|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 138 (CCXLV) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Pe dinăuntru mana speranței se prefiră
Și-aud cum cresc în iureș fantasme din tăceri;
Curând voi trece-n rândul acelor ce-ți iubiră
Misterul și candoarea încrâncenată, ieri,
Că-n ochii tăi-mătănii, smerenia e larmă
Ce tulbură amvonul în care eu mă rog,
În tine nu sclipește frumosul ci o armă
Iar imnu-nchis în tample nu-i aur ci e drog,
Dar n-am să-ți dau obolul, sporindu-mi chinul hrană
Pentru un suflet lânced, tiranic și bolnav,
N-am să te las să umbli cu degetul în rană
Și n-am să-ți duc iar trena din umbra ca un sclav,
Aplaudând frenetic voi sfâșia cortina
Și-n negura din tine voi arunca lumina.
29 XII 2007
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
gand bun Cristi - rostirii tale...revolta si antidot...
regards,
goia
'La multi ani!'
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2007-12-29 20:28:13 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
MULTUMESC CRISTI PENTRU MOMENTUL DE POEZIE ADEVARATA!!
*
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2007-12-29 17:09:48 |
|
|