FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Maria Prochipiuc


Ne-am cunoscut într-un fapt de searã atunci când soarele se cobora sub orizont ºi umbrele nopþii cu fantasmele sale solemne se aventurau prin ceaþa albãstruie învãluind totul în mister.

Ai venit sãrutându-mi tãlpile înaintea lacrimilor de rouã. Nu ai vrut sã mã dezamãgeºti cu îndrãznela, mi-ai spus de la început cã nu vrei sã mã pierzi. ... Era timpul cireºelor ºi-al dragostei pârg... ºi astãzi încerc sã mã pierd în lacrimi, dar ochii nu mai ºtiu sã aducã aceastã mângâiere, doar sufletul suspinã, ºoptindu-mi despre tristeþe.

Te-am îndemnat de multe ori sã ne bucurãm în bucuria zilei de azi ºi s-o aºteptãm cu nerãbdare pe cea de mâine... iar tu îmi reproºezi ...te rog sã nu îmi mai scrii, fiindcã... ºi am cãutat sã gãsesc rãspunsul în mine...

Mereu mã întrebi ce e de fãcut? Nimic îþi spun, toate vor veni, iar unele vor pleca aºa cum au venit, altele îºi vor pune pecetea pe inimiile noastre, iar tu îmi rãspunzi... pluteºte deasupra, pluteºte în sine, pluteºte ºi în sufletul meu! Mereu te-ai simþit acel EL ,, imposibil’’ din textele mele... un dulce vinovat. Între literaturã ºi realitate existã uneori ºi visul.

Aºa cum m-ai primit tu în chipul sfintei al cãrui nume îl port, ºi cã altceva mai frumos nu poate fi, m-am gândit cum am putea sã ne împlinim într-o iubire imaginarã? Mã întrebi ce sã aºezãm în zid pentru asta... ºi apoi îmi reproºezi... ce vrei de la mine? De ce mã strigi? Nu pot sã fac nimic pentru tine...Te rog sã mã crezi, nu este vina mea cã eu nu te strig ºi tu mã auzi! Mã bucur , de ce, nu ºtiu, încep sã mã schimb, apare o neliniºte a aºteptãrii... ceea ce eu nu conºtientizez este faptul cã tu ai tãvãlit ,,ceva’’ prin praf ºi mi l-ai trimis mie. M-am gândit ce a fost acel ,, ceva’’ ºi de ce prin praf? ... apoi cã eu m-am jucat cu sufletul tãu...ºi cã tu nu te sperii aºa uºor, chiar ... îþi place!

M-am îmbrãcat în frumuseþea cuvintelor tale... mereu învãluitã în ele pentru a putea rupe tãcerea ºi le-am ascuns acolo unde nu le poate descoperi nimeni, ci doar numai gândul le poate mângâia. Da, totul e poetic ºi imposibil, iar dragostea rãmâne ca o linie în aºteptare. Îmi spui cã ar trebui sã mã divinizezi, îmi este greu sã înþeleg , dar faptul cã, gândurile tale au un ecou în inima mea mã impresionazã ºi încerc, dar nu reuºesc sã mã recunosc. E adevãrat simt nevoia cuvintelor tale, sunt hrana pentru mine. Caut sã mã fixez pe acea linie întinsã de tine, unde ... spre infinit? Ceva în tine se rãzvrãteºte, ºtiu de ce, eºti prins cu fire nevãzute de cei cãrora le-ai purtat paºii, le eºti sprijinul lor, ºtiu, ei fãrã tine nu pot, dar nici eu nu te pot lua...între noi existã acea linie simplã, douã lumii diferite, douã feluri de-a fi... douã iluzii(???)... douã puncte deosebite.

Îmi spui cã tu nu ºtii sã mângâi... nu þi s-a întâmplat încã... apoi ... cã eu mã înfãºor dupã inimã ta ºi cã tu nu mã vei putea atinge niciodata. Dorinþele noastre au devenit cãlãtoare cu trenuri diferite ºi cine ºtie dacã se vor întâlni cândva ...

Tu mi-ai deschis inima, ºi acum, da, mi se pare un ,,joc’’ periculos, sufletul meu e ºi al tãu, undeva la apus mã îndemni sã fugim... dar ai fugit singur într-un anotimp al nimãnui... ºi timpul trece ºi anotimpurile mor... ºi am inceput sã iubesc de când am primit sãrutarea frunzelor sub tãlpi.

E un anotimp târziu... ºi totuºi douã umbre neºtiute de nimeni se cautã ºi se pierd în amurguri prea târzii, una neºtiind sã mângâie, iar cealaltã venitã de undeva de aiurea... E tare periculos, e adevãrat... mã trimit pe mine în fulgii lui Decembrie ca prinzându-i în palme sã le primeºte sãrutarea sacrificiului în boaba de rouã rãmasã pe buzele tale... ºi sã ºtii cã sunt eu... aºa, agãþatã în colþul inimii.

Mereu m-ai pus în faþa faptelor dorite de tine, fãrã sã mã întrebi, imi spui... nu putem fi împreunã, oricât mi-aº dori... fire nevãzute mã leagã de realitate, o clipã am crezut cã poate fi uºor sã dau la o parte... lacrimile... ºi da , iubirea are diverse forme... nu, nu încerca sã trãdezi... chiar cuvintele mã sperie, cuvintele sângereaza pe muchia prismei ºi au nevoie de fapte. Iatã cum iubirea îºi cere drepturile... iar eu, da eu, am un crez pe care îl respect cu sfinþenie – nu-mi clãdesc fericirea pe suferinþele nimãnui, indiferent cine este.

Relaþia noastrã totuºi a luat forma iubirii, altfel nu þi-aº aºtepta cuvintele ºi sã le rotunjesc în inima mea... dar cu noi e ceva special.... doar gândurile noastre au simþit îmbrãþiºarea... e absurd sã spun cã te iubesc, fãrã sã te vãd, fãrã sã te simt... Sufletul îmi este curat, nu am gândit nimic rãu, iar faptul cã acum îmi este dor, nu poate afecta pe nimeni... eu nãscuta ta cea tristã...ºi da...dacã e de iubire, fie de la ea.

ªtii, zilele acestea trecutul a devenit prezent, iar tristeþea a luat locul zâmbetului... ce sã facem cu timpul ... sã-l dãm înapoi sau sã-l ducem mult mai departe...? Am citit de curand poezia unui coleg ºi mi-a plãcut foarte mult ºi mã gândesc cã : ªi sã ne-ntâlnim în timp/Fãrã dor de anotimp/Tu sã zbori, eu sã te-aºtept/Þinând vremea strâns la piept !
.......................................................
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
 
Nicolae,

nu e prima oară când mă surprinzi cu comentariile în versuri la textele mele, mă faci să cred că ne putem completa reciproc, dar ce mă bucură cel mai mult e faptul că reuşeşti sa-mi traduci încrengătura cuvintelor mele , prin versuri simple, dar atat de frumos armonizate. M-ai surprins din nou şi mă bucur! Te mai aştept !


  
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2004-02-23 08:32:55
         
 
  Dragă Dana,
mă bucur nespus de mult când măcar un cititor se regăseşte printre cuvintele mele, da iubirile pot fi uneori imaginare, doar gândul e cel care îşi ţese din frumuseţea cuvintelor o lume doar a lui, capcane sunt la tot pasul, cred că doar echilibrul nostru ne poate menţine şi într-o eventuală aventură. Ai înţeles foarte bine mesajul meu şi mă bucur , te aştept de fiecare dată cu aprecieri dar si cu critica, toate sunt de folos.
Maria



  
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2004-02-23 08:26:34
         
 
  traducerea poetica a acestui text:

Nici nu te strig şi tu m - auzi -
Două puncte-n univers,
Prinse-n fire nevăzute-n
Aşteptarea unui vers.

Eu - imposibilul din vis,
Tu - o născută tristă,
Strângem zorile in braţe
Si lacrimi în batistă.

Fugită - n apus de stele
Cu gândul să te dezmierd
Iubirea, fie de la ea -
Te caut şi-apoi te pierd -

Cireşe-n pârg de învieri
Foşni-vor în amieze
Iar timpul se va da-napoi
În zid să se aşeze.
  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-02-21 20:31:13
         
 
  Nu stiu ce sa mai zic Maria, dar deja pentru a doua oara m-am simtit in pielea ta..acea iubire imaginara, fara sa il vezi, doar sa il simti prin intermediul cuvintelor scrise. Sau sa crezi ca il simti - poate fi o capcana, lumea e mare si de toate felurile, cuvintele pot fi magice dar daca nu stii cine se afla in spatele lor e riscant sa te aventurezi..
N-as spune toate astea daca n-as fi trecut eu insami prin ceva asemanator. Numai sa ai grija!

Toate astea sunt valabile, desigur, daca am inteles corect mesajul textului tau.

Cu drag.
  
Postat de catre l;'l da la data de 2004-02-17 12:28:06
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE