PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Veronica Pavel cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cristi...baiatule mare!!! Chiar ma intrebam daca lacrima lui Mos Craciun o fi ajuns si la baietzeii tai si-mi spuneam: cu sigurantza ca DA! M-au emotionat cuvintele tale...noroc ca le-am vazut, textul fiind deja plecat in lume...sa-i bucure pe copiii care astazi scriu scrisori Mosului! Sigur ca lacrima lui e SPERANTZA, ce bine ai vazut! Sa nu uiti sa pui in pomul tau si bucatzica din sufletul meu pe care ai incalzit-o cu gandul tau bun! Multzam mult, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-29 14:41:06               Vero!!! Dacă nu era Rudolph(The Red Nose, unul dintre reni, a nu se confunda cu R.K.) ca să mă anunţe de apariţia acestui text, cred că nu mai ajungeam la timp! Consider că textul tău este unul de rezonanţă, ţinând cont de faptul că el ne vorbeşte despre o mare sărbătoare a sufletului, una dragă nouă, tuturor, atât copiilor cât şi adulţilor... Nu am crezut niciodată decât într-o realitate... Că există cineva care aduce mângâiere, bucurie, pace şi lumină tuturor sufletelor, măcar preţ de o clipă! LACRIMA ACEEA ERA A SPERANŢEI... Că mai există inimi care iubesc!!! Să călătorească aceste cuvinte călăuzite de-o lumină!!! Admiraţie! Cu suflet, de la Cristi...   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-11-29 08:55:50               Mariana, Tavy, va raspund pe rand: Mariana, ma bucur ca te-ai oprit la povestirea mea. Imi place ideea unui Mos Craciun al fiecarei vietati. Daca fiecare vietate stie sa inventeze fericirea....:))) Iti multumesc pentru vot si pentru urari, de care astazi in mod special am nevoie.... Tavy, Regasirea ta pe pagina mea a fost o supriza placuta! Bun sosit, drumetzule, te asteptam! Multzam mult de caldele cuvinte si aprecieri! Cu drag si pretuire voua, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-28 16:24:53               fain dragă Vero. am citit cu plăcere şi mi-am amintit de moş, de credinţa acumulată în copilărie, în puterea moşului şi în greutatea desagilor pe care cred şi azi ca încă-i merit şi încă-i aştept... ;) vot pentru un poem care mi-a mers la suflet. cu drag, tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-11-28 13:44:34               Gândit frumos, Veronica. Un obicei-mit de acum care trece în fiecare an viaţa prin poveste şi povestea în viaţă, rămânând însă în limitele impuse de valoarea în bani a existenţei. Bine ar fi să meargă cu traista lui plină de obiecte neapărat necesare vieţii şi acolo unde nu merge, poate, nimeni niciodată. Şi ar mai fi grozav să existe un Moş Crăciun al fiecărei vietăţi. Poate chiar există. Lacrimile lui se preschimbă în viaţă. Votez. O zi fericită, după noaptea în care-ţi doresc să visezi frumos mai departe.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-11-28 06:11:26               Anda, poezioara e EXCEPTIONALA, mi-a placut la nebunie, m-am amuzat copios!!! Merita un milion de stele, sa-ti dea Dumnezeu sanatate! Cu un zambet pana la urechi, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-27 21:01:03               Veronica, din doua motive vreau sa las cateva cuvinte sub textul tau! Primul ar fi acela ca si eu mai cred in Mos Craciun ;) si al doilea ar fi acela ca textul tau este putin cam prea trist si merita sa fie inveselit nitel de un altul pe aceeasi tema: Credeţi în Moş Crăciun? de Jupp B.Itter (Orice asemănare cu un bine-cunoscut banc este reală, orice asemănare cu realitatea este un banc răsuflat) La Agigea, astă vară, O poetă (nu spui care!) A ieşit aşa, -ntr-o seară Singurică la plimbare. Pe cînd ea păşea agale, (La momentul oportun) S-a-ntîmplat să-i iasă-n cale Chiar numitul Moş Crăciun. ''Moş Crăciun?! Tu eşti, măi nene?'' Întrebă surprinsă doamna. ''Păi ce caţi aşa devreme Că doar n-a venit nici toamna?'' ''Uite care este treaba, De aproape-o săptămînă Nu puteam să stau degeaba Şi mi-am luat un job de... zînă. De atunci, copilă dragă, La fetiţe mă opresc, Nu cu daruri în desagă Ci dorinţe să-mplinesc. Trei la numar, ca-n poveste, Le realizez doar dacă Mie, fără de proteste, Una or să-mi satisfacă. Ia aşează-mi-te-n poală Şi şopteşte-mi ce-ţi doreşti C-am aşa o bănuială Că la multe îmi rîvneşti.'' ''Moşule, eu scriu poeme, De cu seara pînă-n zori. Dar îţi spun, inima-mi geme Că nu am admiratori.'' ''Te rezolv fin şi discret: De acum, orice vei scrie Va avea pe internet Accesări măcar o mie!'' ''Bravo moşu’! Păi atunci N-o să-mi mai încap în piele. Ce-ar fi ca să îmi arunci Şi vreo patru pumni de stele?'' ''Stele roşii sau gălbui Vei avea cu prisosinţă. Haide, spune-i moşului Care-i ultima dorinţă.'' ''Mi-aş dori... să fiu ca Nia, Editor pe site-ul tău... Oooops... pardon... pe AGONIA, Să fiu înger sau călău.'' ''Păi de mîine, ai, n-ai treabă, Te voi pune, vrei nu vrei, Nu ca Nia, mai degrabă Chiar în locul dumneaei.'' ''Ah, ce bine, Moş Crăciune, Plină-s de recunoştinţă. Cum eşti 'nalt şi încă june, Îţi accept orice dorinţă!'' ''Vezi tu, pofta mea secretă E ca moşul să te-adore Că n-a mai avut poetă De... ho... ho... vreo patru ore!'' ................................................ C E N Z U R A T ................................................ Şade Moşu-ntins pe spate, Bînd nostalgic din lulea, Se ridic-apoi pe coate, Se întoarce înspre ea Şi-i şopteşte-aşa, în şagă: ''Fata taichii, cum să-ţi spun... Tu, la vîrsta asta, dragă, Tot mai crezi în Moş Crăciun?'' *** Poanta-i veche, vorba ceea, Însă eu rămîn uimit: Cum, dorinţa cea de-a treia, Totuşi... s-a îndeplinit?!   Postat de catre Anda Andries la data de 2007-11-27 20:52:12               Elia, foarte multumesc pentru vot!! de altfel, numai datorita poezioarei tale am postat textul! Constantin Puiu, Sigur ca am avut ezitari sa postez povestioara, pentru ca imi spuneam ca subiectul a fost arhi si arhi exploatat. Acuma, sincera sa fiu, desi multa lume imi spusese ca povestirea e simpatica, nu prea am crezut. Drept care comentariul tau m-a emotionat de-abinelea, cu atat mai mult cu cat iti citesc poeziile cu regularitate si te apreciez pe tacute-lea :))) Stiu cat esti de exigent (cu tine si cu altii), asa ca m-ai luat prin surprindere cu laudele, drept care iti foarte multumesc!!! Multzam! V.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-27 19:54:08               Sigur, Moş Crăciun la fel ca Eterna Iubire, rămâne un subiect inepuizabil, chiar dacă moderniştii mileniului trei consideră " fumate " astfel de subiecte. Lipsa de talent şi şablonismul tind uneori să bagatelizeze temele clasice astfel încât, din teama de ridicol, evităm să ne lăsăm sensibilizaţi de creaţiile artistice pe această linie. În cazul povestioarei Veronicăi Pavel, abordarea originală prin lacrima lui Moş Crăciun, reia tema clasică într-o lumină nouă. Scrisă cu talent, evocarea moşului, trece nepăsătoare peste pericolul penibilului şi face să vibreze inevitabil coarda sensibilă a oricărui cititor. Mi-a plăcut, felicitări.   Postat de catre Constantin Puiu la data de 2007-11-27 19:29:11               Acum ramane de aflat cine e copilul din poezia Eliei David. :) Un vot in bradutul tau.   Postat de catre elia david la data de 2007-11-27 18:17:16               Aceasta povestioara a fost scrisa de mine anul trecut. Cred ca Mos Craciun s-a tint de cuvant si, din lacrima lui s-a nascut copilul din poezia Eliei David "Ruga pentru Mos Craciun" VP.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-27 17:39:34	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE