|
|
|
|
|
|
|
|
|
M-a părăsit prietenul meu bun
|
|
|
Text
postat de
Octavian Sergiu Ciurtin |
|
|
Mă caut de lacrimi și nu le găsesc,
aș plânge-n surdină dar nu reușesc...
Tu stai ca de piatră în lemnul damnat,
răspunde-ne Dane, de ce n-ai mai stat?
Te plâng generații, familia e-n negru.
Când carul cu ciocli pornește funebru,
copiii au lacrimi și zâmbetul tău
înalță spre lume părerea de rău...
În prapuri și mir găsești călăuze,
și-n brațe de flori, spre ceruri confuze.
Să dormi mângaiat în stele de îngeri
ca malul spălat de-uitatele plângeri...
Paharul de vin slujit de părinte,
când jalea în gheare amar ne cuprinde,
n-aduce-mpăcarea... Copii si nepoți
se-adună să plângă, sub sfeșnice, toți.
Tu ești în pământ, și candela arde
în vechiul sălaș cu mici bulevarde...
Durerea parșivă ce mistuie-n noi
o ducem, povară, călcând prin noroi.
Regrete toți avem și scuze,
zâmbim prin ochi plângem prin buze,
doar viața asta-i efemeră;
prin spini și lacrimi, ce-ți oferă?
Am găzduit amar și sentimente,
sută la sută dor- procente,
cei dragi de-o vreme sunt triați
la Domnul sus, ei sunt chemati,
Și noi le plângem astăzi devenirea,
uitând că asta ni-e menirea
să mergem drepți pe drumul ăsta drept,
strângând doar dinții la dureri în piept...
Lăsăm nevoi lăsăm avere,
când Tata-cer asta ne-o cere,
lăsăm familia în dor
și trupul gaj credinței lor,
în plâns și în durere...
A plecat lăsând doar dor,
în lacrimi calde descompuse,
în amintirea lui un puișor
își vede visele distruse.
Si mama lui bătrână, doamnă,
îl plânge-n pumni și în batiste,
nu mai avea decat o toamnă
în bătrâneți toiage triste!
și mult suspină la icoane,
în ruga ei de mamă-n doliu;
"așteaptă-mă pe mine Dane,
în rai la ușă, în fotoliu".
25.10.07
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tavy drag,
Nimic pe lume nu e mai ingrozitor decat pierderea unui prieten drag. Cum sa te mangai?
Ai cuvinte frumoase si puterea de a le scrie si te admir pentru asta. Pe mine, durerea pierderii unui prieten ma lasa muta....
Dar, ca si-ntr-un copac plin de flori, cand cade una, infloreste alta, ai si aici multi prieteni care te iubesc.
Sunt foarte tare, chiar de peste ocean, langa tine,
Cu drag,
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2007-10-29 21:21:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dragă prietene,
Alături sunt de sufletu-ți întristat!
Poemul tău este de o sensibilitate aparte!
Gândurile bune să te întărească!
Cu drag,
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2007-10-29 20:59:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da Radu este bine cum spui tu, crede-ma sunt f. multumit ca ai corectat-o exact cum trebuia...
iti multumesc mult si o s-o transcriu asa cum e mai bine,
daca nu te superi...
:)
cu drag, tavy
ps spune-mi tavi, aici suntem toti de-o varsta...
:))
ma bucur ca te-a interesat. apreciez ca te-ai aplecat sa m-ajuti. |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2007-10-28 15:29:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Ciurtin,
durerea dvs. m-a emoționat
sper că nu vă veți supăra că am facut câteva corecturi direct pe text, pentru curgerea mai firească a ritmului
poate că mai târziu le-ați fi făcut chiar dvs, atunci când durerea ce vă stăpânește acum se va mai fi indepărtat
Mă caut de lacrimi și nu le găsesc,
aș plânge-n surdină dar nu reușesc...
Tu stai ca de piatră în lemnul damnat,
răspunde-ne Dane, de ce n-ai mai stat?
Te plâng generații, familia e-n negru.
Când carul cu ciocli pornește funebru,
copiii au lacrimi și zâmbetul tău
înalță spre lume părerea de rău...
În prapuri și mir găsești călăuze,
și-n brațe de flori, spre ceruri confuze.
Să dormi mângaiat în stele de îngeri
ca malul spălat de-uitatele plângeri...
Paharul de vin slujit de părinte,
când jalea în gheare amar ne cuprinde,
n-aduce-mpăcarea... Copii si nepoți
se-adună să plângă, sub sfeșnice, toți.
Tu ești în pământ, și candela arde
în vechiul sălaș cu mici bulevarde...
Durerea parșivă ce mistuie-n noi
o ducem, povară, călcând prin noroi.
Radu |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2007-10-28 15:09:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
regrete toti avem si scuze
zambim prin ochi plangem prin buze
doar viata asta-i efemera
prin spini si lacrimi, ce-ti ofera?
am gazduit amar si sentimente
suta la suta dor- procente
cei dragi de-o vreme sunt triati
la Domnul sus, ei sunt chemati
si noi le plangem astazi devenirea
uitand ca asta ni-e menirea
sa mergem drepti pe drumul asta drept
strangand doar dintii la dureri in piept...
lasam nevoi lasam avere
cand Tata-cer asta ne-o cere
lasam familia in dor
si trupul gaj credintei lor
in plans si in durere...
multumesc draga Corneliu, multumesc de trecere si de cuvintele sfinte pe care le-ai scrijelit in durerea mea...
:)
cu drag, tavy
|
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2007-10-28 14:04:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Din prietenii de breaslă, sute sau. . .poate mii,
Au mai rămas vreo zece și. . . multe nostalgii,
Cu ei mai schimb o vorbă că . . ceilalți m-au uitat,
Unii de bătrânețe, dar mulți au și. . . plecat,
Pe drumul fără capăt, ce are doar un sens,
Cu zile veșnic negre și. . . un pustiu imens.
Dragă tavy, acesta e drumul. Regrete, lacrimi, flori, jerbe, coroane, un copârșeu funebru (nu pot folosi ghilimelele).Din păcate, mai devreme sau mai târziu,îl vom urma.
Cu bine, CVorneliu
|
|
|
|
Postat
de catre
corneliu zegrean la data de
2007-10-28 13:15:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
A plecat lasand doar dor
in lacrimi calde descompuse
in amintirea lui un puisor
isi vede visele distruse
Si mama lui batrana, doamna
il plange-n pumni si in batiste
nu mai avea decat o toamna
in batraneti toiage triste
si mult suspina la icoane
in ruga ei de mama-n doliu
"asteapta-ma pe mine Dane,
in rai la usa in fotoliu"
multumesc draga Mariana
trecerea ta peste umbra lasata de pierderea "fratelui meu" ma onoreaza si ma intareste
multumnesc
cu drag tavy
|
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2007-10-28 12:08:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ploile-acestea plâng, plâng pentru toate sufletele care nu mai pot plânge; spală pleoapele îmbibate cu lut ale celor care dorm sub pietre; eliberează ceruri care se vor oglindi în arderea stelelor și vor ninge albe iertări și liniști peste toate. Liniște sufletului care a rămas gaj zăpezilor, dăruind trup învins de boli pământului. Frumoase versuri triste. Votez. O zi fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2007-10-28 11:53:03 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|