|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Vladimir Negru |
|
|
mã trezesc întotdeauna cu mâinile întinse
cãutând parcã sã apuc de copitã un demon
învelit încã în pielea solzoasã a visului
exhib dimineaþa privind cum se rãsuceºte
peste lucruri ca o þigarã de foi
aparenþa umanã a ochilor tãi plânºi
îmi descoperã masa ºi patul
decor funebru de viaþã strivitã
între roþile dinþate ale amneziei
de la o vreme nu mai pot rosti cuvinte
decât între cerul gurii ºi cea mai deºãnþatã
dintre amintirile cu noi mã întreb
cât de singur poate fi un perpetuum mobile
de ce acest preludiu mecanic al nesfârºirii
ia uneori forma unei pisici albe de colþ
ce-mi trimite bezele ca o amantã fiþoasã
de ce umbra mea deghizatã în trecãtor
vâneazã îngeri ca un pãianjen flãmând
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|