PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Dana Banu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Înainte de toate trebuie să spun, Elena Ştefan, că mă aflu surprinsă şi chiar încântată(nu exagerez absolut deloc afirmându-mi încântarea aici)în faţa comentariului dumneavoastră. E de ştiut, eu am un respect necondiţionat faţă de cititorii mei, cu atât mai mult pentru un lector ca dumneavoastră care a pătruns în fibra textului meu cu totală deschidere, limpezime şi atenţie. Sunt onorată să văd că poezia mea de aici a fost subiectul unui comentariu atât de elaborat. Mulţumesc, Tavy, pentru revenire, onorurile mă cam intimidează, sper să le şi merit. Ei, Dane, dacă aş strânge voturile de la tine cred că aş putea ajunge preşedinte în ţara lui elian:) de fiecare dată când îmi laşi un semn în subsolul textelor mele mă dau peste cap de 3 ori a ciudă că nu am şi eu harul tău de a surprinde în catrene esenţa, ideea. vă mulţumesc, să ne citim cu bine,   Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-20 09:30:34               Mugur, Paşa şi Armand Se numeau cu toţi Le Grand. Azi sunt big şi sunt balşoi - Curtea-i veche, craii-s noi. Bună, Dana, vin cu un vot.   Postat de catre Dan Norea la data de 2007-07-20 08:52:19               Exerciţiu de lectură Pensionarii vieţii sau arta ignorării ghiulului Emblemele spiritualizării unui spaţiu legitimează până la sacralizare un fel de sanctuar existenţial definibil triadic loc-timp-artist. Fără el, fără artist, spaţiul şi timpul nu reprezintă altceva decât coordonate fizico-geografice în varii domenii generalizatoare ale cunoaşterii. Artistul şi numai el vine cu particularizarea, cu înnobilarea şi, în ultimă instanţă, cu „„sacralizarea artistică”” şi „„eternizarea spirituală”” a binomului „„spaţiu-timp”” dincolo de eterna existare materie-energie. Artiştii, aceşti ””pensionari ai vieţii””, ””n-au rente viagere şi nici moşii întinse/ şi le-au pierdut pe rând prin cazinouri triste/ sau prin iatacuri albe de crude domnişoare/ ce n-au pierdut s-a luat pentru odihna lumii”” Încerc să-mi aduc aminte de nume de artişti celebri din Sparta şi, din păcate, nu reuşesc. Oare educaţia spartană să nu fi produs artişti celebri ? Ori poate memoria mea să fie de vină. De ce totuşi, fără efort, când spun Atena îmi vin în minte, fără să vreau Eschil, Sofocle, Euripide şi nu numai? Poate, şi fac această afirmaţie ca simplă ipoteză, ””dogma educaţiei înregimentate”” a ””cenzurii existenţiale”” de orice natură să nu favorizeze artiştii, ori chiar să nu-i ””producă””. Nu avem dreptul să judecăm însă nu putem fi împiedicaţi să constatăm. Sapţiul atenian, permisiv şi democratic, timpul istoric al antichităţii şi pleiada de artişti începând cu Eschil, Sofocle, Euripide, au întemeiat şi definesc pentru eternitate un sanctuar de civilizaţie şi cultură, într-un cuvânt de spiritualitate. Mutatis mutandis, spaţiul ale cărei baze au fost puse de către cel care va deveni celebru prin numele oraşului care conţine numele său, Bucur, aşadar oraşul Bucureşti, pare a fi uşor integrabil într-o triadă spiritualizatoare de tipul celei prezentate mai sus. În care numeroşi artişti ”” au scris mereu sau au cântat prea plinul””. Cu o justificată nostalgie autoarea îi invocă întru definirea a ceea ce domnia sa defineşte a fi ”” Bucureştiului meu””.În antiteză cu un Bucureşti, perceput textual, ca fiind aflat parcă în calea barbarizării, un Bucureşti fals şi artificial, în fapt un alt Bucureşti care, pare a mai fi al său. Un Bucureşti degeaba. Un Bucureşti descris cu o anumită doză de sarcasm în versurile: ”” degeaba trec prin înserarea vagă limuzine pe Calea Victoriei / ducând spre cartiere de plastic departe / parfumuri franţuzeşti sandale fine / afacerişti în şlapi copii cu ghiuluri”” Însă, în acest Bucureşti, cu toate exagerările sale existenţiale, dintre care unele se prefigurează a fi efemere, ””Armand Paşa Iamandi Mugur şi Johny / trec pe jos colorând oraşul acesta / a viaţă/””. A viaţă spiritualizată presupun că ne îndeamnă să înţelegem în subtext autoarea. Iar numele invocate, nume de artişti, apropiate autoarei, în fond, personalizează, poate, toţi artiştii acestui spaţiu ””domni vechi de Bucureşti”” ””neînfieraţi de vremuri tulburi sau precare”” artişti care ””au mereu privirea limpede şi gravă”” şi a căror ””tăcere de acum””, un fel de revoltă ajunsă, poate, la paroxism, ””nu-i semn de senectute”” . Ci de altceva. Prea mult şi prea greu de înţeles de către cei din Bucureştiul celălalt. Care, nu-i ””al meu”” cum credem că a justificat şi demonstarat, de ce, autoarea. Pentru că arta nu poate fi decât o taină, o credinţă şi o mare bucurie. Din păcate nu pentru toţi. Ca şi acest frumos poem.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-07-20 07:58:18               cata dulceata in vorba ta fireasca, cu inteles de prietenie vesnica adusa conservatorului dambovitean :) este mare lucru cand cineva aduce recunostinta unor oameni prin meritul lor, fara interes obscur... :) votul meu acum la recitire este unul ferm instelat* ca buna regasire... cu mult drag, tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-07-20 00:12:51               Florentin Maftei, îţi mulţumesc pentru generoasa apreciere şi pentru gândul bun chiar cred că Bucureştiul mai respiră încă datorită unor oameni ca Armand, Mugur, Iamandi, Johny şi Paşa   Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-19 23:10:27               Dana draga, E cuviosenie ceea ce faci tu! Fie doar, numai si revigorarea unor figuri, cu tabieturile si starea lor, cu demnitatea si tainicul timpurilor de `odata`, in alaturare persiflanta cu parvenitismul si snobismul din prezent, inseamna mult curaj si sensibilitate pentru autoare. Si inseamna multe altele! Alaturate unei imbratisari calde(sufleteste) de la mine. Felicitari, cu lumina de constelatie!   Postat de catre Florentin Maftei la data de 2007-07-19 20:49:16 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               ei, Tavy, ce bucurie să te regăsesc în pagina mea de aici cu vorbă caldă ca întotdeauna, chiar mici îmburgheziţi nu au fost prietenii mei vreodată, mai degrabă aristocraţi scăpătaţi dar, dincolo de orice, mă bucur că mai pot încă să îi am aproape câteodată şi să le fiu la rândul meu alături un semn bun pentru tine, de aici de departe de casă:)   Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-19 19:48:27               vechiul Bucuresti, sau de odinioara sau micul Paris cu disciplinata iesire la sosea, `corzo` sau la gradina (x)... micii imburgheziti cu maniere ocidentale ridicand `tilindru` in semn de buna crestere... totul pare un film din arhiva Sahia derulat cu un aparat `contemporan`, cu manivela... fain Dana fain, dar am ceva sa-ti spun... titlul putea sa fie ~O ardeleanca, nepoata lui Bucur~ :) glumesc, dar votez cu drag tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-07-19 19:25:56               am modificat finalul sper că nu e cu supărare:)   Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-19 18:19:43               Tea, poemul acesta e scris pentru câţiva prieteni ai mei de vârstă înaintată care te asigur că sunt de o tinereţe a spiritului intactă, recunosc că am început plină de elan să lucrez la text dar spre final, din cauza căldurii, am cam obosit:) aş fi vrut să îi dau o altfel de încheiere dar...asta e... îţi mulţumesc pentru apreciere şi pentru semnul de lectură lăsat aici   Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-19 16:49:57               Craii de Curtea veche sunt naluci, Dana, catre care iti intorci privirea si ....intri in joc ......nici macar nostalgic....sunt prea ....departe! Timpul, ne joaca el feste, dar are calitatea saltului....fie si in gol.....ne plimbam prin el cu linistea...sau nelinistea....invatarii... fara de care nici n-am stii ca suntem Aprecieri, Calvar*   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-07-19 16:21:04	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE