PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (12)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 13 august 2007 LA MULŢI ANI, TUTUROR MĂRIILOR, MARIANILOR, MARINILOR! În dimineaţa zilei de 15 august, florile ce vor înflori pe pământul întreg şi vinul ce va curge în pahare sunt închinate lor, dar să nu uităm una singură – cea datorită căreia, adormită în tăceri, am pus semn acestei zile. Deseori slăvim Măriile noastre, uitând-o. Domnul să vă împlinească destinul cu bucurii reale, omeneşti şi supraomeneşti – din binecuvântarea celei căreia-i sărbătorim sfinţirea, aşezarea în locul ales de Dumnezeu. Trimit acest gând curat şi o reverenţă urare bună tuturor doamnelor, domnişoarelor şi domnilor din lumea virtuală a literaturii care poartă acest nume frumos, tuturor. Şi Măriilor mele, ehei, şi am una care înseamnă «cuib» gândurilor mele, destinaţia dorului, respiraţia iubirii… gata!… că doar nu ei îi scriu aici… ba şi ei!… ______________ RUGĂCIUNE ÎMPLETITĂ CU UN MANIFEST Mărie sfântă aleasă mamă Iisusului nostru lacrima ta nu-i mai este de ajuns lumii are imperioasă nevoie de cine ştie câte minuni Iartă-ne iuţeala gestului, sângelui, trufiei aminteşte-I Fiului vremea când era om şi a gustat durerea, moartea şi a văzut neliniştea păcătuirii oamenilor aruncă peste capetele noastre vălul de lumină, de iertare să nu fim daţi pieirii, sfântă mamă – Amin Să sărbătorim Măriile noastre rugându-ne celei Unice ne pare departe? …departe ca şi speranţa! Să ocrotim copiii lumii înfometaţi, bolnavi, muribunzi o zecime din cât cheltuim pe spectacolul planetar «atât de vital»: fotbalul, moda, cinema, concerte… scene şi arme, lăcomie, lumini, fast nebun, risipă… atâtea… o zecime doar să prefacem în pâine, în grijă – astfel în surâs, spectacolul va fi binemeritat şi mai aproape aproape speranţa sprijinul vine din Cer dar noi ţinem faptele!… şi nefaptele… ______________ ECOURI DE FLUIER impactul cu doina a fost spontan, ea trecea din dor în jale traversând pieziş un glob palid trecu podişul de nepăsare, urcând spre piscul făclie violet-aurie vântul plăpândul răsucind traiectorii întoarce din jale în dor globul se alungeşte subţiindu-se dureros fluier din os doina străbate piscu-i din ce în ce mai departe ar părea că toate acestea nu mie mi se întâmplă! ______________ DOR bandaje pe rana deschisă – trage…! fotografiile, iată una câte una… îmi ustură ochii… ______________ TU NU ŞTII ia nu mă mai iubi atât amestecă literele numelui meu, trece-le prin maşina de râşnit cafea şi… suflă aminteşte-ţi că sunt doar un biet arlechin nu am căderea, deşi tu nu ştii cât aş vrea să-ţi împlinesc rotundul fiecărei secunde dă-mă gratis – adică fără părere de rău uitării pielea mea are romburi smulse fesul meu alungit a rămas înfipt cu vârful în genunchiul stâng nu ştiu dacă mă voi înălţa curând… hei… cortina. _______________ NU DIN CEAS părţile întregi din care-i zidită eternitatea sunt aşteptările, să se schimbe semaforul, să vină tramvaiul, să se nască fiii şi fiicele, să vină ziua de salariu şi apoi negaţii… să nu fie azi ziua fără mine, să nu se dilueze iubirea şi aşa mai departe… acum chiar acum aleg pe care să o probez… ehei este una anume… intru lent ca în apă rece ca în apă fierbinte pe partea cealaltă-i împlinirea şi începutul altor aşteptări… oscilând între aceste părţi timpul nostru arde şi nu din ceas, nu…! _______________ PATRU PLANURI SUPRAPUSE – Of, Doamne! Umbra de om se întoarce un hectar de oftaturi, zece mii de paşi între via de la deal, groapa de lut galben şi coliba învelită în stuf de lângă râu… acum s-a pus să şteargă sticla lămpii cu ziar şi salivă ochii lăcrimau – nu-i da, Doamne, semnul risipei pus pe neamul acesta… o mogâldeaţă surâdea în somn ………………………………………… violet aurii gânduri prelungi rotesc sus sus întretăindu-se ca într-o luptă aprigă globuri prelungi, albastre, verzi, roşii, albe… dâre diluate, cele violet le înghiţea, una câte una, pe celelalte ………………………………………… jos, folii uscate – par din piatră alb-gălbuie, alb-murdar ………………………………………… mai jos mâna mea dreaptă întinerind regenerată din litere aşternute cuminţi aici ecoul unui «of, Doamne!» răzbate semnul risipei este rotund, sferic ghemuit scriu, într-un clopot de sticlă luminile acelea, luminile acelea: îngerii noştri culegând rugăciuni, spălând blestemele de pe oasele înmaronite după care praful vântul ostil îl împrăştie şi nu oriunde… Ce va fi de capul fiilor mei viitori, nepoţilor strănepoţilor?! Semnul acela îl mestec, mestec uscat şi amar – nu le voi lăsa nimic beau ecoul, sorb lacrimă cu lacrimă nu le voi lăsa nimic violet-aurie buza mea, sprânceana, mâna dreaptă vindecate cu bărbia pe genunchi mă rostogolesc înapoi la coliba din via din vale, la groapa de lut de lângă via din deal, zece mii de paşi, un hectar de oftaturi, semnul se consumă – of, Doamne! ________________ JOC… ÎN OGLINDĂ Am învăţat cu adevărat ce-nseamnă dor – rod chircit culege inima drept vedeam departele cu ochi de cal – lac amar izvorăşte azi din ei cu uşurinţă petreceam secundarul nefăcând vreodată caz – zac la umbra lui nemaisfiindu-l prietenii neştiindu-i le trecusem fiecăruia alt rol – lor le datorez răbdarea şi nu doar ci şi iubirea, înţelesul de încercări adus – suda(u) la cald inimile noastre dintre toate gusturile ştie acum gura mea pe cel amar – rama neputinţelor mă strânge ce-mi rămâne centrifugându-mi sufletul atât vă las în dar – rad tot ce-i rău şi arunc pustiului măsura o ţineam nu cu fapta ci cu ziua, cu anul – luna culesului a venit iată sunt norocos, chiar dacă tristeţea nouă mă are – era şi mai rău neştiind-o Nu-i doar un joc, vă asigur că nu visam – masiv atomii îmi cresc înfipţi în realitate _______________ POVESTE ÎNCĂ… «De ce-ţi miroase mâna a putred, stăpâne?» …regele nemişcat – să nu i se strâmbe coroana o jumătate de gest opreşte muzica, măscăriciul şi el rămâne cu tumba neterminată, statuie contorsionată tabloul acesta-i rupt de un tunet: «tăiaţi-i capul paharnicului sau cui a vorbit şi… aduceţi poeţii curţii» Măscăriciul de preface în rolul… condamnatului: «stăpâne azi nu mă voi mai închina ţie… Cum aş putea să-mi găsesc într-un ungher, capul?!» nu râde nimeni, vin poeţii, întâiul «veneră albă iată măreţia…» ieşi… «următorul», zise regele al doilea: «vorbeşte încet sau taci, nu mă trezi vegheată-mi e rana mea de un vultur şi mâine iarăşi trupul voi purta în bătălie…» poetul se opri tăcerea lui vibrând lent se mişcă în aer ameninţare nouă regele îl cercetează din privire: «continuă…» «şi voi învinge, ştiu, dar gloria mă va însoţi prea repede-n mormânt; lăsa-voi lance fiului cel mare va face el din ea cruce, plug? Nu, nu cred… va ţine stâlp cu ea coroanei, omului de sub ea…» «Gata!», porunci regele… «ajunge zilei un cap lăsat ţărânii du-te, poetule, la curte nu veni vreodată…» Plecă ştiind, sărmanul, poemele veacului ce vine nu vor fi pe plac nimănui, se cred sus, prea sus conducătorii mai sus de rol şi chiar mai sus de timpul lor Se duse… trupu-i fu găsit pe un pisc încins privind, da, cu ochii deschişi spre nord cu un vers neterminat: «unde eşti, oh… ţară a…» ________________ ANTIBIOTIC Să-ţi închipui dezastre dincolo, mereu dincolo unde ai fi putut fi Să te minţi că-i bine aşa Să-ţi îngrădeşti şi mai tare spaţiul ca apoi, eliberându-l să-ţi pară o infinitate Să recunoşti că eşti nebun chiar dacă un fir subţire încă te mai leagă realităţii Să-ţi faci de treabă neîncetat cu mintea, cu mâinile Să visezi Să visezi Să renunţi la a cuprinde toate înţelesurile rotindu-te în jurul lor ca un cocoş orb Să te bucuri de fiecare gură de aer şi de colţul de pâine, de cana cu apă, scrisoarea… aşteptată Să cânţi fără oprire, fără oprire mimând fericiri mândru îngenunchind în oglindă şi să-ţi spui Măria ta, suflete, glorie vremelnicei tale carcase, nu-i decât împreună, oriunde veţi fugi… glorie clipei învinsă de ea însăşi nu-i… mergi mai departe glorie simţurilor nu-i… la ce bun?…. Glorie Domnului care încă mai învârte Pământul – aha!… ai ajuns singur… hm! VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Am trecut azi de două ori pe agonia, înainte să închid scrisoarea. Nu erau comentarii deloc la textele din scrisoarea trecută, iar acestea încă nu apăruseră. Mulţumesc. O noapte fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-02 22:02:03               Mariana, aceste poezii sunt deja pe prima pagina a celuilalt site. Sper să fie comentate şi acolo. Cu prietenie, Maria   Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2007-09-02 20:45:25               Cuvintele or fi ştiind că azi e sărbătoare? Prea joacă în sufletul tău, Nicoleta. Dar nu doar al tău, pulsează ca nişte inimi emoţionate şi o fărâmă grave, descriind atmosfere care mai de care. Mulţumesc pentru comentariu şi cele de suflet. O duminică fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-02 16:43:47               lipii. mare năucă.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-02 12:14:25               Mă bucur mult, poetule. Mai lipi-i ceva la saga mea şi iată-mă! Ne era dor de tine. Spune-i recretarei să te poarte cu grijă. Nu plânge. Valeriu se va întrista. Ai grijă de tine şi scrie-i curând. Îţi va răspunde. E aşa bucuros când primeşte scrisori de la prieteni! Mulţumesc pentru comentariu. Sănătate şi o zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-02 12:14:04               am ajuns si eu in fata unui calculator, nu stiu ce sa fac prima data, am la dispozitie doar zece minute, e putin e mult nu stiu, dar sunt intr-un birou al directorului, intrat prin usa din ~dos~ , nu singur ci cu un carucior impins de o `secretara` :) am apucat sa citesc `flamind de prospatura` si las o lacrima sa cada pe icoana din fata mea, dupa cele citite... esti o dulcinee draga Mariana, te rog transmite-i numai bine fratelui Val...o sa-i scriu maine. un gand bun si sper cat de curind acasa... cu mult drag, tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-02 11:56:07               Cuvintele danseaza iar pe covorul de aur al inimii, de data asta insa un dans al iubirii, al recunostiintei dar si al regasirii de sine. ...cu ochii pot zidi lumi noi, de jur-împrejurul lor grădini cu flori nenumite din miezul nopţii... ...nu mai plâng... ...întind braţele, umbra-i o cruce...nu cumva deja alte braţe, înăuntrul meu sunt întinse? Vali, lumina unei stele, in miez de noapte, pe cerul inimii tale! Mariana, suflet drag, o imbratisare si o portita deschisa spre...rai! Cu drag, Nicoleta   Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-09-02 10:47:44               Un făuritor de imagini, aşa a fost tot timpul. Anvergura aripilor sale depăşeşte imaginarul. Dincolo de tot ce muritorii de rând pot cuprinde, el găseşte întotdeauna, chiar în banal, porţi spre alte destine ale întâmplării. Scrie bine - paleta de imagini e vie. Nu se poate spune încă dacă nevoia de libertate de acolo sau cea de a ieşi din cochilia existenţialului, suflet, pentru a cuprinde eternitatea cu privirea, măcar o clipă, dau această efervescenţă a imaginilor. Avem timp, sper, să-l citim şi după ce va fi liber de gratiile care dau vină. Cele ale vieţii, în general, nu sugerează tot o vină - cea de a fi liber? Deosebit comentariul tău. Mulţumesc. Dar de scris i-ai scris? Te exploatez, aşa e. Dacă eşti suflet bun... O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-02 05:29:53               Dacă nu a ajuns în miezul ei, este într-o plină metamorfozare! Tot mai mult îmi place cum scrie. De fapt mi-a plăcut dintotdeauna! Îl consider un făuritor de cuvinte, de idei, de imagini, de simţiri...stări diferite ale conştiinţei se-mpletesc... Şi-n momentul de faţă îmi spun că scrie destul de bine, mult mai bine decât ieri sau decât mine! Eu... încă nu scriu... şi ce pretenţios sunt, am devenit...dacă ai şti... Am o plăcere extraordinară de a-l citi pe Vali!! El reuşeşte să transforme universuri lipsite de umanitate, să le redea starea de fiinţare! Întreaga lui fiinţă trece prin cuvinte! Cuvintele plămădite şi rostuite din esenţa vieţii! Acesta-i Vali!!! Cu mult drag şi aprecieri pentru cele scrise, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-02 00:49:16	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE