PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (7)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 25 iulie 2007 ««… 7615 ani de la zidire… (sic!) Am citit de două ori scrisoarea. Daniel Gherasim… un tânăr simpatic şi creativ, pe care îl citeam pe agonia. Are 15-16 ani, nu? Transmite-i, te rog, că poate să-mi scrie fără expeditor, doar cu semnătură, sau, mă rog, cum e voia lui… Mai spune-i că m-au bucurat cuvintele lui, iar răspunsul este: poate că nu vor mai fi nici străzi aşezări pentru oameni poeţii vor căuta ascunzătoare în miezul mirării, în poezie lumea, această pastă frumoasă, va fi evaporată timpul va refuza să-l mai închidem în ceasornice unitatea de măsură pentru libertate nu-i întinderea, locul va ploua va ploua cu oamenii aceia evaporaţi precum plouă cu broaşte, cu grindină vectorii stropilor vor indica libertatea şi nu vom mai clădi oraşe, sate, străzi ci băltoace… calcă desculţ, Daniel, calcă desculţ, nu-mi strivi ochiul, fruntea, bărbia Am răspuns direct în pagină. Mulţumesc tuturor. Lui Tavy îi scriu personal. E un om, iar cu asta am spus esenţialul. Tare aş vrea să-l provoc la un turnir «poeţesco-vinăriu» (!!!). Mare poet îmi doreşte să devin, probabil, că încă nu sunt. Sănătate, prietene, şi pregăteşte-te! Când ieşi de acolo, când ies eu de aici, undeva, unde va dori Dumnezeu, că doar el ştie posibilul, ne vom întâlni şi vom folosi arme aprige!… Se poate ca tu să nimereşti mai întâi hârtia din care să încolţească poezia bună, din semănarea mâinii tale, şi-atunci bucuria ar fi a mea, ca şi cum eu aş fi găsit-o. Meriţi norocul acesta şi ţi-l doresc sincer. Veronicăi Pavel o reverenţă şi roag-o să caute pe agonia pagina VDG, în care am 251 de texte prin care am putea face «cunoştinţă». Mi-ar plăcea să-mi trimită poezii ale ei. Îi mulţumesc pentru apropiere şi o aştept oricând cu un buchet de flori de câmp… Elenei Toma îi datorez o scrisoare lungă. Vine…! Sărut-mâna şi crizanteme albe pentru o doamnă dragă sufletului meu. Cristi Stănculeasa: «ne reprezintă ceea ce iubim», dincolo de aur şi argint, altare, mări… este mustire, inimă vie, spirit… primim iubire de Sus… aici, jos, îngeri şi oameni o risipesc… scrierea este o condiţie, pentru că sunt un uituc, altfel le-aş memora toate, îmi place poezia rostită! Mulţumesc şi aştept. Promit să nu mă supăr dacă-mi vei scrie personal! E destulă prihănire în mâinile mele, dar ţin încă timona, navighez şi aş vrea să fie «în sus», nu doar să mi se pară… Încă ceva: chiar şi un arbore strâmb poate face fructe bune!… Gina Bulboc: nu-i lucru fără parte bună – parte rea, e greu să învăţăm a prinde în mână lucrurile de partea bună – aici trăiesc, învăţ şi cu învăţarea asta voi veni, sper, mai întregit. Scriu, nici mai bine, nici mai rău. Scriu obsesiv uneori, ca şi cum nu eu scriu, ci altul, undeva, cu mâinile în mâinile mele, cu ochii în ochii mei… îi spun: «…dă-te mai încolo!…» Lui Andrei Petre îi voi trimite prin intermediul ajutorului meu, plic separat cu materialul, biografia şi fotografia pentru revistă. Este foarte important pentru mine ca textele să apară în publicaţii şi să primesc aceste publicaţii aici. Mulţumesc pentru acest efort deosebit. Pentru toţi membrilor comunităţii poetice virtuale, sănătate, inspiraţie creativă, iubire şi îndemnul de a scrie texte profunde, cu mesaj, să fie o «armată» de poeţi, un duel al condeielor fructuos, că-i mult mai înălţător decât cel cu arme de foc sau altele şi mai crude…! Mă «hrănesc»… da, devorez scrisori aici. Mi-e «foame» tot timpul… Daţi-mi fiecare câte o felie de întâmplări mărunte, de viaţă – pentru suflet am nevoie, nu pentru stomac (pe el îl liniştesc aici cu ce am). Vă mulţumesc mult, chiar şi pentru dojeni, alte opinii… nu mă ascund. Texte noi: CINE SĂ STRÂNGĂ?… în mine-s înălţate mori de vânt mori grele piatră pe piatră şi aripi mari cât dublul braţelor întinse intră docile grăunţe-aşteptările intră aspiraţii colţuroase, ascuţite intră zbatere trăită cu o secundă abia moraru-i aţipit ori vremea lui prelinsă în lehamite consacrată nici măcar de umbra-i în flăcări nu i-ar păsa nu-i cine să strige făina… nu-mi răspunde decât să mă vând hei, cerule, îţi voi recita o poezie nouă pentru tine plăteşte-mă din belşug mi-e creştetul ca pământul crăpat morile-mi macină a pustiu singure cine să le ceară, cât şi în ce să strângă făini amare şi cele din care s-ar putea coace pâine Morţii câtă risipă… ______________ RENĂSCÂNDU-MĂ despre indiferenţa durerii vorbesc umerii împovăraţi, oricât i-aş şlefui se cresc pe ele poverile şi mai grele mă las în jos în genunchi, să muşte ochiul vârful ierbii să ţi se pară flori negre ochii mei, iubito dacă din întâmplare treci fluture-argintiu despre nepăsarea dorului voi învăţa aici … îi este totuna dacă mai ţin speranţă sau mi-a împietrit grumazul voi păşi cu palmele în ţărână şi tălpile pe cer împiedicându-mă de norii contrari şi tot te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet de carne, de os şi de sânge… surâsul tău mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls cadranelor mele interne şi îmi arată estul născându-mă, renăscându-mă… _____________ Mâine scriu alta.»» 26 iulie ««Am încercat să trimit scrisoarea aceasta – se împotrivea, nu voia şi acum ştiu de ce: lipseau trandafirii, dar parcă mai lipsea ceva: SCÂNDURICA Cu tâmplele încuiate am plecat în grădina unde cresc oglinzi – răsucite vara asta, de la arşiţă braţele-mi sunt corzi de leagăn pe scândurică un copil bătrân şi posac, lent mişcă înainte înapoi o frunză, nici nu ştiu de unde, îi cade în palmă – se uită, îşi ghiceşte trecutul: dacă ar fi lua-o la dreapta atunci… de demult, Ehei! Un fluture nechemat îi provoacă visul şi visul contraatacă – verifică dacă-i viu să-i viu precum lumina desface sânul unei flori anume – anume pentru că niciunde nu există floare oarecare – ascunsă-n carnea sticlei din oglinzi aici crescută cheia ploii şi-a tâmplelor spre mine deschide – se află acum cine împinge leagănul… înapoi înainte mă-ntorc, da, las perspective, da, las scândurica… goală. _____________ Vă salut şi… mulţumesc.»» VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   De ce mi-ai răspuns aici, nu ştiu, cititor cunoscut de câteva zile, după chip şi câteva cuvinte. Da şi susţin. Nu cei cu experienţă în ale scrisului - asta implică o recunoaştere cel puţin naţională - cei care cred despre ei că scriu bine şi au dreptul să desconsidere munca oricui altcuiva strică. Cei care scriu bine rar se leagă de cineva, reproşând - un bun-simţ pe care ar trebui să-l înveţe mulţi alţii. Ceea ce ar putea să facă, şi cu folos, cei buni e să ajute pe cei care au idei bune în scrisul lor, să le dea cadru, ascuţime, amploare sau concentrare, cu vorbă înţeleaptă. O critică de valoare ar trebui să puncteze elementele bune din scrieri, să îndrume, evident, dacă cei care o fac au destul scris în experienţa lor de mânuitori ai cuvântului, doar teoria e vorbărie goală. În ce priveşte ce scrie fiecare, e grija lui. Sunt însă destui oameni care citesc pornografie literară - aşa sunt ei. Deci, porţi deschise sunt tuturor, dacă opera e bine scrisă. Evident, e necesară o decenţă în scris, acesta fiind oricând accesibil oricărui om care ştie să citească şi trăieşte într-o lume a cuvintelor. Nu poţi scrie în poezie "îmi bag..." "mă...", decât dacă accepţi ca în jurul tău se se vorbească astfel. Unii, probabi, chiar din astfel de medii provin, educaţi de alţi oameni care "şi-au băgat...". În ce mă priveşte, nu voi scrie niciodată mizerii lexicale, poate doar greu de descifrat pentru unii, pentru că îmi place jocul cuvintelor, al sensurilor, şi prea simple câteodată. Clişeele nu sunt în mod obligatoriu un rău. Folosite cu măiestrie, dau textului farmec aparte. Evident, totul e în formare. Nici la sfârşitul zilelor n-aş putea spune că ştiu să scriu. Încerc în fiecare zi. Timpul hotărăşte valoarea oricărui eveniment existenţial (accident, mai sigur). Mulţumesc pentru comentariu. Te rog să ierţi întârzierea. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-08-24 11:11:33               Draga Mariana, Ca sa nu fiu un cititor de-al tau atat de misterios, mi-am plantat pe PROFIL o poza si cateva date biografice. Ele oricum nu au prea mare importanta. Ceea ce mi se pare important sunt cuvintele tale de bun simt. Zici ca cei cu experienta intr-ale scrisului sunt infatuati si nu sunt dispusi sa dea sfaturi pertinente. Asa e, iar mie mi se pare grav ca nu exista o critica de intampinare, in general, in peisajul literar actual. Si pe site-ul vostru ar trebui sa fie niste confrati de condei cu aptitudini de critici literari, ai caror opinii sa functioneze ca o busola. Ceea ce scriu cei tineri astazi e de multe ori cutrata pornografie. Ma bucur ca tu nu esti tentata de asa ceva, si nici altii de pe acest site. Cred ca ati avut grija sa-i puneti la punct, mai ales voi femeile. Pe de alta parte, trebuie iesit din clisee, trebuie imprimata o directie (valorica) productiilor ce se publica pe acest site. Oricum, lucrurile sunt demne de lauda. Iar valoarea unuia sau a altuia doar timpul o va hotari. David Dorian   Postat de catre Dorian-Mircea David la data de 2007-08-12 00:33:06               Mulţumesc, Nicoleta. Îi voi transmite. Lumină şi pace în sufletul tău. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-08-10 20:54:32               Frumoase cuvintele tale, Valeriu! un lucru să ştii am imperioasă nevoie de seninul frunţii tale ...să nu te temi de neliniştea mea de acum... Sa ai lumina in inima si pace in gandurile tale, visatorule! Un crin alb si o steluta de argint, in coltul paginii. Cu drag, Nicoleta   Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-08-10 18:40:16	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE