|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curățarea site-ului |
|
|
Text
postat de
camelia silea |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mariana,
trecerea ta pe aici e un răsărit pentru mine. Tu scrii atât de frumos și în poezii și în comentarii.
Cristi,
muțumesc pentru atenția acordată.Mă bucur că vezi acolo ceea ce spui că vezi și că știi să vezi ce-i bun.
Ce să mai spun eu acum, când văd atâtea stele coborâte aici pe pagina mea...aproape că îmi dau lacrimile...dar sunt de bucurie.
Vă mulțumesc din suflet,
vouă, tuturor, celor care mă citiți,
Cami |
|
|
|
Postat
de catre
camelia silea la data de
2007-06-20 11:46:50 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
E o legătură imensă, vitală, între ploaie și răsărit - amândouă condiționându-ne existența, răsărit existând atât cât arde steaua, care creează elementele vieții, și ochi să vadă - adică atât cât există apa - vine, pleacă, vine..., în rostul ei obligatoriu firesc. Am trecut și eu. Votez. O zi fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2007-06-20 08:06:31 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Avem tendința de a spune asta și chiar de a crede!
Înțelegi ce spun!!
Crede-mă, ți-am sesizat forța interioară, chiar dacă cuvintele nu o prea spun!
La tine forța interioară, în acest poem, este analiza, introspecția, meditația asupra existenței tale!
Din celălalt unghi pare o resemnare dar nu este așa!
Exprimarea are adâncime!
Chiar dacă va fi un singur răsărit, el să-ți bucure inima toată viața!
Căci astăzi, asta eu văd la tine!
Iar din punct de vedere literar meriți o stea!
Și aprecierile mele!
Recomand spre citire!
Cu dragă inimă,
Cristi
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2007-06-19 23:39:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|