|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silvia Van |
|
|
Nici macar nu-i nedrept
Sa ma judece noaptea asta furata
Sa ma traga in treacat
Vicleana, ploaia de par
Sa ma suduie stramba si goala
Luna beata, cazuta in drum
Am sosit prea tarziu
Prea devreme, disfonic,
Cu iris imund, sufocat de lumina
In gari cu peroane prea pline
Irepetabile trenuri imi trec
Rand pe rand dinspre est spre calcaie
Suieratul il strang cu fervoare -
Scadente amintiri
Ascunse-n batiste dungate
Nu-mi cresc urme-n nisip
Sub pasii soptiti
Ce n-au invatat ora cand
Sa strivesc libelule
Umbra sarata nu se poate lipi
Ca o usa batanta de trupul
In care ingheata impudic
Saminte de lacrimi de curand germinate
Ce zbor sa tasneasca arzand
Din umeri plecati fara vlaga
Sub talpi maculate de ingeri?
Ce oua de fenicsi sa crape fratern
In vesnic surpate cuiburi de lava?
Sentinta mi-o scriu dimineti in capot:
Uita si taci, abureste suav ceaiul de vise
Mierea e-n bolul de sticla!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
alert("Varza poezia, da varza rau de tot!");
|
|
|
|
Postat
de catre
abc Abc la data de
2004-04-08 23:10:55 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Maria, sunt momente cand starea de vis da pe dinafara si mi se apleaca. Si atunci ies in soarele de afara sa vad daca mai exist si ca fiinta reala...
Multumesc pentru atentia ta. Imi face placere sa te gasesc in pagina mea. |
|
|
|
Postat
de catre
Silvia Van la data de
2004-02-07 15:28:05 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu te combat, Dana, probabil ca ai dreptate. Multumesc pentru trecere si pentru comentariu... Poezia exprima o stare care se prelungeste in viata mea reala si care ma indeparteaza deocamdata de actul scrisului. De aceea privesc si aceasta poezie si pe celelalte pe care le-am scris din afara cumva, ca si cand nu mi-ar apartine. E o stare benefica, cred, pentru ca-mi permite sa accept cu detasare observatiile facute. |
|
|
|
Postat
de catre
Silvia Van la data de
2004-02-07 15:20:54 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
,,Am sosit prea tarziu
Prea devreme, disfonic,- poate da, poate nu - destul de încurcat să mă hazardez în lumea ta de aici ca o ploaie vicleană, luna căzută undeva în mijlocul drumului, probabil amețită de atâta lumină, nici măcar în gări nu-ți poți gasi un loc, scadența amintirilor rasfînse în stropi de lumină lasă urme pe nisip , aburind a alte vise
Incep să visez... aiurea!
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2004-02-07 14:54:32 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
E una dintre cele mai impresionante poezii din cate am citit eu pe acest site. In mod sigur imaginatia atinge cotele maxime prin: "Sa ma traga in treacat
Vicleana, ploaia de par"; "iris imund, sufocat de lumina", "abureste suav ceaiul de vise" si multe altele.
O singura observatie am. Este prea incarcata, zic eu. E drept, imaginile sunt foarte sugestive, frapante chiar, insa pe mine m-a invatat cineva ca poezia mai trebuie sa si respire, pe alocuri. Altfel, toate combinatiile de cuvinte, oricat de extraodinare ar fi ele, risca sa oboseasca si sa diminueze efectele pe care ar trebui sa le produca cititorului.
Un cuvant "mare" sare mult mai usor in ochi atunci cand se afla inconjurat de cuvinte mai "mici", ca sa zic asa. Combate-ma daca vrei! :)
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-02-06 21:00:40 |
|
|