PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Dana Banu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   goia, Tea, vă mulţumesc pentru că v-aţi apropiat de cuvintele mele de aici cu atâta deschidere cu prietenie, elian   Postat de catre Dana Banu la data de 2007-05-25 08:41:38               'ciugulesti' din memorie si momentele cad greu.... si bananele si ciocolata si pantofii rosii si to resentimentul acela nostalgic, cu care ne imbrobodim tristetile... Iti pretuesc poemele, Dana.... Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-05-25 05:03:10               ups, mi-a ramas in retina si trebe' ca voi explica neatingerea fizica naste revolta sinelui si copilareste-asumat razbatem cumva: ma refeream la neputinta de a atinge fizic trecutul si ale lui forme...ma intelegi, ok? goia   Postat de catre nula nada la data de 2007-05-25 04:29:10               prin fereastra deschisă mă uit la mine cu zâmbet si este ciudat cum in chiar interiorul ei -de altfel- salasluiesc toatele... grădina cea roşie din spatele casei zmeul uriaş de hârtie... ecoul bunicii: bunica spune că în Franţa se dă pâine la liber(fără cartelă) taci că eşti bătrână îi spune mama privind cu teamă spre nori sunt crude inca amintirile sub umbra elianului: e crăciun şi ninge anul acesta a murit tata... sora mea are părul foarte negru neatingerea fizica naste revolta sinelui si copilareste-asumat razbatem cumva: într-o zi am să îmi vopsesc şi eu părul roşu am să umblu prin lume cu un punct desenat cu stiloul pe vârful nasului toţi se vor minuna şi vor scrie poezii despre el ciclic memoria ne copleseste: s-a deschis un magazin nou cu mulţi pantofi roşii în vitrină în fiecare după-amiază când ai mei dorm alerg să îi privesc seamănă cu cei din tabloul bunicii se spune ca cercul este cel care stie sa cuprinda...o idee de labirint insa razbate aici, ca un spasm trist, ca o resuscitare atunci cand identitatea *vitregita* copleseste interiorul... chiar daca (atat de) personal poemul isi revendica statutul ca o mica istorie fara de care nu ne-am recunoaste radacinile...sau sensul atat de banal al unor negre buline atarnate pe pieptul unui copil: nu îmi plac eugeniile uscate nici ferestrele vopsite pe jumătate în alb la grădiniţă am bătut iar nişte băieţi din cauza asta educatoarea decupează din hârtie glasată puncte negre de rezervă pentru mine aprecieri, goia   Postat de catre nula nada la data de 2007-05-25 04:17:18	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE