sufletul şi respiri liber). Ea este timp pentru trăit-făcut fără a mai face distincţia între cele două, este împlinire prin facere. Pentru ea nu există nimic exterior activităţii care să precipite absurd şi arbitrar ritmurile, totul se face încet, fără grabă, în voie, pe îndelete. Este ritmul pe care îl dorim pentru viaţa noastră care ne tihneşte doar atunci cînd este bine acordată la vibraţia lumii. Şi cînd, în mod firesc aproape, sublimează în facere miraculoasă. Cuvîntul a te îndeletnici, se vede cu ochiul liber, este un derivat al lui (pe) îndelete, şi el o locuţiune aglutinată: în-de-lete, cu o etimologie necunoscută. Lete mai este cunoscut doar regional ca timp liber, tihnă, odihnă. În felul acesta, îndeletnicirea ne duce cu gîndul mai mult către înclinare, chemare, vocaţie decît către profesie şi meserie. Şi către un gen de măiestrie (mai curînd existenţială decît profesională) care depăşeşte simpla competenţă şi implică multă investiţie sufletească şi totodată o gratificaţie, poate frugală, dar de o nobilă calitate, obţinută prin activitatea însăşi. Îndeletnicirea este un mod de viaţă, viaţa însăşi care şi-a atins echilibrul în ipostaza sa creatoare. Ceea ce face nota distinctivă a acestui mod de a convieţui cu activitatea pe care ai ales-o este ceea ce Blaga numeşte graţie etică: A trăi potrivit unor principii ale spiritului, fără a avea aerul că o faci necondiţionat - spune poetul -, dă omului un plus de distincţie. Această nobleţe, frizînd adesea gratuitatea, poate fi şi alegerea celui cei se dedică scrisului. Cum spuneam într-un text anterior despre gratuitate: Poate că una din revelaţiile esteticului este că sîntem pe acest pămînt şi pentru a zădărî zădărnicia. Dedicîndu-ne unei activităţi pe cît de inutilă, tot pe atît de plină de rost. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE