PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Colocviu Sentimental (traducere dupa Paul Verlaine) Text postat de Veronica Pavel În parcul bătrân, îngheţat, solitar, Două fantome din ceaţă apar. Ochii li-s morţi, buzele moi Vorba li-i şoaptă, pomii sunt goi. În parcul bătrân, îngheţat şi tăcut Două spectre se privesc în trecut. -Îţi aminteşti extazul nostru de-altadat’? -De ce mi-aş aminti neapărat? -Mai bate-ţi inima când numele-mi auzi? Mai simţi în vise suflu-mi? –Nu. Refuz. -Unde sunt zilele de bucurii nespuse Când buzele ni se-uneau? –Acestea-s duse. -Ce-albastru era cerul, speranţa cât de mare! -Ea-a fugit, învinsă, spre cerul fără soare. Aşa păşeau cei doi pe drum nebun în noapte, Iar bezna asculta ascunsele lor şoapte Colloque Sentimental Dans le vieux parc solitaire et glacé Deux formes ont tout à l’heure passé. Leurs yeux sont morts et leurs lèvres sont molles, Et l’on entend à peine leurs paroles. Dans le vieux parc solitaire et glacé, Deux spectres ont évoqué leur passé. -Te souvient-il de notre extase ancienne? -Pourquoi voulez-vous donc qi’il m’en souvienne? -Ton cœur bat-il toujours à mon seul nom? Toujours vois-tu mon âme en rêve? –Non. -Ah, les beaux jours de bonheur indicible Où nous joignions nos bouches! –C’est possible. -Qu’il était bleu le ciel et grande l’espoir! -L’espoir a fui, vaincu, vers le ciel noir. Tels ils marchaient dans les avoines folles Et la nuit seule entendait leurs paroles. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   RK, ce bine ca ai poposit si tu in parcul cu copacii goi! Multzam, precierea ta inseamna mult pentru mine! Cristi S, cum as fi fost si eu la lansarea Elenei T. daca eram acolo! V-am urmarit pe toti cu gandul, dar....nu e acelasi lucru.... M-a surprins placut lumina ta, prietene, si am fost, de fapt, trista ca n-am putut posta decat o traducere, nu o poezie originala. Uneori insa, sufletul e la fel de inghetzat ca parcul lui Verlaine! Dar caldura unor prieteni ca tine si ca RK, si ca ceilalti, il pot dezmortzi! Cu aprecieri voua, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-10-22 14:40:31               O traducere aproape că nu o poţi comenta! Aprecierile vin de la sine prin efortul pe care traducătorul l-a depus! Hm! Parcă sufletul tău ar fi căutat acest text... De care avea nevoie!! Cuvintele trecutului în imaginile prezentului!!! Am citit cu plăcere această traducere! Printre altele... Îţi mulţumesc pt. comentariu! Am fost plecat la dubla lansare de carte a Elenei Toma. Au mai fost şi alţi autori de pe Europeea!! De vis... Acum te las!! Nu înainte de * Cu bine, dragă prietenă!! Cristi-Călătorul printre cuvinte!!!   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-10-22 00:53:40               - Vero dragă, - felicitări pentru traducere! - vot cu drag, r.k.   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-10-21 20:48:36 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Varianta Cristian Vasiliu am terminat-o acum o ora! :) Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-10-21 16:13:33               Cristi, multumesc pentru variantele Demetriade si C. V., ambele necunoscute mie. Radule, si mie mi se pare ca varianta St.O.I. -Zeletin e mai reusita decat celelalte. Multzumesc pentru vot. Nu stiusem ca atatia poeti s-au aplecat asupra acestui poem. Interesant! Pe mine m-a atras faptul ca in poem nu e nicaieri mentionat cine e el si cine ea, iar eu cred ca dialogul poate fi tot atat de bine si un monolog intre cel de atunci (cand iubea) si cel de acum (cand exaltarea s-a stins). Personal am adaugat in versetul 4 un element al naturii - copacii sunt goi - care nu este exprimat prin cuvinte in original, dar care mi s-a parut ca rezulta din intreaga atmosfera. Cristi, Radu, onoarata de prezentza voastra. Cu multzumiri, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-10-21 16:00:50               Varianta Cristian Vasiliu Prin parcul bătrân, solitar şi tăcut Fantome de ceaţă se-ntorc spre trecut. Au ochii sfârşiţi şi cuvintele dor Zadarnic urnite pe buzele lor. Prin parcul bătrân, solitar şi tăcut Fantome evocă trecutul pierdut. _Ţi-aminteşti odinioară extazul sublim? _De ce tocmai astăzi să ni-l amintim? _Prin vise şi inimă-ţi trece mereu Cu-aceeaşi putere numele meu? _Nu! _Zilele-n care, aglutinate, Gurile noastre cădeau? _Da! Se poate! _Speranţele – mari şi cerul integru? _Speranţele mor şi cerul e negru! Ovăzul pe drumuri se-aşterne usor Şi noaptea înghite cuvintele lor.   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-10-21 14:50:26               Veronica, felicitari pentru traducere! As situa-o deasupra versiunii Demetriade, si nu departe de cea St.O.Iosif - Zeletin, care mi se pare cea mai reusita, dupa parerea mea vot, Radu   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-10-21 09:28:36               Mai adaug o varianta: de Mircea Demetriade. În vechiul parc îngheţat şi tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morţi şi cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc îngheţat şi tăcut Doi spectri şi-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ţi-aminteşti?" „Să-mi amintesc acum de ce voieşti?" „Palpiţi şi-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranţă mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre fâneţi bogate-astfel mergeau, Şi noaptea, doar, auzi ce-şi spuneau.   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-10-21 09:21:22               Cristi, multumesc pentru traducerea lui St-O. Iosif (Iosi?!) si Zeletin, nu stiusem de ea. Tavy si Mariana, multzam pentru rabdarea lecturii si comentariu, va mai astept cu mare drag, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-10-20 21:44:10               traducere si abandon... :) mi-e dare de mana si drag ghinion :))) cu drag te receptionez din eter tu voce -sufix-etrier... tavy cu drag   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-20 19:08:28               O adaptare reuşită, Veronica. Mesajul frumos transmis. Votez. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-20 18:56:13               St.O.Iosi si C.D.Zeletin În parcul vechi şi rece şi pustiu, Trec două umbre-n ceasul cenuşiu. Li-s ochii ofiliţi, au buze moi Şi desluşeşti cu greu ce-şi spun ei doi. În parcul vechi şi rece şi pustiu, Nălucile îşi fac trecutul viu. − Îţi aminteşti extazul nostru vechi ? − Ce tot îmi torci trecutul în urechi ! − Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu Şi-n vis îţi mai răsar eu oare ? − Nu. − Ah, zile dragi cum altele n-om şti, Cînd gurile ni se uneau ! − O fi ... − Ce bolţi albastre, ce speranţe mari ! − Speranţa-i azi prin norii funerari. Şi astfel merg stîrnind ovăzu-n drum Şi noaptea îi aude doar, prin fum...   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-10-20 18:09:59               Textul acesta a fost postat acum aptroape un an, fara insa a posta si originalul. Intre timp, un prieten mi-a trimis si alte doua traduceri anterioare, de care eu nu stiusem si pe care le voi pune aici, pentru comparatie: Colocviu sentimental (Mihai Cruceanu) Prin parcu-nfrigurat, batran si solitar, Trecura doua forme, adineoarea, chiar. Si ochii lor sunt morti si buzele muiate Si-abia de li s-aud cuvintele schimbate. Prin parcu-nfrigurat, batran si solitar, Vedeniile-nviara, din nou, trecutul, iar. - Iti amintesti extazul iubirii noastre vii? - Sa mi-l mai amintesc, acum, dece mai tii? - Dar inima-ti mai bate cu mine-n gand si, tu, In visurile tale, mereu ma mai vezi? – Nu. - Ah, zilele frumoase si fericite, toate, Cand gura-n gura stam inlantuiti! – Se poate. - Ce-albastru era cerul sperantei luminat! - Speranta a fugit spre ceru-ntunecat. Si ei mergeau asa, prin ierburi rascolite Si noaptea doar ghici cuvintele soptite. Colocviu sentimental (Al. Negoiţă) In parcul singuratic, batran si inghetat Doua forme ciudate-adineaori au intrat. Au ochii morti si buzele moi si vlaguite, Si-abia se-aud, bolnave, cuvintele rostite. In parcul singuratic, batran si inghetat Doua fantome-n minte trecutul si-au chemat. - Mai tii tu minte, oare, extazul de-alta data? - De ce-ai mai vrea aminte sa mi-l aduc, vreodata? - De-auzi doar al meu nume, mai simti in piept un foc? Si ma mai vezi in vise, mereu? – O, nu, deloc! - Ah, ce zile frumoase, cu fericiri nespuse, Cu buzele unite in sarutari! – Sunt duse. - Ce-albastru era cerul, speranta - ce minune! - S-a dus speranta-nvinsa sub cerul de taciune. Asa işi tarau pasii prin iarba incalcita, Si le-auzea doar noaptea vorbirea lor soptita.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-10-20 17:02:07	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE