|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curăţarea site-ului |
|
|
Text
postat de
BOGDAN GROZA |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum.
Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ?
Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dragii mei,
Ma onoreaza comentariile voastre. Am sa va raspund pe rand.
Andrei, intr-adevar sunt momente cand nu simtim ca suntem oameni, sau ca uneori am dori sa nu fim oameni. Uneori e atat de placut sa stai si sa privesti o apa cum curge, sa incerci sa te identifici cu ea si astfel sa te afli intr-o simbioza cu ea si sa simti asemeni ei.
Lory, da, pietrele au si ele misteru llor si mai presus de toatew, limbajul lor. Ferice de cei care le inteleg graiul, ca ar avea multe de aflat de la secularele pietre. Apele, la fel au o taina a lor pe care numai cativa o stiu, iar de ingeri, ce sa mai spunem, crd ca fiecare si-a dorit, macar o darta fie sa vada un inger fie sa devina chiar el inger.
Ioana da, ai dreptate, uneori nu suntem oameni, uneori mai mult, uneori mai putin.. dar de cele mai multe ori... visam ca suntem altceva. ne pierdem. Insa pierderea aceasta e benefica daca stii cum si mai ales de ce sa te risipesti.
Gina, frumos ai descifrat simbolurile e o dezicere de uman dar din perspectiva umana.
Va multumesc dragilor si va mai astept pe la mine
|
|
|
|
Postat
de catre
BOGDAN GROZA la data de
2007-04-24 09:36:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aproape deloc om- si totusi atat de uman, un fel de renastere aproape de cele vesnice, cautare a oglindirii sinelui cu sens de rupere a vulnerabilitatii inspre mai departe...dezicerea de uman - constientizand umanul,
spun,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2007-04-23 22:07:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
bodoganila... frumos poem, plin de sentiment si puternic, forta cuvinetelor izbucneste teribil si e de nestavilit.
uneori nu suntem oameni, uneori mai mult, uneori mai putin.. dar de cele mai multe ori... visam ca suntem altceva. ne pierdem.
vot
queen |
|
|
|
Postat
de catre
IOANA FLOREA la data de
2007-04-23 16:41:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pietre, ape si ingeri...
ingrediente mai mult decat puternice pentru un poem cu un asemenea titlu
cu drag - Lory |
|
|
|
Postat
de catre
BBBB aaaaaa la data de
2007-04-23 14:03:27 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bogdane, aceasta poezie imi da impresia ca izvoraste din profunzimi greu de sondat... da, sunt momente in care nu ne mai simtim deloc oameni...
mi-a placut si m-a pus pe ganduri...
felicitari
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2007-04-23 13:37:04 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|