PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Cristi Stanculeasa cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   '...lutul alb, al psalmistului, a rămas în mine, întins, în trupul care curgea...' undeva,în umbră, mâinile olarului fremătau creaţia scutura cupele clopotelor inspiraţiei... ...respiraţiei unui rotund fenomen temperamental cu palmele căuş sub bolta trupului curgător, aduna lutul în forme adânci, sufletul dădea bineţe unui nou contur de gând rătăcit undeva... în visul poetului de toamnă 'oasele, se auzeau vorbind cu pietrele, pe pământul smerit de caii vii.' oase sau pietre în tropotul asurzitor al hergheliilor clipelor îşi spuneau păsul zdrobirilor nefireşti fiecare definea durerea,frica sau poate doar subtila amorţire în coloana de foc a morţilor neasumate, a singurătăţilor trăite într-o absurdă demnitate oase albe,pietre albe... aceleaşi rădăcini fărâmate de ape Cu deosebită consideraţie, Anne-Marie   Postat de catre Anne-Marie Bejliu la data de 2007-11-16 14:07:36               Vero, Am făcut un salt, trecând peste tine... O omisiune temporară ... ... Vreau să-ţi spun că fiecare dintre noi se regăseşte, mai mult sau mai puţin în celălalt! Mă bucur că ţi-a plăcut poemul! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 03:20:38               Camelia, Ce să te fi pus rău pe gânduri?! Versurile pot reda stări interioare ale poetului sau scriitorului! O anumită tristeţe invadează sufletul atunci când nu este lăsat să cuvânte! Cuvintele vorbesc, tăcerile alunecă... Îţi mulţumesc pentru atenţia acordată, pentru cuvintele care străpung spaţiul literar, pentru tot! Cu prietenie, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 03:11:00               Nicoleta, Încerc să scriu tot mai bine! Pretenţiile cresc, munca-i mai mare! Mulţumesc de trecere şi lecturare! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 02:45:45               Rudolph, Măi-măi, şi uite-aşa dau din cap, stânga-dreapta, uitându-mă la cât mi-ai scris... M-a bucurat reapariţia ta! Şi... fi liniştit, nu mă sperii! ... Ai sintetizat destul de bine poemul! În cee ce priveşte cepul, tu eşti gazda, tu-l dai gata! ... De bun augur reîntâlnirea... Îţi mulţumesc pentru popasul tău şi lectura atentă! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 02:37:54               Adriana, Ai surprins bine finalul poemului! Cititorul atent nu este ocolit de analiza fină şi obiectivă! Mulţumesc pentru claritatea observatorului din tine! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 02:20:19               Uite, eşti aici şi aproape că era să-mi scapi, să nu te văd, iartă-mă... E aici în poezia ta ceva, un nu ştiu ce anume, ce m-a pus rău pe gânduri, aproape că m-a durut :))) o anume tristeţe transpare de dincolo şi parcă invadează spaţiul poetic... semnificaţiile ar putea fi multiple, dacă mă gândesc doar la ultima strofă aş putea scrie o pagină... reţin: apostolul zilelor întemniţate îşi însemna îndoielile. cerul era o inspiraţie care-nlănţuia singurătatea. cuvintele îşi ascundeau respiraţia între cele două palme mirate. e frumos, dar eşti trist... Cu prietenie, Cami   Postat de catre camelia silea la data de 2007-09-09 17:12:23               Cristi, Am revenit azi la poemul tau dupa ce ieri l-am citit de cateva ori. Mi-a placut GROZAV de mult, esti TU din ce in ce mai mult in ce scrii si, aproape ca intr-o oglinda, ma gregasesc in gandirea ta. Vot si felicitari, tare-i frumos fiecare cuvant al tau! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-09 16:14:08               erată: gândurilor, unui...   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-09 16:05:14               Ritmuri care plac! Culori, cer, cuvinte, pasari verzi, oase vorbind cu pietre, suflete, lut alb... Nu sunt buna de critic nici eu. Te felicit pentru aceasta poezie reusita. O seara frumoasa si linistita! Cu drag, Nico   Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-09-09 15:50:15               erată: ...forţa unui poem.   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-09 13:10:32 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Te salut prietene, într-o dimineaţă de duminică ce-mi oblojeşte parcă rănile ascunse ale sufletului, precum un câine bătrân ce dă să-ţi lingă mâna cu care-l mângâi. Am rămas uite-aşa… cu ochii-n soarele pe care-l ghicesc doar, îmboldind de ceva vreme ba-ntr-o parte, ba în alta, dincolo de fina pânzuială din colţul cercevelei scorojite, pielea umedă a norilor, nereuşind să găsească o crăpătura cât de mică, să mi se arate…mândru, îmbăţoşat, victorios. Aştept… Nu, nu te speria Cristi, n-am luat-o pe mirişte… Se mai întâmplă (recunosc, foarte rar)să se născocească dimineţi în care mi-e bine, uite aşa, pur şi simplu… asta-i una… Ţi-am citit poemul. Pe pariu că majoritatea te-ar recunoaşte, (cum recunoşti un „Rembrandt”, un „Bruegel”, un „Modigliani” sau un Chagall”),chiar dacă nu ţi-ai semna poemele. - Greşesc zicând „maturitate poetică”? - şi mie-mi place curgerea gândurile tale aici, cu toate că (şi) fiecare strofă are forţa uni poem. - mi-a plăcut ideea cu păsările vegetale… - reuşesc să vizualizez, cu ochiul minţii, bârfa dintre cele două surori: oase şi pietre… - nemaipomenita imagine a respiraţiei cuvintelor între cele două palme mirate… - ploile ce iau forma catedralelor gotice… - finalul în care eu am găsit ideea zămislirii…din…în…lutul virgin.... Gata, îţi dau voie să dai cep butoiului de Paşti şi promit că nu se mai repetă… …în sfârşit, aşteptarea n-a fost zadarnică; s-a-ntâmplat miracolul despre care-ţi povesteam la început: el sus, eu tot aici; ne vedem, ba mai mult, am reuşit să ne gustăm unul altuia, picătură cu picătură… sângele. cu drag, dogorel şi(smerit)r.k. *   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-09 12:10:29               'lutul alb, al psalmistului, a rămas în mine, întins, în trupul care curgea... ' si poemul acesta curge firesc, un fel de fiziologie a rostirii lirice, in care simbolurile biblice se integreaza fara stridente. aprecieri si vot.   Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2007-09-09 01:47:14               Mariana, Atâtea cuvinte câte ai spus, sunt binevenite! Îţi mulţumesc pentru tot! Tavy, Ai grijă să nu te mistuie dorul!! Bucuros de întâlnirea cu sufletul tău... Întind o inimă, şi-ţi doresc sănătate multă! Mulţumesc de trecere, prietene! Tea, Chiar dacă cochetez cu utopiile, reuşesc să găsesc un capăt al labirintului! Frământarea poetică scoate la iveală idei nebănuite! Mulţumesc de prezenţa ta! Cu drag tuturor, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-09 00:51:07               Calatoresti labirintic, Cristi! Te invati ca un burghiu prin mintea si sufletul poetului si cum 'poetii ( ul)/ cochetau cu utopiile/ metaforele recidivau/ intr-un poem complice'.... E un univers familiar....framantarea poetica...rascolirea adevarurilor ascunse...acele adevaruri de care nu ne putem apropia decat prin intermediul condeielor inspirate.. Imi place cum curge poema ta, Cristi... Aprecieri, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-09-09 00:31:30               erata. rastignit. scuze multe :))   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-08 20:59:02               oase si lut astern in descompunerea orelor ce vor urma... eu, doar eu sunt paj, rastihnit aproape de Tarnava sufletlui meu. in timp de bejenie, trepadusii sanctuarului meu...asteapta. sa fiu alaturi de reverenta ta.... in clipele de dor, citesc, cant sau ascult freamatul padurii nesfarsite... sa fii tu! frate, ingerul meu pazitor..., aproape de raiul nedospit al neputintei ? ;)) cu mult drag vot si zambet. tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-08 20:55:16               Poemul tău curge precum lutul alb al psalmistului pe clarul ploilor. Nu spun mai mult, cuvintele să-şi desfacă respiraţia, să se mire, să treacă sufletelor. Votez. Nu sunt bună de critic. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-08 20:06:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE