|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mă-ndrept spre Éden.Draga mea, nu plânge... (Sonet-replica la 'Dreptul de a regreta' de Rudolph Kuttesch ) |
|
|
Text
postat de
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC |
|
|
În labirintul crucilor de fum
N-aud foşnind mătăsuri... Nici dantele
Nu-ntrezăresc...Străin mă simt de ele.
Prin crăpături de gând, mai cade scrum.
Schimonosite răgete, prin piele,
Ţâşnesc şi lasă urme de dum dum.
Ajută-mă!Iubirea mi-e olum,
Iar zeul de seviciu,-n caravele,
Îşi poartă plictiselile, stingher.
Genunchii-ţi desfrunziţi, cu dalţi de sânge,
Cândva, ciopleam prin ochii lui Homer.
Atâta am... o dragoste... mi-ajunge
Şi cu speranţa prinsă la rever
Mă-ndrept spre Éden.Draga mea, nu plânge...
Poezia de la care s-a pornit:
dreptul de a regreta
de Rudolph Kuttesch
n-aud în labirintul viu al crucilor de fum, foşnind mătăsuri,
dantele albe, cuvinte parfumate,
prin crăpături de gând, prelinse răgete schimonosite,
lacrimi,
dureri abandonate,
sus – jos,
noroaie,
fapte,
fapte…
……………………………………………………
cică uliului i s-ar preda lecţia faptică despre zbor…
melcului i s-ar cânta cu voci sopran, de împrumut:
„melc, melc,
codobelc…”
arcuitului curcubeu i s-ar preda lecţia despre dispersia luminii…
luminii…lecţia despre clipirea zgomotoasă a întunericului…
doar cubului i se predă, la nesfârşit, lecţia despre cub:
„ se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu …”
…omului mereu şi mereu, peste capetele înnegrite ale îngerilor,
despre…omenie?
………………………………………………………………….
- ajută-mă, Te rog, să inspir prin toţi porii trupului meu uimit,
sfârşitul acestei lecţii scrijelite nevăzut, hârş, hârş…
pe tabla neagră, agăţată strâmb
de genunchii desfrunziţi
ai zeului de serviciu…
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
- erată: ...sonetul - replică
r.k. |
|
|
|
Postat
de catre
Rudolph Kuttesch la data de
2007-11-05 08:13:27 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
- poemul de la care a plecat sonetul – eplică „Mă-ndrept spre Eden” îşi are sămânţa într-o nouă lecţie de omenie pe care am primit-o (la vârsta mea) deunăzi…
- la fel de adevărat este şi faptul că nu sunt nici prea dese astfel de lecţii…
- în orice caz întâmplarea coroborată cu vârsta, îmi oferă dreptul de a regreta anumite laşităţi din tinereţe…
- am ajuns a mă teme că „voi da colţul” fără să apuc sfârşitul lecţiei despre omenie…
- aprecierile mele pentru sonetul – replică!
r.k.
|
|
|
|
Postat
de catre
Rudolph Kuttesch la data de
2007-11-05 06:15:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aprecierile mele, Rudy
*Radu
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2007-11-04 23:53:58 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|