|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curățarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De acord cu Tudor. Putem alege ce sa fim: copaci sau pietre. La urma-urmei, diavolii oportunismului sunt peste tot, ispita alegerii drumului gresit e mare, de ce sa nu judecam bine mai intai de-a face pasul? Cuvantul, Petre, (te stiu filosof, cu idei de valoare, unele suspect de...'ale tale') e de la Dumnezeu, si poate cine stie, e chiar singurul Dumnezeu ramas sa locuiasca in noi. Nu putem convinge decat spunand adevarul. Daca vrem sa obtinem, insa, e nevoie sa mintim, dar pretul si vanzarea, in general, sunt de la diavol. Cu mare pretuire, Kostanu |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2007-08-01 08:19:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și arborii știu să fie verticali, acceptă însă cu bună știință unduirea, altfel se frâng. Un eseu despre eseu artă a convingerii. E greu să știi ce vrei să comunici în orice situație, pentru că nu stăpânești realități, doar le bănuiești. Ai scris bine. Nu mai comentez că iar bat câmpii. Votez. O zi fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2007-08-01 08:07:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriana, astept cu interes comentariul tau si iti multumesc pentru atentia acordata.
Dupa parerea mea, realitatea este de multe ori terifianta. Insa totusi, ramane, o realitate.
Multumesc inca o data pentru trecere.
te astept
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2007-08-01 02:14:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Andrei, ti-or fi placant tie temperaturile moderate ('caldutzul', nu-i asa?) dar pe mine m-au cuprins frisoanele, citindu-te...
E cam tarzie ( sau prea devreme) ora sa subliniez frazele respective. Dar o sa ma intorc de-indata ce voi avea putin timp liber. |
|
|
|
Postat
de catre
Adriana Lisandru la data de
2007-08-01 02:08:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicoleta, ma bucur ca iti place cum scriu si iti multumesc pentru fidelitatea lecturii. Ma voi gandi la propunerea ta si sper ca voi scrie in viitorul apropiat un eseu despre motivele pentru care merita sa fii fericit, motivele acelea pe care eu le consider esentiale. Te mai astept si iti multumesc pentru zambet si trandafir.
Nicolae, as putea sa-ti citez din eseu. Fanatismul nu mai este apreciat astazi, pentru ca aluneca la randul lui in bigotism. Verticalitatea asta pe care o invoca atat de multi este doar o chichita conceptuala. Ne ascundem in spatele teoriilor in loc sa traim. Hai sa facem ceva, hai sa ajungem sus, iar apoi nu avem decat sa ne batem capul cu teoriile.
P.s. eu unul sunt sigur ca nu o sa ajung langa vreun zeu construit. ma gandesc ca acolo e foarte rece, iar mie imi plac temperaturile moderate. :)
Va multumesc pentru trecere si va mai astept in paginile mele
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2007-08-01 01:19:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
*Nimeni nu te mai poate obliga astăzi să fii vertical, pentru că de foarte multe ori verticalitatea înseamnă încăpățânare și bigotism.*(A.P.)
Cred ca verticalitatea este conditia fireasca a omului de cand s-o ridicat in doua picioare. A nu fi vertical, pentru mine, inseamna a nu exista. Aa
ca este amestecatura, ca nu exista atitudini de respingere a celor care obisnuiesc sa se-ncline, e altceva. Eu nu accept sa ma conduca decat un om vertical, altfel nu-l recunosc. Cred ca Dumnezeu este recunoscut tocmai pentru verticalitatea Sa. A fi vertical este o conditie ideala, un examen pe care trebuie sa-l absolvi. Ne luptam o viata sa atingem aceasta perfectiune. La judecata de apoi ti se va masura verticalitatea cu unitati de masura divine, mai sensibile decat nano, femto, ato. Langa Dumnezeu nu pot sta decat oamenii verticali. Daca vrei sa ajungi acolo, fii vertical. Este optiunea ta. Verticalitatea este ciocolata, restul e ambalaj!
A fi vertical este problema fiecaruia, nu trebuie sa ti-o ceara cineva. A nu fi vertical este echivalent cu a nu da buna-ziua. Daca oamenii nu mai fac observatii este pentru ca libertatea e prost asumata si a dus la realizarea unei mase mari de oameni care, deocamdata, se abtin. Eu cunosc oameni verticali si mi se par de o frumusete dumnezeiasca.
Nu tensiona relatiile dintre oameni, fiindca intr-o zi se va face un pas, un singur pas si se da totul peste cap. Cel care se apleaca dupa cum bate vantul nu poate fi decat manipulat, cum manipulare este fraza dintai, pe cand verticalul este cel care are cheia. Verticalii-esenta ar trebui sa fie idolii acestei lumi aflata in prabusire fara parasuta. doar ei o pot salva. Sa nu se creada ca nu mai exista legi in univers, ca marsaluirea spre infern si zeificarea diavolilor de ocazie este firescul.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2007-07-31 23:15:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...eseul, scris într-un mod profesionist, poate deveni un factor important. Poți convinge prin intermediul cuvintelor, trebuie să știi cui te adresezi și, mai ales, ce vrei să spui cu adevărat!
Felicitari, Petre! Imi place cum scrii! Eseul trebuie sa impresioneze, ai dreptate! Cu totii vrem stralucire, senzatie impinsa la extrem...
Dar de ce, cateodata, in singuratate, suspinam si suntem tristi? Cred ca nu ar putea explica toate eseurile din lume acest sentiment, tristetea...
Ne scrii odata un eseu despre tristete? Sau nu, mai bine zis despre bucurie! Adevarata bucurie a sufletului! Nu bucuriile trecatoare, ale vietii de zi cu zi, daca sunt...
Un trandafir alb si un zambet.
Cu drag, Nicoleta
|
|
|
|
Postat
de catre
Nicole Kumar la data de
2007-07-31 15:06:31 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|