PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (22)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 30 septembrie 2007 MOMENT DE BINE - 5 mi-a încărunţit surâsul obrajii îmi par cămile şezând lângă două oaze nu cine ştie ce bogate mâinile scormonesc uscate vântul printre norii iuţi astăzi ori peticul de geam o fi cu vina întredeschiderea lui vremelnică în noaptea aceasta m-am rugat şi rugăciunea în loc să aducă uşurinţă m-a istovit o fi cu vina înjumătăţirea cu frică a cuvintelor, hei… nu vedeţi cât de hilară este umbra mea jucând ţonţoroiul în jurul zidurilor – o fi cu vina lumina lunii filtrată de un nor pieziş rămas în urmă ca un cocor beteag bine c-am isprăvit şi septembrie că prea mi-a stat ca un ghiont în coaste cu via neculeasă, iubita neiubită şi surâsul încărunţit… ______________ FĂRĂ COD DE BARE domol ca înserarea parfumurile trec mă-mbracă-dezbracă nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi când sunt aproape pe sfârşite cu nesaţ nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă – iarbă amar-sălcie satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot cu nume, scheletul vacii, cu «’tui mama ei de roată – ghemul ăsta de lut rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii» cum vedeam atunci de sus ameţitor cu ochi ademeniţi de progres planeta planeta cu doar satul acela domol ca înserarea urcă asfaltul peste genunchi mi s-au subţiat tălpile – sunt sensibil rău sunt din ce în ce mai încălţat din ce în ce mai desculţ acolo în pantofi avea bunica aşa un bulz de mămăligă cu brânză… pe norme strămoşeşti nuuu… ştiţi voi ce «vocale» şi fără cod de bare uite domol ca înserarea… veţi spune ce treabă are diminutivul cu i grec! Ehei… era moftul anilor aceia neasfaltul, parfumurile fără încordare şi normele astea… ________________ CORBITOR în locul unde se reculeg apele cerul nu ajunge umbrele se multiplică la fiecare pas desculţ, în mantia de argint a lunii îmbrăcat aud muzică înăuntru şi lunec în dans dansul mă are şi nu eu pe acesta sunt ram subţire sau nici măcar atât – traiectorie părere că zbor descărnat – nu… aşa cum mă ştiţi sunt doar umbrele proiectate, în ele dansul îşi are măiestria întâlnirea într-o secundă a tuturor emoţiilor, simbioze, culori forme, sunete… lumina-i de fapt singura atitudine…! Ba nu, şi ochiul, altfel de unde aş şti sau văd cu buricele degetelor cu tălpile, buzele, cu genunchii cu genunchii rădăcini ghem de foc stern rotind eliptic continuu trupul meu de vânt… ________________ NU E CONTEMPLARE plângi, norul tău preferat s-a dus să plouă departelui… plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta şi inima ta flămândă mai crede… te zgâieşti la rotundul lunii şi nu chemi actul contemplare este aceeaşi lună pe care o rugai lipindu-ţi nasul de geam să nu plece până te faci mare arunci apoi aceste rânduri mâzgălite ţinând foaia pe genunchi vântul va şti unde să le ducă adormi, fără vise în ziua următoare vei primi o telegramă, un semn – undeva a înflorit caisul pentru tine «să nu vii după ziua culesului» acolo unde norul tău preferat… unde basmul face la dreapta apoi de două ori la stânga, sus câteva muriri… luna, iată-i rotundul nu-i nici de data aceasta contemplare îţi trezeşte atenţia o hârtie mototolită, a reuşit ţi-a desenat pe chip ultimul surâs singurul dealtfel întreg ________________ VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Prima oprire a sufletului e la căldura sânului, apoi, la poemele din ochii şi vocea mamei, treptat, la visele luminii prefirate printre gene pentru a deveni real. Poet al imaginilor desprinse din atingerile sau uitările luminii, uneori din amintirea existenţei lor, pentru a recrea întregul, Valeriu ne scrie sufletele de oameni la capătul existenţei noastre, redându-ne imboldul trăirii. Mulţumesc pentru comentariul deosebit şi raze. Un timp fericit, tuturor.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-12 08:31:12               Bine v-am re(găsit)!! M-am oprit, într-un mod cu totul special, la poemul NAŞTEREA CULORILOR... ....... Este o vreme a înălţimilor poetice dar şi a căderilor sufleteşti sau a neînţeleselor vise! Culorile, un centru al existenţei, o lume misterioasă, o lume interioară, prin simbol, prin metaforă, şi o lume exterioară, prin puterea de a pune în mişcare resorturi nebănuite, imagini-fantezii, care-şi declară apartenenţa la o libertate de a înţelege lucruri de nepermis, de netrecut, de neatins! Se intuieşte calea spre ieşirea dintr-un timp care nu mai aparţine omului vechi şi se trăieşte deliberat reinventarea unei noi poziţii a cuvântului care pune în mişcare spaţii, aspiraţii, identităţi! Culorile, un model de reintegrare într-o armonie care-şi asumă trecutul, trăieşte prezentul şi învaţă să dobândească imaginea unui viitor!!! Felicitări, ţie, poetule! O strălucire-i oranjul acesta de poezie!! Felicitări, ţie, Mariana pentru efortul susţinut! Cu drag, pentru Vali şi Mariana, de la Cristi*   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-10-12 01:37:20               E greu. Numai acolo să nu fi şi pe paturile spitalelor luni în şir. Mulţumesc mult, Maria. Sănătate şi spor în tot ce faci. Vor veni şi vremuri mai bune. Omul, cât vede lumina stelelor, cu ochii şi sufletul, ocrotindu-l, speră. Să ai o zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-11 14:16:02               Drum bun cărţii tale, Elena, şi şedere în toate sufletele. Mulţumesc pentru comentariu. Bunul nostru Valeriu, totdeauna cu vorbe calde, a ieşit aici un pic din el, revoltat de feţele realului. Abia aşteaptă comentariile cu părerile noastre la texte şi sfaturi, chiar dacă acestea sunt mai dure. Să ai o zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-11 13:58:05               Tocmai i-am trimis lui Valeriu ceea ce am reuşit să adun în ultima săptămână. Ştiu că timpul trece greu când aştepţi. Să sperăm că vor veni şi vremuri mai bune! Cu prietenie, Maria   Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2007-10-11 13:41:43               valeriu, chiar in acest moment, cartea Fiinte dificil de fixat in care am scris despre tine, a ajuns la secretariatul penitenciarului. Am discutat si despre lansarea primului tau vol. de poezii, acolo, in penitenciar:)) rezista, prietene, prin mana ta te vei intoarce la ceea ce ai fost si asta pentru ca...:))) asa cum tu spui, legiuitorii ăştia, bată-i norocu’ …nu mai staţi cu ochii pe averile lor nu-i acolo dauna nemunca şi «responsabilă» drămuire :))) cu drag elena toma p.s.2 mai, frate, arborele de kko nu-i asa rau la gust, crede-ma!:)))   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-10-11 12:57:16	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE