|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
dana almajanu |
|
|
Începe totul c-o chemare
În depărtări de oameni, căi bizare
Criptate-n apăsări rare de pian,
Și-n vocea ei, ce parcă strigă-n van.
Chemarea, nu-i decât vântul de iarnă
Și îngerii ce vin la ea, fulgi de zăpadă.
Curați , în geometria cea mai pură,
Îi vor fi frați, îi vor fi-o moale, caldă pătură.
În final , troienită de îngeri,
Mai cheamă încă,din trecute plângeri
Și fiecare fulgușor ce o atinge,
Nu se topește peste pielea ei melodică
Nici n-o înfrânge cu forma geometrică,
Ci, cuvios, se pleacă în fața pianului
Sărutând pătimaș,buzele eternului.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|