PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Cristi Stanculeasa cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cristi, da, vom invata pana la urma. Foarte sensibil acest poem, mi-a placut, transmite mult optimism. votez petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-05-21 13:47:27               Dragă Cristi, îţi trimit pe cale virtuală un trandafir roşu şi o felicitare, un vot micuţ, ascuns într-un colţ de pagină. Cu simpatie, Nico   Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-05-21 10:27:09               Da, costurile sunt imense dar mai avem putinţa de a rămâne noi înşine! ... Lory, vom învăţa! Şi poate că vom reuşi să mai fim buni şi la altceva! ... Oricum rolul de actor al cuvintelor pe care îl joacă scriitorul este unul de clasă! ... Îţi mulţumesc pentru trecere şi semnul de lumină! ... Cu drag şi admiraţie! ... Cristi!   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-05-21 00:19:19               Vero, trecerea ta pe pagina mea mă onorează, încă o dată! ... Cu dragă inimă te citesc şi ai în egală măsură admiraţia mea! ... Îţi mulţumesc, Vero! ... Cu simpatie şi candoare, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-05-20 22:12:08               ,,vom învăţa să locuim în versuri, în respirare, şi să fim proprii noştri actori, însetaţi de propriile noastre miresme literare.`` da... din pacate, desi costul este imens, vom invata in virtutea neputintei de-a nu putea fi buni la altceva:)... tu intelegi ce vreu sa spun cu drag si semn de lumina - Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2007-05-20 21:20:39               Cristi, multumesc! Sunt multe de rezolvat! Dar...ce poţi spune despre miezul nopţii trecut prin orele scurse prin hanoracul peticit al timpului devenit rotund din vremea când desenam visul tangent al neliniştii dintre orizonturi şi liniile drepte configurate absolut dintr-o oarbă întâmplare? Geometria necunoscută a simţurilor e vinovată. Înşiră simboluri la nivelul emoţiei Zâmbeşte pe sub mustaţă când îi este frig adeseori rămâne un conglomerat de figuri le face cu mâna alungând îndoiala drept răsplată. Norocoase sunt formele rotunde sfârcuri de cuvinte himere curbate din economie a spaţiului acestui poem arogant în formă nedefinită pentru că trebuie să plec la Medgidia. Geometria necunoscută a simţurilor... este abstractă. Încleştată în simboluri devastatoare ca paralelele mirate dintr-un alt poem rămas într-o stare de veghe înfăşurată peste singurătăţi colective. cu drag elena toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-05-20 11:41:56               vom invata oare? sa traim exilati, in intuneric, invatand din intrebarile care ne sufoca respiratia literara, vom invata oare sa fim treziti din betia ipocrita a unei poezii bolnave, la capat de drum, de gunoierii galactici ai timpului terestru? nu vom stii niciodata…termenu-i scurt desaga grea, umarul ne doare pasii ne duriga-n orgolii chiar cand nu vrem… dar vom invata … felicitari draga Cristi, ai votul meu. Cu mult drag, tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-05-20 11:27:43               Un titlu inspirat, Cristi si un poem respirand 'sinceritate', lucrul cel mai de pret:) P.S. Oare cum o fi sa locuiesti 'fără cuvinte, fără iluzii, fără decoruri, fără reclame, fără proiecţii infatuate...'?! Vot, Euridice   Postat de catre Mirela Lungu la data de 2007-05-20 11:24:54               vom învăţa oare? ............... preţuire, r.k.   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-05-20 04:14:42 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Îţi mulţumesc dragă Ovidiu pentru trecere şi aprecieri! ... Voi lua în seamă însemnările şi sugestiile tale! ... De aceea există comentarii ca fiecare să-şi spună părerea, părerile, etc. ... Nu mai încerca să pui ghilimele deoarece aşa am păţit şi eu la început. ... Nu există poezie perfectă, ci doar poezie, şi mai puţin, poeţi! ... Mai adaug un Ovidiu la cercul meu de cunoştinţe! ... Cu simpatie şi sinceritate, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-05-20 03:57:35               Ce noroc pe Elena, sa fie si poet si muza in acelasi timp! Retin din poezia ta mai ales ideea de reinventare, de invatare continua a vietii. Ultima parte, cu timpul care se proptise intr-o mirare - nu pun ghilimele ca de cate ori am incercat am un mesaj de eroare MyQsl sau cum se numeste limbajul acela de programare :) - m-a atins cel mai tare, poate pentru ca sunt unul dintre oamenii obsedati de timp. Parca repetarea cuvintelor - fara- si - propriilor - ar fi fost mai bine sa fie evitata, pentru a scapa de un oarecare efect de redundanta. Dar poate mi se pare.   Postat de catre Ovidiu Baron la data de 2007-05-20 02:52:11               Splendid, Cristi, metaforele tale mi s-au parut patrunzatoare, poate pentru ca le traisem / gandisem si eu?! Admiratie!!! Si vot.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-05-20 02:22:59	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE