PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SURU’ Text postat de Liviu S. Bordas SURU’ Poteca şerpuia pe malul pîrîului, îngustă, strîmtorată de steiurile ascuţite ce albeau în lumina soarelui de dupăamiază. Deasupra, departe, către Piatra Dracului, pluteau vulturii cei mari. Cît priveai cu ochii, numai ţancuri neumblate şi iarbă aspră, foşnind prelung în unduirile vîntului. O linişte dureroasă, întreruptă doar de bocănitul rar al copitelor... Bărbatul călca apăsat, cu fruntea în pămînt, parcă nepăsător la tot ce era în jur. Pornise de acasă hotărît, iar acum îl măcinau îndoielile. Auzea în urmă răsuflarea grea a calului bătrîn, tropăitul împiedicat al copitelor pe drumul de piatră... Îşi pipăi din nou tăpărişca din cingătoare, îşi purtă palma aspră peste tăişul ascuţit, apoi peste coada lucioasă de atîta folosinţă şi simţi din nou acel fior rece pe şira spinării. Mormăi, mai mult pentru sine: - Hai, Surule, hai… Hai, boală... Se împlineau treizeci de ani de cînd îl avea pe Suru... Cu el îşi furase nevasta de la părinţi, cu mulţi, mulţi ani în urmă... Calistrat, tatăl fetei, nu voia în ruptul capului să i-o dea: - Sărăntoc, rostise aspru cînd s-a dus să i-o ceară. Nu-i de nasul tău! Şi i-a arătat poarta. În casă, după perdea, Ileana plîngea în pumni... La o săptămînă, în miez de noapte, a şuierat-o din uliţă. A ridicat-o pe cal, a chiuit de a răsunat satul şi pe-aici ţi-e drumul... Suru îi purta ca vîntul, tropotind sub lumina lunii spre culmile Drăgotesei. Acolo-şi încropise Gheorghe sălaş. O colibă din bîrne, învelită în coajă de brad, să n-o străbată vîntul şi ploaia. Calistrat şi cei doi feciori ai lui i-au urmat îndeaproape. Aveau însă cai obişnuiţi mai degrabă cu muncile grele decît cu alergatul. În faţa lor, Suru zbura de-a dreptul. Aşa că de la o vreme i-au pierdut... Bărbatul îşi întoarse privirea către animalul care sufla greu în spatele lui. Urcau din nou acel drum, de asta asta fără grabă. Nu-i mai urmărea nimeni. Poate doar amintirile zilelor scurse în amarul de ani. O lumină tristă îi străbătu obrazul. - Hai, Surule, hai… Apoi se întunecă din nou la faţă. Pipăi iar ascuţişul toporului cu vîrful degetelor. Nu omorîse în viaţa lui, nici porcul nu-l înjunghia, chema cîte-un vecin priceput iar el îşi căuta de lucru prin spatele casei, chipurile să aducă paie... Acum însă era altceva... Îi era milă de calul bătrîn, care se stingea pe picioare. I-l ceruseră nişte ţigani, să-i ia pielea. I-a înjurat cum n-o făcuse niciodată, de dumnezei, de anafură şi născătoare, de-au plecat tuciuriii nedumeriţi şi speriaţi. Atunci s-a hotărît. Mai bine s-o facă el, cu mîinile lui, să-i curme suferinţa cu mîinile alea cu care-l hrănise şi ţesălase vreme de treizeci de ani... De după cotul drumului le apăru în faţă o poiană strîmtorată între ţancurile albe. Coliba putrezise demult sub ploile şi zăpezile anilor. Bărbat şi cal se opriră. Fumegau amîndoi în răcoarea care începuse să se lase peste munte. Soarele se trăsese după culmea semeaţă a Drăgotesei, iar aerul devenise aspru sub vîntul care unduia smocurile rare de iarbă. Gheorghe îşi pipăi, pentru a cîta oară, coada toporiştii. Apucă dîrlogii cu un gest blînd, iar Suru îşi întinse botul către pieptul stăpînului. Ochii mari, urduroşi, păreau fără lumină... Pentru o clipă, bărbatul se simţi descumpănit. Privi peste creştetul calului la coama rară, la spinarea văduvită de păr, la crupa altădată lucioasă şi plină... - Hai, Surule, hai… Tîrziu, în lumina înserării, o umbră adusă de umeri cobora poteca abruptă. Departe, sub culmea Drăgotesei, dădeau roată vulturii cei mari... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Adrian, văd că nu te laşi. Are Suru' ăsta un lipici :)) Mulţumesc pentru urări şi pentru revenirea la pagina asta. Deşi, hm... Suru' e tot mai gloabă, eu tot mai rar la vorbă...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-09-21 22:02:58               Sănătate şi sănătate! La mulţi ani!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-09-21 16:14:00               Multe multe :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 23:54:13               TS, Veronica îţi transmite multe salutări :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 23:52:48               Temporarul Suspendat, Ca si tine...avocat...   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-21 23:35:35               Răzvan, nu pot decît să mă bucur de efectul textului de mai sus asupra ta. L-am scris atunci cînd am simţit că sunt pregătit să comunic ceva prin el. Acea durere de care ai amintit. Îţi mulţumesc. Amelia, mulţumesc pentru urări. Veronica, zvonurile au mereu un sîmbure de adevăr în ele. Se pare că şi de data asta. Îţi mulţumesc. Îi voi transmite salutările tale lui TS după ce voi afla despre cine e vorba. Poate mă lămureşti?...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 23:30:49               La Multi Ani de departe (uite cum umbla zvonurile pana dincolo de Ocean! :))) Si, daca poti, transmite-i te rog lui TS multe, multe salutari de la mine.... Petrecere frumoasa! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-21 21:15:12               Liviu, eu n-am mai fost prin zona de la vârsta de trei ani jumate când tataie, ardelean de frunce, şi-a dus nepoţica la rude. Nu mai e nevoie să precizez că şi atunci eram la fel de genială. Ardelenii au fost încântaţi cum purtam băsmăluţa. Sper că nu mă vei "eluda" atunci când vei face lista cu invitaţii. Voi urca Feleacul cu mare drag, ca şi colegii mai jos prezenţi (sau mai sus). La mulţi, mulţi ani!!!   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-09-21 20:59:12               Un text frumos ce-mi aminteste de El-Zorabu`` lui Cosbuc. Si-atunci ca si acum, am ramas cu un gust amar dupa ce am citit. Nu din cauza ca nu mi-a placut ci doar pentru ca povestea e dureroasa pana la ceruri. Si aici ca si acolo sunt imagini cutremuratoare... In rest.. ma abtin. Nu vreau sa va stric petrecerea asa ca.... betie frumoasa!   Postat de catre Label Black la data de 2009-09-21 20:50:12               Gheorghiţă, pînă urcaţi voi Feleacul, eu îl cobor de două ori :))) Servus! Mulţam. Să fie primit! Răzvan, nu te lua după aparenţe. Nu mi-am dat niciodată musafirii afară din casă. Dimpotrivă. Eşti binevenit, chiar dacă peste cinci minute ne vom ciondăni iar. Am uitat că ai spus undeva că eu nu scriu. Sau nu am uitat? :)) Îţi mulţumesc şi ţie pentru urare.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 20:15:06               PS Nu mă mai urmări poate mă duc unde şi regii merg neînsoţiţi   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-09-21 19:50:48               Aşa Răzvane, Învaţă să preţui "bătrînii" sitului (în tre paranteze fie spus, Liviu e mai vioi decît o duzină de aspiranţi cu facultatea de Litere-n jeb) Suru e o bucată "clasică": atît de multe spuse în doar cîteva foi!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-09-21 19:48:59               Probabil prezenta mea aici e nedorita. Ma arunc si io.. in mijlocul padurii. Sau cum se arunca aia la poker si n-au nimic in mana. N-am o intentie rea, cu ocazia asta mai citesc din textele tale. La multi ani! Reche, imi cer scuze ca te-am urmarit - defect profesional!   Postat de catre Label Black la data de 2009-09-21 19:39:32               Presimt (ca în subiectul unei proze ce în care pastişez un film american, n-am postat-o aici că mi-o spîrcuiaţi)că odată şi-odată, cînd europeea va fi doar un nume într-un nomeclator informatic, vom urca(cîţiva dintre veteranii ei), dealul Feleacului cu cîteva volume în traistă să ne lăudăm lui Tristan ce talentaţi am devenit. Pînă atunci vinul va curge-n pocale doar virtual, dar ciocnesc şi eu : Servus ! La mulţi ani Liviule!(cei eurpeici se socot dublu)   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-09-21 19:34:02               Vin să hie. Ştiu io o podgorie bună, tu doar fă-te-nco'! Pe Suru', ori pe jos, totuna...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-09-21 15:51:32               Bere? Nţ... Poate o vadră de vin. Sau, şi mai bine, cu vin :)) Mulţumesc, Adrian. Văd că nu te lasă Suru'. Te urmăreşte mereu...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 15:49:11               Coboară aşa un zvon printre colinele Iaşului; cică se lasă de-o bere, două... La mulţi ani, Liviule!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-09-21 15:40:59               Aşa este, Mitică, volumul (aşa cum a fost atunci publicat) se numea Întîlnirea din pămînturi. L-am citit şi eu şi nu pot spune că nu m-a marcat. Aşa cum m-au marcat multe alte scrieri şi mulţi alţi autori asupra cărora m-am aplecat de-a lungul timpului. Îţi mulţumesc pentru că te-ai oprit în pagina asta. Eşti, ca întotdeauna, binevenit.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 09:09:21               Nici caii nu mor la fel Liviule, Si pe mine m-a impresionat soarta lui Suru, dar cel putin acest cal de munte avea un nume de botez iar stapanul lui foloseste o secure, refuza s-i negocieze pielea si il conduce pe ultimul drum spre un loc idilic. Cu mult mai dura a fost soarta "Calul"-ui lui Marin Preda de care nu stiam dar de care am dat intapmator intr-o antologie germana de proza scurta romaneasca pe care am pus mana acum 40 de ani cand eram la studii in tara teutonilor. Schita respectiva cred ca a aparut in volumul de debut al lui Marin Preda (titlul e "Intalnirea din pamanturi" dar s-ar putea sa ma insel) Si stapanul acelui nefericit cal pleaca cu el, ba il duce si la o fantana sa-i dea apa, numai ca atunci cand animalul vrea sa ciuguleasca cateva fire de iarba stapanul il ia din scurt: -Hai ba, acum ti-ai gasit sa pasti, hai sa mergem ca avem treaba. Drumul are si un ocolis fiindca acel taran din baragan se pare ca ar fi avut nevoie si de o secure pe care nu o poseda, deci se abate pe la un personaj care fiind fierar se pare ca dispunea de o astfel de unealta. La poarta il striga nu dupa numele de familie (povestirea petrecandu-se in secolul 20 sunt sigur ca avea) ci dupa numele pe care i-l daruise satulul: -Chiorule, ba chiorule? Neprimind nici un raspuns taranul suparat incepe sa se lege, ce-i drept in gand, de romi: -Unde dracului o fi fiind tiganul? Nevasta fierarului ciclop ii striga fara sa iese la poarta ca Chiorul nu e acasa, iar omul dandu-si seama ca ea nefiind imputernicita sa-i imprumute o secure pleaca far acest instrument care i-ar fi fost de trebuinta. Ajung intr-o rapa unde taranul prins deodata de o ferocitate neasteptata se napusteste asupra bietului animal cu un par. In urmatoarea fraza care este si finalul povestirii, niste sateni care trec pe marginea rapei incep sa strige: -Uite pe unul care beleste un cal. Concluzia la care am ajuns eu comparand cele doua povestiri este ca soarta calului din Baragan a fost mult mai vitrega decat soarta lui Suru.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2009-08-14 01:27:24               nu E singurul text...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:46:59               nu E singurul text...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:46:58               Şi intre noi şi suta de useri fie vorba, nu singurul text care-ţi aparţine (ori, mai curând, căruia îi aparţii) asupra căruia revin. Doar că aici încep şi aici mă opresc :). Uneori simt nevoia s-o spun. Ca acum. Dar călătoriile sunt dese. :)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:45:25               Toată plăcerea şi mulţumirea e de partea mea. La fel de sincer.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:43:24               Îţi mulţumesc sincer, Adrian. Poate că nu realizezi cît de mult înseamnă pentru mine. Şi Suru', şi plăcerea cu care revii asupra textului.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-13 22:40:27               "Tîrziu, în lumina înserării, o umbră adusă de umeri cobora poteca abruptă." Rămân fan :) Înfocat.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:27:34               Vă mulţumesc tuturor. Şi celor din lumină, şi celor din umbră [ :) ]. Cu drag, Liviu   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2007-11-07 18:59:41               - de ce-mi faci una ca asta până-n ziua, Liviule?! - îmi plec fruntea... - cu preţuire, r.k. vot (e tot ce...mai pot)   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-11-07 06:04:36               Liviu, dacă ai lăsat-o pe Anda fără grai, eşti bun, dom'le ! Uite, pentru asta vin şi eu cu o steluţă.   Postat de catre Dan Norea la data de 2007-11-06 23:40:00               Fără grai... adică eu! Cine a dat stelutele a facut-o pe buna dreptate! Nu pot sa spun nimic decat ca ar trebui sa le aduni intr-o carte, ar fi pacat sa traiasca doar pe net povestirile tale!   Postat de catre Anda Andries la data de 2007-11-06 22:14:04	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE