PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Andrei Petre cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   gina, normal ca glumesc, nu este o situatie prea placuta. am spus doar ca e bine ca uneori sa aflam asta, sa vedem exact care este pozitia noastra. Si, ar mai fi ceva: sunt sigur ca daca am fi o tara mai puternica si cultura noastra ar fi recunoscuta pe plan mondial, nu ne-ar deranja astfel de remarci si da, am putea sa radem. Ca exemplu, iti dau din nou Sua, care, in timp ce este acuzata de tot felul de lucruri, continua sa actioneze la fel. Multumesc inca o data pentru cuvinte, ma bucur ca textul te-a incitat. Acesta era scopul lui. Veronica, multumesc pentru cuvintele frumoase. ma bucur ca textul a starnit atatea discutii si iti multumesc pentru exemplele oferite. Vom vedea care e modelul cel mai bun, pentru ca, daca teoria nu este sustinuta de practica, este inutila. Adriana, eu nu spun ca e bine sau rau. Eu am spus doar ca aceste valori sunt cele mai apreciate astazi, de Majoritate. Si eu personal nu vad niciun conflict. De ce nu putem sa avem suflet si in timp ce mancam la Mac? Adica, daca avem sentimente inseamna ca nu putem sa ne bucuram de exemplu si de o mancare f. buna? :) Multumesc inca o data pentru citire. Ma bucur ca acest articol a reusit sa trezeasca atatea reactii. Va multumesc si va mai astept petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-07-12 18:56:51               eu nu inteleg, Petre, de cand a devenit Hollywood-ul si cultura de acest tip masura etalon a devenirilor spirituale. (am vrut sa tac, dar faceai referire direct la el, adresandu-mi-te.) Cat despre valorile MacDonald's si alte valori cu prefixul Mac...gandeste-te ca sufletul, din fericire, nu poate fi comandat la fast-food...:) ziceam si eu, asa, cu barbia sprijinita in maini si privirea in gol... Adriana   Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2007-07-12 15:35:03               Discutia starnita de articolul lui Petre este extrem de interesanta. Subscriu in special cu parerile lui Kosta Vianu (istoria va decide) si ale Ginei ("cititorul trebuie sa se regaseasca in poezie...nu poetul in cititor...indiferent de cursul poeziei...". Vroiam sa scriu cateva cuvinte despre Europeanul aflat in America de Nord si diferentza de cultura Europeana si Nord Americana (a propos de "salata"). Cand am ajuns in Canada mi se parea ca toata America de Nord e lipsita de "cultura" si ca in Eyropa e mult mai bine din acest pdv (pentru mine). Cu timpul am inceput sa apreciez simplitatea si deschiderea americanilor, care sunt deschisi, nesofisticati, naturali, iau viatza in elementele ei esentiale si se bucura de orice element simplu. venind in vizita in Europa, palput din nou la evenimentele culturale de acolo, si e normal, fiind crescuta si educata in Europa. Balansez de ani de zile intre admiratia simplicitatii si inclinatia mea spre cultura mai complicata. A lua, ca european, exemplul culturii "holywoodiene" este o greseala, dupa parerea mea. Evident, am spus numai o parte din ceea ce as fi putut scrie, dar tot ce am scris provine dintr-o lunge experientza REALA de viatza si nu livresca, cum este aceea a lui Petre care, la varsta lui frageda, trage inevitabil concluziile numai din ce citeste.... Laudabil faptul ca a reusit sa provoace acesata dezbatere la nivel literar. Veronica   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-07-12 14:54:47               Stimata doamna Elena, invitatia nu era pentru dvs, iar expresia cu 'desfid' ramane in picioare. Am insa 'clientii' mei, nu era vorba decat despre ei.In ce va priveste, sper ca nu ma considerati nici nebun si nici agramat, asa cum au avut placerea unii domni, sau doamne, nu stiu prea bine.Nu am niciodata pretentia ca toti ceilalti sa fie de parerea mea, si recunosc tenta usor provocatoare a expresiei, dar era cu adresa, si pe aceia ii mai astept inca pe mess, ca sa nu deranjam cu 'zgomotul' nostru o dezbatere serioasa. N-am avut insa placerea, aceia lovesc si se ascun d, ca orice sobolan care se respecta. Imi cer scuze pentru confuzie. Cu multumiri, Kosta.   Postat de catre sters sters la data de 2007-07-12 14:39:08               cand intru in acest spatiu, exista doar doi oameni. si arta lor e mai putin importanta. nu pt ea vin aici. ei m-au adus pe acest text. initial am citit comentariile. apoi m-am hotarat sa citesc textul. dupa chestia cu -poetul trebuie să înjure cu fineţe- am continuat sa citesc pe diagonala. pledezi pt arta pe intelesul tutulol cetatenilor. secretul mariei, lacrimi de iubire etc. cine defineste corect arta ? cine stabileste daca un act este artistic sau nu ? cine hotaraste daca un comentariu asupra unui -artist- este just sau nu ? daca voi injura cu finete administratia acestui site prost construit, daca o fac si in rime, voi fi un poet necenzurat ? daca iti laud textul, transformandu-mi notita intr-un mic eseu, voi fi integrat. pe subiect. in trend. voi naste emotii si aprecieri. tipule. ..ia un clik in your face.   Postat de catre Alexander Kaidanovsky la data de 2007-07-12 14:30:16               a gina, si citatul cu salata mi s-a parut foarte interesant, personal, m-a amuzat. e relaxant sa vina cineva si sa iti spuna ca nu insemni nimic. :) Petre eu sper ca tu glumesti!!! cand un american se refera la o cultura de tip european-balcanic ca fiind o salata este cumva-snob acceptabil(?!)...insa nu este amuzant...ma intreb ce o sa-ti zica un chinez- revin: nu neg schimbarile din/intre generatii, nu neg schimbarile la nivel de minte-simplu spus- nu neg faptul ca omul se adapteaza inspre alte asteptari insa toate acestea logic au aceeasi origine...cititorul modern de poezie este construit-pastrat pentru poezie...in toata aceasta dimensiune in care se scrie ceva exista permanent- interiorul omului care constant pretinde o stare de echilibru...fara de el nici scrierile abstracte/moderne/sau orice alt fel de scriere nu ar fi asimilate...si mai exista un alt bonus al poeziei: cititorul trebuie sa se regaseasca in poezie...nu poetul in cititor...indiferent de cursul poeziei... e greu sa acoperi in detaliu textul tau...insa e bine venit ca o incercare de opinii... eu am incercat, tot goia   Postat de catre nula nada la data de 2007-07-12 04:31:53               a gina, si citatul cu salata mi s-a parut foarte interesant, personal, m-a amuzat. e relaxant sa vina cineva si sa iti spuna ca nu insemni nimic. :) multumesc inca o data pentru citire petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-07-11 17:42:44               gina, multumesc pentru cuvintele tale. ma voi gandi la observatii. Multe dintre ele sunt foarte bune. ma bucur sa stiu ca ma citesti. nicolae, ai dat multe exemple, si mai toate au in centru inadaptati. Asa ca nu, astazi modele nu mai sunt isus, verne, duchamp, astazi exista si gates, mac, coca, etc. e o lume mai buna, e o lume mai proasta, sa stii ca nu conteaza. cei care vor sa invinga se adapteaza. ceilalti, sufera. in tacere. :) iti multumesc inca orice caz pentru ca ma citesti si ma bucur ca textul te-a provocat. va mai astept petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-07-11 17:40:49               “Astăzi nu mai avem timp să zăbovim asupra fiinţei noastre, nu mai avem timp să ţinem cont de consecinţele gândurilor noastre” Este un adevar? Occidentalii au un comportament la instinct, asa cum trebuie sa danseze fata din motto. Japonezilor li se pare profund daca un raspuns, chiar banal, este precedat de o cadere pe ganduri. Astazi lumea este grabita si se comporta la instinct. Spuneai de curand ca un invingator trebuie sa actioneze si sa explice ulterior. Daca am sti ca gandul e o pisica nu i-am purta grija aruncandu-l pe fereastra, fiindca stim ca va cadea in picioare. Daca gandul ar fi o samanta si am arunca-o in pamant, un pamant fertil si la timpul potrivit, n-ar trebui sa-i mai ducem grija fiindca acolo e Dumnezeu si va avea grija. Deci putem folosi instinctul. Dar cand apare tot mai des gandul diavolesc, acela care provine si din libertatea fara margini a satanei si a celei dumnezeiesti ( libertatea limitata), trebuie sa tii cont de acel gand, fiindca risti sa faci pasi in afara legilor. Cu atat mai mult cu cat exista devoratorii de ganduri care de-abia le asteapta sa le despice in patru pentru a le extrage si folosi otrava. Inceputul eseului tau demareaza cu tupeu, sustinut de false principii cum ca cinismul si vulgaritatea sunt arme cu care te poti impune in aceasta lume in care oamenii adevarati stau deoparte si lasa sa se zbenguie in voie ridicolul si micimea care au capatat un curaj fara precedent si vor sa faca legea. Nu, domnule, cinismul si vulgaritatea pe care le propovaduiesti nu pot construi decat dezbinare, acestea impart omenirea in doua: cei cu Dumnezeu si cei fara. Cu cinismul poti sa-ti faci loc inlaturand doar fizic adversarii, dar cinismul este in afara poeziei. Fiindca poezia presupune inima. Cinic e cel care vine in fata unui suferind si-si bate joc de rana lui. Cinicul are doar interese, este omul plin de sine, satulul, desteptul, frumosul, smecherul. Omul nou care a facut pasi si murdareste obrazul artei, mcare murdareste totul. Iar arta inseamna daruire fara nici un interes. Dumneata vrei s-o faci comerciala, aduci idei de marketing, vrei sa se tina cont de gustul cumparatorului,insisti ca ar trebui creat doar pentru el. Adica ceri o coborare. Lorry numea asta prostitutie. Consumatorul de arta trebuie sa se ridice la inaltimea artei. Si e gresit sa facem un ghiveci in care sa se regaseasca oricine macar cu putin. Ar fi bine daca s-ar regasi si cumparatorul indifferent de pe ce treapta sociala ar veni. In pictura, a amesteca toate culorile, inseamna murdar, latura. Un artist adevarat nu este interesat de ce se intampla cu creatia sa (atunci cand creeaza liber si nu a luat un aconto) Iar artistii, in general, sunt neintelesi. Marcel Duchamp a fost inteles dupa cateva sute de ani, Jules Verne a imaginat masinarii perfecte care s-au inventat cu mult dupa moartea sa. Iisus chiar a indemnat omenirea sa cucereasca imparatia cerurilor, dar aceasta, de 2000 de ani, prefera sa se complaca marunt in cele ale digestiei. Eu va pisez cu dar stiu ca sunteti incapabili s-o intelegeti pentru ca a aparut cu 100 de ani mai devreme. Asist la cultul victoriei cu orice pret, cand limba stramoseasca este invadata de strainisme. Iubesc oamenii care rezista acestei inaintari, oameni pe care-i observ zilbnic cum scormonesc in fondul uitat de cuvinte si–si pun pe limba pe acelea de o dulceata si farmec nemaintalnite. Merg pana acolo incat cred ca evolutia lingvistitica este un pacat care ne indeparteaza de Dumnezeu prin substanta sa, care produce bucurie doar trupului si curatirea va trebui sa se faca doar printr-o suferinta fizica mai mare. Poezia adevarata va supravietui intotdeauna. Ma indoiesc ca se va intampla astfel si cu creatorii ei.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2007-07-11 15:02:06               Să nu se revolte însă atunci când un tânăr, ”forgheting all about his so called grace”, le va închide cartea, “in your face!”. psihologic privit acest fragment reda litigiul care pune textul dupa bara apararii...*atunci cand un TANAR*...si inspre final... textul de mai sus este cel mult o constatare de moment...si da generalizarea (Elena Stefan a scos in evidenta aceasta lacuna) il dilueaza si adauga eticheta de *fast-concluzie* poezia nu este un *fast-food* nici sufletul poetului ketchup... “România, e cumva vreun soi de salată?”, întreba un american acum câţiva ani ilustrând încă o dată o lecţie a bunului simţ. În noul mileniu contează doar cei care ştiu să-şi creeze o imagine. Poezia, dacă vrea să se impună, trebuie să devină atractivă. Altfel, vom rămâne pentru totdeauna “o salată”. Iar pământul nu se va opri din cauza asta. (Andrei Petre) nici poetul nu se va opri din trairea poeziei din aplecarea constanta inspre clasici ca inspre o Geneza privind mai departe...si de ce Doamne trebuia acest citat de pe chiar limba unui american??? Transformarile tehnologice/politice au impact asupra societatii, asupra individului...starea de fapt a unei tari impune starea de trai a celor care dependent exista in acel spatiu...generatia tanara fiind cea mai expusa - insa psihologic se adapteaza cel mai usor...generatia matura deja inradacinata contra-balanseaza ajustarile ca o pastrare a ceea ce candva a fost...acestea sunt doar detalii ale exteriorului care implicit afecteaza interiorul (omului)...poetul traieste (spun) bi-valent in tot acest context al habitatului...el nu poate renega nici trecutul poeziei nici prezentul...el trebuie sa stie sa gaseasca o cale amiabila prin care sa pastreze poezia acolo unde ii este locul...constient de transformari el trebuie sa stie sa coopereze intr-un teren *minat*...sa-si defuleze trairile si sa le transmita cititorilor...poezia actuala pastreaza parte de co-existenta sociala-politica-teritoriala...ea razbate diferit de la societate la societate...starea spirituala a poeziei actuale romanesti reuseste sa pastreze atat trecut cat si actualitate...intr-o perioada de tranzitie aproape fiecare detaliu al vietii suporta transformari...unii poeti tind sa evite acestea ( si am reusit sa constat ca indiferent de varsta!) altii cerebral considera ca este parte de viata si trebuie mentionat...poezia in adevaratul sens al cuvantului va perpetua si se va cerne... Un poet bun ştie cum să satisfacă capriciile cititorilor săi. (Andrei Petre) nu-mi place aceasta fraza - atenteaza la neutralitatea statutului de POET - o tendinta de comercializare patrunde constiinta poeziei... Cu siguranta poetul este unul dintre semeni insa tind sa mai cred ca este unul dintre acei semeni care necesar simte si experimenteaza altfel sufletul...interactiunea om-Divinitate-existenta-moarte... sunt de acord ca poezia religioasa se integreaza anevoios in conceptul actual de existenta...personal ma implinesc acolo unde ideea de Dumnezeu sau de inger impregneaza o scriere intr-o paritate Divinitate-Om...o resping acolo unde intreaga scriere in fapt este o intima rugaciune de odaie... mai adaug: pentru moment perioada de tranzitie isi cere cuvantul...nu poate fi inca acoperita prin concluzii...timpul poeziei moderne nu a ajuns la apogeu...un timp de cernere aflat in tranzit...sa-l lasam sa fie... textul in conceptia mea ca si argument se pliaza mult mai mult pe ceea ce exista in afara poeziei...poezia inca respira si o sa respire... a fost o vreme cand poetul sedea la masa regilor...acum nu mai sede...regii au disparut...nu chiar toti... p.s...Petre poate revin... aprecieri, goia   Postat de catre nula nada la data de 2007-07-10 22:51:43               Elena, am vazut abia acum comentariul. Iti multumesc inca o data pentru aplecarea asupra textului si pentru cuvintele pline de intelepciune. Sper ca am reusit sa raspund la cateva probleme ridicate. Oricum, discutia este benefica din toate punctele de vedere. iti multumesc si te mai astept petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-07-10 15:56:03               In primul rand vreau sa va multumesc pentru trecere si pentru comentarii, ma bucur sa vad ca subiectul este discutat, pana la urma asta era scopul. Vor urma analize asemanatoare axate pe proza, eseu si cronica literara. Reunite, aceste analize se vor regasi intr-un "manifest al cititorilor" care sper ca va aparea cat mai repede. :) Acum, voi raspunde fiecaruia in parte: Mariana, iti multumesc pentru vizita si ma bucur ca ai plecat de aici cu ceva. Da, masura e buna, dar cateodata mai trebuie sa dai cu pumnul in masa ca sa ii trezesti pe cei din jurul tau. Adriana, iti multumesc pentru timpul petrecut aici si ma bucur ca te regasesti in multe dintre ideile expuse. Stiu, tabloul pare sumbru, insa asa este el. Pe mine personal nu ma deranjeaza. Dar generatia pe care am descris-o aici este mult mai rea in anumite momente. Nu ai vrea sa vezi ce reactie au studentii romani cand aud de scriitorii autohtoni, sau de intelectuali, sau de presa. Crede-ma, nu ar vrea nimeni sa vada. Si nu vorbesc aici de cazuri izolate, ci de o tendiinta izolata pe care, fie ca ne convine, fie ca nu, trebuie sa o intelegem. Cu restul obiectiilor sunt perfect de acord si iti multumesc pentru ele. Am scris textul in asa fel incat sa poata fi interpretat si daca tu ai reusit asta ma bucur. Si ma bucur ca ti-am dat de gandit, de aici, din astfel de discutii, izvoraste progresul. Multumesc inca o data pentru vizita. Tea, eu sunt de acord cu ce ai spus tu, ideea principala pe care am incercat eu sa o subliniez aici e asta: pentru a ne adapta timpurilor in care traim, trebuie sa facem si lucruri cu care nu suntem de acord. Asta e viata si arta trebuie sa se vulgarizeze intr-o oarecare masura. Daca nu, va disparea. Multumesc pentru vizita si ma bucur ca te-am pus pe ganduri. Elena, ai ales extraordinar citatul. Cat adevar poate sa fie acolo si cat de mult ar progresa creatorii daca l-ar intelege. Stii, am foarte multi cunoscuti care spun asa: " Ma doare fix undeva de gravitatie, pot sa traiesc si fara sa stiu despre ea". Si, din nou, au dreptate. Asa ca pana la urma singura cultura care conteaza si care va conta e cea care se vede. Apar mii de carti in Romania an de an, dar cate raman si cate putrezesc in fundul depozitelor. Vezi, aici e diferenta. Nici macar nu conteaza care sunt scrise mai bine, conteaza doar ca unele schimba lumea in timp ce altele putrezesc. Iar generatia actuala, din care pot sa spun cu mandrie ca fac parte, are alt simboluri, ca The Big Mac sau Coca Cola, sau Hollywood, etc. Si, sincer, imi par mai sanatoase decat ce exista inainte. Multumesc pentru observatii, voi tine cont de ele. Ma bucur sa stiu ca ma citesti. Lory, in primul rand vreau sa iti multumesc pentru ca ma citesti. Acum, eu sunt de acord cu tine, descrii situatia foarte bine. Personal nu ma simt atacat si nu ma deranjeaza sa-mi adaptez oferta la cerintele pietei adica da, mie personal mi se pare ok sa scriu pentru public si nu pentru mine. Pentru mine au scris si scriu altii. :) Ideea pe care tu ai inteles-o este asta: avem dreptul sa alegem. Problema este ca vad cum foarte multi "intelectuali", nu fac decat sa se planga. Adica, daca nu vrem sa ne "prostituam" nu avem de ce sa tipam ca nu suntem cititi. Pentru ca, asta am incercat sa demonstrez eu, se poate. Fiecare cu propriile dorinte. Multumesc inca o data pentru completari, oricum le voi citi pe indelete si voi medita. Ma bucur sa stiu ca ma citesti. Kosta, felicitari daca ai rabdare sa astepti. Cand vad ca sunt oameni care reusesc sa se impuna acum parca imi vine sa renunt la cliseele astea. Sau, dupa cum spunea cineva, timpul decide, dar sunt unii care stiu sa il foloseasca in interesul lor. Multumesc de citire. Sa speram ca vom ajunge cat mai repede sa decidem noi si nu timpul. Adriana, din nou :) Eu nu vorbesc despre o poezie underground sau despre una a elitelor, eu vorbesc despre o poezie fara ifose, o poezie care sa reuseasca sa se impuna. Exemplul cel mai bun e hollywood. Toti urla, acuza America de globalizare, in timp ce americanii isi vad de treaba si se bucura de viata. Asta vreau si eu. In timp ce organizatiile acuza si urla, sa ne vedem de treaba si sa ne impunem. Si da, poezia poate concura. Ea sa fie la fel de amuzanta ca Vacanta Mare, sau la fel de siropoasa ca Din Dragoste... glumesc acum, dar ideea asta e, ne putem adresa si acelor oameni, pentru ca ei nu se uita numai la astfel de programe, pot digera si altceva. De multe ori pragmaticul si cenusiul ne pot aduce succesul. Trebuie sa stim in ce haine sa le imbracam. :) Multumesc pentru intrebari si pentru pareri, nu faci decat sa deschizi noi perspective, ceea ce e foarte bine. Va multumesc inca o data pentru cuvintele voastre si pentru interesul acordat. Ma bucur, pentru ca impreuna putem reusi sa stabilim noi limite. Va mai astept in paginile mele petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-07-10 15:53:50               Observator atent şi sagace al realităţii Andrei Petre are capacitatea de surprinde problemele acute dintr-un spaţiu, timp ori domeniu. Şi este mare lucru. Pentru că, în opinia mea, esenţială este punerea problemei. Soluţiile vin după aceea. Unde nu excelează colegul nostru? În diagnosticare şi evaluare. Aici textele sale sunt vulnerabile. Vulnerabilitate definibilă generic prin uşurinţa demontării afirmaţiilor sale de către posibili interlocutori ca să nu spun de adversari. Şi apoi în capacitatea limitată de a-şi susţine şi argumenta ideile. Dacă pentru un poet ori prozator acestea nu sunt, în principiu comandamente imperative, pentru un jurnalist, pentru un specialist în ştiinţele comunicării, aceste aspecte sunt însă esenţiale. Pentru că în virtutea lor poate avea credibilitate. Care, pentru un jurnalist, poate fi TOTUL. De aceea apreciez intervenţiile la obiect ale celor care au comentat textul colegului nostru şi care, sine ira et studio, au surprins o parte din limitele textului. Cum să nu fii de acord cu pnctele de vedere exprimate de Adriana Lisandru, Lory Cristea, Mariana Fulger şi într-o mare măsură ale lui Kosta Vianu? Câteva puncte de vedere sunt de o evidenţă indiscutabilă şi ele practic demontează cu uşurinţă parte din afirmaţiile colegului nostru.( "E bine să fie o măsură în toate" Mariana Fulger, care surprinde uşorul fanatism textual al autorului, "Si iarasi, nu vreau sa cred ca asta este portretul robot al noii generatii...ar fi trist; fiindca, in aceste conditii, poezia care ar satura nevoiele ei spirituale exista: versurile melodiilor hip-hop si ale manelelor. E o alternativa la care, sincer, refuz sa ma gandesc... si-apoi, nici poezie despre cartofi prajiti n-am incercat vreodata sa scriu... :)" Adriana Lisandru, "În clipa în care scrii poezie gândindu-te la cititor (repet, este exclusiv punctul meu de vedere) înseamnă să te cretinizezi, încercând să ghiceşti ce se cere, ce vrea unul sau altul să citească, nu cumva ai prea multă încărcătură lirică? " Lory Cristea, "timpul decide, dupa cum prea bine stim" Kosta Vianu.) Sper că aceste intervenţii să declanşeze fie un proces de argumentare fie unul de reevaluare a poziţiilor exprimate de mai tânărul nostru coleg. Oricum textul, prin problematică, a generat această dezbatere în care sper să mai întâlnesc şi alte puncte de vedere. O simplă observaţie de principiu cu privire la intervenţia lui Kosta Vianu. Domnia sa face invitaţia "la o discutie ampla pe mess, sine ira et sine studio" însă precizează dintru început: "Desfid pe oricine incearca sa sustina altceva, cu argumente care incep de la timpurile biblice si continua cu cele mai proaspete clipe". Încerc să percep rezultatele unei astfel de "dezbateri" în care o parte "impune" a priori un punct de vedere! Ştiinţific vorbind o dezbatere nu presupune idei preconcepute. O dezbatere presupune o temă, o idee supusă discuţiei. Concluziile, sine ira et studio, pot reieşi sau nu, în urma dezbaterilor. Însă probabil logica mea are limite! Altfel dezbaterea ca atare m-ar fi interesat. Şi o ultimă întrebare: de ce pe mess şi nu aici?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-07-10 15:39:17               am revenit, am cateva intrabari de care mi-am amintit citind ultimele comentarii. ( de fapt, ieri iti scrisesem un comm muuult mai detailat si mai lung, dar situl, cu mult bun simt, a zis 'ajunge, femeie, destul!'...si m-a dat afara) deci: ma-ntorc la acea coborare din turnul de fildes, a poetului: bine, coboram...dar crezi ca e nevoie sa ne oprim abia in underground? pana unde pot merge, in arta, concesiile in fata trendului? vorbesti despre concurenta mijloacelor massmedia; oare este una reala? nu cumva canalele de receptare sunt altele? nu vad poezia intrand in lupta cu 'Vacanta mare', nici cu 'Din dragoste', nici cu show-urile stimabilului D.D. pur si simplu, mi se pare ca poezia se adreseaza unui alt compartiment al necesitatilor sufletesti, unui alt tip de 'sete'. NU, nu de elitism vorbesc aici, ci de nevoia de evadare din pragmatic si cenusiu. in fine...ma opresc, pana nu se supara iarasi Europeea...:)   Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2007-07-10 10:18:10               Lumea traieste si va trai sub imperiul cuvantului si al povestii. Desfid pe oricine incearca sa sustina altceva, cu argumente care incep de la timpurile biblice si continua cu cele mai proaspete clipe. Cand spun poveste spun nu numai literatura sau arta (marota mea e ca tot ce inseamna arta si frumos e o poveste, spusa numai altfel, cu alte mijloace) Nevoia de arta a individului uman este inscrisa in codul sau genetic, de un creator care stia el ce face. Si mai ales, nu uitati : pina si cea mai respingatoare bruta isi apara cu ghearele si cu dintii propria poveste, fara de care nu ar fi nimic. Traim in poveste doamnelor si domnilor, iar celor tentati sa ma considere nebun le fac invitatia la o discutie ampla pe mess, sine ira et sine studio, cum spuneau latinii. Nu exista social fara epic si epos, iar poezia adevarata spune si ea o poveste, in felul ei. Omul e facut sa consume arta prin toti porii, altfel Dumnezeu ne-ar fi facut orbi, surzi etc. Maneaua, cantecul desantat, kitsch-ul, dar si liniile ondulate de pe oalele preistorice descoperite cu stupoare de arheologii uimiti pina la cracanare, nu spun altceva decat ca individul uman, indiferent de gradul lui de cultura sau sensibilitate, e condamnat de o lege mai presus decat el, sa consume ... arta, frumosul, asa cum il percepe el, simfonie, basm, roman, nuvela, tablou, manea, poem, nu mai insist. Ganditi-va putin la asta, faceti un inventar al celor spuse de mine si veti intelege ca toate se subsumeaza acestei legitati. Restul e doar pretentia noastra ca scriem lucruri valoroase, de mare pret pentru viitorime, chipurile. Hai sa fim seriosi, timpul decide, dupa cum prea bine stim. Cu mare prietenie, Kostanu   Postat de catre sters sters la data de 2007-07-10 10:05:23               Am citit cu mare atenţie, lucrarea ta, Petre şi-am găsit-o foarte incitantă, dar la fel ca Adriana sau Elena sunt unele nuanţe cu care nu sunt de acord şi vreau să subliniez că este doar o părere personală, pe care mi-o îngădui ca şi autor de poezie al secolului XXI. Creaţia este lucrul cel mai benefic dintre toate câte se pot întâmpla societăţii, iar dacă ea are la bază libertatea de exprimare reflectată în libertatea interioară se crează premiza exteriorizării ei , dar nu putem nega, indiferent de cât de alert ar fi ritmul nostru de viaţă, faptul că diversitatea trăirii şi gândirii umane nu se poate raporta unui singur fel de exprimare, nu se poate alinia unui singur fel de comportament. Să fii modern înseamnă să fii progresist, deschis, să poţi evolua şi să-i ajuţi şi pe ceilalţi să evolueze. Dar nimeni nu poate fi modern din naştere, întotdeauna se pleacă de la aceleaşi valori culturale şi spirituale, pe care nu degeaba ni le inoculează părinţii şi dascălii noştri (unii dintre ei). Nu putem să ne integrăm precum o turmă de oi în ceea ce se numeşte ritmul alert al secolului XXI, caracterizat prin invadarea artificialului, cultivarea uşurinţei şi ridiculizarea aprofundării. Pentru că rezultatele se văd, avem un număr mare de tineri care habar n-au pe ce lume trăiesc, îşi crează idoli din rândul vedetelor de televiziune, din lumea sportului, rătăcesc pe Internet în dorinţa de-a relaţiona cu ceilalţi aşa cum n-au curajul s-o facă în lumea reală, e greu să expediezi un interlocutor incomod printr-un click, în realitate, îşi crează iluzia că sunt fericiţi în virtutea expresiei ,,Carpe Diem’’ . Dacă ei sunt cititorii care răsfoiesc vreo revistă literară între două partide de sex, nu e nimic deplasat să gasească şi ceva pe gustul lor, eventual un text care să-i amuze sau să le sporească libidoul, sunt destui poeţi fracturişti care le-ar satisface gusturile. Dar nu putem decreta că toată lumea are nevoie de aşa ceva şi chiar dacă n-are momentan, ăsta e trendul şi n-avem ce face. În clipa în care scrii poezie gândindu-te la cititor (repet, este exclusiv punctul meu de vedere) înseamnă să te cretinizezi, încercând să ghiceşti ce se cere, ce vrea unul sau altul să citească, nu cumva ai prea multă încărcătură lirică? Oare vor râde că scrii o poezie în care-l invoci pe Dumnezeu? Cine mai are habar de Dumnezeu în epoca filmelor XXX, al sexului dintre oameni şi animale, drogurilor legalizate în Occident, căsătoriei dintre persoane de acelaşi sex, abandonării ideii de familie, abandonării fundamentului spiritual. Spui că n-avem ce face, s-ar putea să ai dreptate, Petre, dar nici obligaţi nu suntem să ne aliniem, dacă libertatea mai funcţionează pentru fiecare din noi. Da, ai spus bine, însingurarea autorului de poezie este (cel puţin în cazul meu) o condiţie a actului de exprimare, indiferent că ceea ce spun eu, au spus şi alţii. Ei au spus-o la timpul lor, eu trăiesc acum! În acest prezent în care nu pot să mă declar împlinită sufleteşte scriind pentru citiorii sau criticii momentului. Nu mă pot prostitua intelectual de dragul nimănui, pentru că a scrie lucruri pe care nu le simţi izvorând din suflet, lucruri pe care nu le crezi şi-n care nu trăieşti zi de zi pentru mine este aproape o nemernicie. Am adoptat din modernitate uneori îmbrăcămintea, vreun stil de muzică, mă incită să-i citesc pe scriitorii moderni, mă pregătesc să-mi fac o meserie care să-mi asigure independenţa materială exact în lumea de care vorbeşti tu, dar îmi păstrez intacte însingurarea interioară şi libertatea de-a alege modul în care să.mi exprim ideile. Altminteri, mi s-ar părea că sunt doar un cobai al vremurilor. Într-un interviu, prof.dr.în filologie, Aurelia Hanganu spunea: ,,Depinde de cultură şi depinde de educaţia pe care o are persoana, în primul rând. În al doilea rând, pacostea asta de televizor, care răpeşte foarte mult din timpul copiilor, adolescenţilor, maturilor şi care îi privează de posibilitatea de a citi şi vedea altceva, a împărtăşi şi altceva. Lumea devine într-un fel leneşă, din varii motive...'' reporter: S-au lenevit şi studenţii de la Facultatea de Litere? A.H.: ,,Şi ei, dar nu numai. O problemă gravă este că studenţii nu mai vor să meargă la bibliotecă. Şi atunci când îi întrebi dacă preferă să discute cu tine sau să le dictezi un conspect, ei aleg conspectul, pentru că, din moment ce au un conspect în faţă, asta înseamnă că au un minimum obligatoriu, pe care îl pot culege fără nici un pic de efort.'' cu preţuire şi un vot pentru munca ta drag - Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2007-07-10 07:34:02 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Marketing de învingător versus telemea globalizată sau manelizarea elitelor? Motto "Societatea de consum are mult mai multă nevoie de gunoieri decât de savanţi. Iar analfabetismul generează un astfel de public ţintă." Andrei Petre ne oferă şi de această dată un text care se pretează la multe replici, un text provocator, un text care conţine multe adevăruri dar şi mai multe percepţii discutabile despre poezie, cultură, comportament. Şi aceasta în principal din cauza tehnicii stilistice în care operează cu generalizări, concepte globale şi sentinţe prestabilite. Iată mai jos câteva secvenţe din textul colegului nostru cu intenţia de a sugera, eventual, demonstra, că mai toate afirmaţiile conţinute în acest text pot fi amendabile. „„Oamenii îşi vor bate joc de poeţi atâta timp cât aceştia le vor oferi motive să o facă.”” Diferenţa dintre afirmaţia directă, de mai sus, şi reciproca ei, la fel de valabilă, ba, prin posibila „„perenitate”” a mijloacelor cu ajutorul cărora poeţii vor putea confirma această reciprocă, am putea spune, cu mult mai valabilă, constă în vieţuirea ori supravieţuirea „„bătăii de joc””!!! ””Poemul asta, Fidentine,// il recunosc, e scris de mine.// Dar il citesti atat de rau,// C-a inceput sa fie-al tau" Un exemplu de „„bătaie de joc poetică”” scrisă de Marţial şi care străbate secolii! Ce se va mai fi ştiind despre posibilele „„bătăi de joc”” ale „„oamenilor”” la adresa celebrului autor ? „„Cititorul de poezie are anumite aşteptări de la text, pe care acesta poate sau nu să i le îndeplinească. În momentul în care textul îndeplineşte aşteptările, el este apreciat, în momentul în care nu le îndeplineşte, el este respins”” De aici s-ar putea invoca o anume preemţiune a cititorului, respectiv un fel de hegemonie a acestuia asupra textului. Dacă acest cititor are un anumit standard minim al „„aşteptărilor”” părerea sa contează. Dacă nu are acest minim standard, părerea sa poate fi ignorată, fără ca aceasta să dăuneze poeziei. În acest din urmă caz nici aprecierea venită din partea unui astfel de cititor nu poate fi „„valoroasă”” „„Cultura noului mileniu va fi o cultură a divertismentului, o cultură de week-end”” Toate mileniile au avut o astfel de „„cultură””. Problema care se pune aici este folosirea uşor abuzivă, pentru a desemna astfel de producţii a termenului „„cultură”” De notat că o astfel de „„cultură”” se dezvoltă în paralel în raport cu adevărata cultură. ””Generaţia care trebuie să rezoneze la poemele actuale este generaţia care mănâncă junk-food şi citeşte pentru a se distra între două partide de sex şi o bere”” Existenţa unor astfel de comportamente nu înseamnă că toată generaţia este la fel. „„Valoarea unei informaţii este dată astăzi în primul rând de accesibilitatea ei. Mesajul care nu ajunge la cât mai mulţi cititori are un impact redus, iar mesajele care au un impact redus sunt inutile”” Să înţelegem că, de exemplu, teoria relativităţii, ori structura limbajului, pe baza arbitrarietatii semnului lingvistic sau teoria semioticii vor fi fiind inutile. Că ajung la foarte puţini cititori, şi aceia specializaţi. Va urma,   Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-07-10 04:42:01               ...   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-07-09 23:19:21               Andrei, tu si prin extensie, notatia Adrianei, m-a facut sa spun cateva lucruri: articolul tau este ca deobicei bine scris, argumentezi cu siguranta si convingere si apreciez forta analitica a realitatii literar-artistice contemporane. imi marturisesc insa o oarecare ingrijorare....nu surprindere....pentru ceea ce se intampla acum, cam peste tot , cu arta si deci si litertura.... nu scap de senzatia ca se dilueaza....asa ca un vin bun care devine posirca numai pentru ca a intrat prea mult aer in sticla deschisa...... 'invazia' cantitatii bareaza cumva decantarea calitatii......un fel de socializare a ideilor dominate de ideea de egalitate...'mai presus de orice' ori, in arta...orice-ul... e periculos...distrugator chiar. Directionarea artei catre consumator nu o serveste....degeaba ne oblojim cu ideea ca toata lume trebuie sa consume arta...trebuie sa beneficieze de ea...nu merge.....ea se misca in cercul , nu exclusivist, dar preferential al celui care se apleaca spre ea Ar fi multe de spus...poate altadata...oricum tu ai deschis o 'cutie a Pandorei' cu folos....dezbaterile pe astfel de teme serioase sunt binevenite si....desi nu-mi place termenul....constructive! Aprecieri....Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-07-09 23:19:08               Partial sunt de acord cu tine, partial nu. M-am gandit ca un schimb de opinii, in subsolul textului tau, nu te va deranja, asa ca-mi permit sa initiez o mica dezbatere – artiolul tau da de gandit si obliga, intrucatva, la dialog… Dacă vrem să ne adresăm unui cititor modern, trebuie să îl convingem pe acesta că merită să ne citească....perfect de acord, desi cred ca acesta e un adevar care s-a aplicat tuturor epocilor culturale - doar asteptarile au fost diferite, eventual. Marele secret al poeziei de succes constă în găsirea liantului dintre versuri şi cititor. Dacă acesta simte că poezia îi spune ceva, se va întoarce la ea, dacă se regăseşte în versuri, o va citi cu interes, pentru a descoperi sensuri noi, de care înainte poate că nu ţinuse cont. ...iarasi de acord, cu mentiunea ca ai definit (cred) reteta poeziei de succes...dintotdeauna. :) Să nu mai confundăm cititorii cu criticii, pentru că aceste două categorii nu au nicio, din fericire, nicio legătură. ... o precizare binevenita, asa este, consumatorul de poezie ne e obligat sa scrie , la randul lui, ori sa aiba veleitati de critic...asa cum nici consumatorul de muzica nu trebuie sa fie compozitor ...samd. Pentru a conferi poeziei contemporaneitatea atât de necesară, creatorii trebuie să introducă simboluri actuale în versurile lor. (...)Poezia de astăzi pare să refuze noutatea. În loc să accepte schimbările de perspectivă apărute odată cu evoluţia, creatorii insistă să păstreze vechile mituri. Petre, partial, ai dreptate...exista si aceasta tendinta; dupa cum exista si tendinta aflata in opozitie – de a impana poezia cu elemente care vor soca, mizand pe un impact rapid dar, de multe ori, ieftin. Mie personal o poezie despre un caine care urineaza pe un gard nu-mi va strani nici o emotie .Am citit o astfel de poezie pe un alt site ( apreciata, chiar, acolo!) iar imaginea de care vorbesc era...coloana de rezistenta. Abundenta elementelor scatologice ori morbide (trupuri in putrefactie, miasme, schelete, sange...) iarasi mi se pare regizata, sa fim seriosi, nu traim in cripte. (am spus abundenta, nu prezenta lor...) Poezia cu rimă poate fi pe gustul cititorului atunci când procedeul tehnic este aservit ideii şi nu invers. În momentul în care îţi ciunteşti ideile pentru a construi rima, cititorul se va simţi tras pe sfoară. Aici, subscriu! A schingiui ideea doar de dragul formei e un fel de tradare, la urma urmei...bine, esential e ca ideea sa... existe! :) Motivul religios nu mai are ce căuta în poezia modernă. Religia, înţeleasă în sensul tradiţional, este respinsă de foarte mulţi cititori. În urma violenţelor care au marcat începutul mileniului trei, oamenii au dezvoltat o aversiune faţă de bigotism. Bigotismul – de acord! Dar nu cred ca sentimentul religios e profundamente strain contemporanilor nostri; mai curand – tentatia de a face parada cu el, de a te infasura in el si de a face „ture de stadion” . Pana la urma, apropierea de religie in poezie cere mult tact...putem lasa cititorului porti deschise spre (re)descoperirea propriilor convingeri, ori i le putem indesa pe ale noastre pe gat, ca unui clapon... Dacă analizăm atent lumea din jurul nostru, vom descoperi că de multe ori poezia este ridicolă, neavând nicio legătură cu realitatea. Normal că pentru un băiat obligat să fure pentru a putea să trăiască Eminescu poate fi doar un alt “băieţaş de cartier”. Normal că pentru un om de afaceri poetul poate să fie o sursă de câştig sau poate să nu fie deloc. Te rog, lasa-ma sa cred ca omul de afaceri mai are sentimente...macar dupa ce-si termina de semnat facturile si de platit impozitele. :) doar e om...si abia apoi „de afaceri” . Poezia trebuie să mizeze pe sentiment, poezia trebuie să ne ofere emoţii. Cititorii s-au plictisit de poeţi impotenţi...de acord...dar mai sus spui ca Generaţia care trebuie să rezoneze la poemele actuale este generaţia care mănâncă junk-food şi citeşte pentru a se distra între două partide de sex şi o bere. Si iarasi, nu vreau sa cred ca asta este portretul robot al noii generatii...ar fi trist; fiindca, in aceste conditii, poezia care ar satura nevoiele ei spirituale exista: versurile melodiilor hip-hop si ale manelelor. E o alternativa la care, sincer, refuz sa ma gandesc... si-apoi, nici poezie despre cartofi prajiti n-am incercat vreodata sa scriu... :) Nu ma intelege gresit: iti impartasesc buna parte din ideile expuse aici. Da, e necesara renuntarea la clisee, sunt necesare desprinderea de idolii din alte veacuri, coborarea din turnul de fildes, apropierea de cititor si de problemele sale, renuntarea la tonul emfatic si demagogic. Doar portretul pe care l-ai schitat acestei generatii nu ma convinge intru totul, mi se pare ca prea este in tonuri gri. Sau poate ca, la cei 36 de ani ai mei, deja nu mai pot percepe culorile reale? Nu stiu... Sincer, mi-ai dat de gandit.   Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2007-07-09 20:50:03               Ai scris mult şi frumos, Andrei. Sunt voci care cer întoarcerea la tiparele vechi ale scrisului, mai ales în poezie. O poezie adevărată, cea la care încă nu ajung, dar o intuiesc, are şi formă artistică acceptabilă de cât mai mulţi cititori, adică se adaptează modelului de receptare al acestora - interpretarea şi receptarea tiparelor, suntem roboţi cu simţuri - şi transmite un mesaj, un complex de trări profund. Cât priveşte adaptarea la reguli, vechi sau noi... E bine să fie o măsură în toate. Mulţumesc pentru cuvânt. Votez. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-07-09 20:23:15	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE