|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mă-ndrept spre Éden.Draga mea, nu plânge... (Sonet-replica la 'Dreptul de a regreta' de Rudolph Kuttesch ) |
|
|
Text
postat de
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC |
|
|
În labirintul crucilor de fum
N-aud foșnind mătăsuri... Nici dantele
Nu-ntrezăresc...Străin mă simt de ele.
Prin crăpături de gând, mai cade scrum.
Schimonosite răgete, prin piele,
Țâșnesc și lasă urme de dum dum.
Ajută-mă!Iubirea mi-e olum,
Iar zeul de seviciu,-n caravele,
Își poartă plictiselile, stingher.
Genunchii-ți desfrunziți, cu dalți de sânge,
Cândva, ciopleam prin ochii lui Homer.
Atâta am... o dragoste... mi-ajunge
Și cu speranța prinsă la rever
Mă-ndrept spre Éden.Draga mea, nu plânge...
Poezia de la care s-a pornit:
dreptul de a regreta
de Rudolph Kuttesch
n-aud în labirintul viu al crucilor de fum, foșnind mătăsuri,
dantele albe, cuvinte parfumate,
prin crăpături de gând, prelinse răgete schimonosite,
lacrimi,
dureri abandonate,
sus jos,
noroaie,
fapte,
fapte
cică uliului i s-ar preda lecția faptică despre zbor
melcului i s-ar cânta cu voci sopran, de împrumut:
melc, melc,
codobelc
arcuitului curcubeu i s-ar preda lecția despre dispersia luminii
luminii
lecția despre clipirea zgomotoasă a întunericului
doar cubului i se predă, la nesfârșit, lecția despre cub:
se ia o bucată de piatră,
se cioplește cu daltă de sânge,
se lustruiește cu ochiul lui Homer,
se răzuiește cu
omului mereu și mereu, peste capetele înnegrite ale îngerilor,
despre
omenie?
.
- ajută-mă, Te rog, să inspir prin toți porii trupului meu uimit,
sfârșitul acestei lecții scrijelite nevăzut, hârș, hârș
pe tabla neagră, agățată strâmb
de genunchii desfrunziți
ai zeului de serviciu
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
- erată: ...sonetul - replică
r.k. |
|
|
|
Postat
de catre
Rudolph Kuttesch la data de
2007-11-05 08:13:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
- poemul de la care a plecat sonetul eplică Mă-ndrept spre Eden își are sămânța într-o nouă lecție de omenie pe care am primit-o (la vârsta mea) deunăzi
- la fel de adevărat este și faptul că nu sunt nici prea dese astfel de lecții
- în orice caz întâmplarea coroborată cu vârsta, îmi oferă dreptul de a regreta anumite lașități din tinerețe
- am ajuns a mă teme că voi da colțul fără să apuc sfârșitul lecției despre omenie
- aprecierile mele pentru sonetul replică!
r.k.
|
|
|
|
Postat
de catre
Rudolph Kuttesch la data de
2007-11-05 06:15:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aprecierile mele, Rudy
*Radu
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2007-11-04 23:53:58 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|