PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Cristi Stanculeasa cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   erate: voce de gramofon, sufleorul din umbră, spectacolul regizat de viaţa rotundă ce se amuză. elena toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-04-18 19:05:36               am revenit cu....te deum 2!:)) Timpul, dorind să-mi iau revanşa şi să-mi demonstreze că nu sunt tocmai bătrână pentru a mai fi folositoare, îmi poartă paşii pe scările prezentului. Ajunsă în marginea scenei, m-am simţit aidoma saltimbancului din poema ta. Aveam de jucat rolul scris de tine, călătoare în căutarea insulei cu nisipuri mişcătoare şi pitoni solitari. Emoţionată, aşteptam semnalul de început al marelui act şi nici nu am simţit zâmbetul închis între buze, implicat în drumul pe care ne-am propus să-l parcurgem numai împreuna. Eu...ieşită din pagina mea de poezie, zâmbetul, un rid în plus pe imaginea mea. Vinovaţi de culorile absurde ce invadaseră amfiteatrul, gemenii corintineni, pelerini printre poeme europene, m-au întâmpinat cu braţe deschise. Păreau un cuplu din marmoră lacrimândă, prins în mişcarile lascive impuse de rol. Jucam, paralel, în acele clipe subţiri, drama semizeului tău, alt acrobat în saltul de la înălţimea ce acoperă umerii lumii presărate cu măsline şi mere roşii. O lume grăbită să-ţi facă cunoscută iubirea ce leagă, încă de la începuturi. O lume mirifică acoperită de aripi curgătoare peste săritura ce ne adusese în mijlocul arenei marelui amfiteatru, aproape speriaţi de ropotul aplauzelor umede ale spectatorilor. Adevărată adunare de crocodili pe cât de lăudăroşi, atât de sensibili şi primitori cu marii artişti. Costumată în arlechin venit de peste mările plângăcioase şi oceanele tale înţelepte, cu o vode de gramofon răguşit la limita îngheţului din fiinţa mea, beau din cupa plină de lacrimi ostracizate oferită de gemenii corintineni, conform scenariului. Ignoram lacrima mea proaspăt rătăcită printre luminile rampei. Cu răsuflări schiţate, zămislesc replici în rolul secund, şi, un urlet prelung, inventat ad-hoc de neprevăzut, mă aruncă la capătul înţelegerii. În marginea dinspre întuneric a luminii negre, rezemată de încredere, caut ochii tăi, sufleorul din umbra, autorul acuzat de minutele lungi şi obositoare, jucate de un arlechin şi gemenii corintineni în actul râsului, ca ultim trofeu. Spectacol regizat de viaţa rotundă ce se amuza îmbrăcată în rochiţa cu volane şi sutien fără cupă îşi trăia clipa. - Printre gratiile durerii vor evada speranţele, rostesc gemenii, ca un ecou, în lumina ţipătoare revărsată din cupola de aer a prezentului. Şocată de replica ce nu făcea parte din scenariu, caut un punct de sprijin în logica momentului. Abia atunci am înţeles că sunt o formă răvăşită apărută într-o întâmplare, în care teama naşte dialoguri arbitrare cu eroi inventaţi de tine, acolo, pe plaja cu palmieri care scriu telegrame. În nebunia mea, am luat rolul în serios, şi acum ard, liniştită, lângă lordul naufragiat care a asistat la naşterea gemenilor corintineni, apărut şi el pe scena mare în aplauzele furtunoase ale spectatorilor. Nici mai mult, nici mai puţin...încep să-mi învăţ buzele să zâmbească, dar nu înainte de a proba o pereche de sandale şi una de ochelari, schiţate artistic pe şoldul continentului LINIŞTEA, unicul, fără locuri stranii în care se derulează nebunii permise pentru îndeplinirea contopirilor. Aspect ce poate trece drept plictisitor într-o preamirată fărădelege, ca un joc fistichiu. .................................... text determinat de Odiseea călătorului scrisă de colegul Cristi Sănduleasa şi continuat la îndemnul colegei Tea. vă mulţumesc, amândorura.   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-04-18 18:55:38               m/am deghizat într-unul din cei paisprezece ani de dragul mâinilor literare, să sculptez cu forţă, mângâiere şi pricepere alături de tine. mirată, dar nu ca filozoful din poemul tău, mă înfrupt din cele opt măsline, alegând pe cea mai mică şi împărţind cu tine felii de măr, atât de dulci încât am înţeles de ce buzele pofticioase ale cerului trubadur, rămăseseră lipicioase. întind mâna şi aleg o pereche de ochelari de pe şoldul tatuat al continentului LINIŞTEA. mă simt o păpuşă alături de tine, adevărat mag al cuvintelor, fascinantă cascadă de imagini. acord o stea cu drga elena toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-04-18 12:30:58               un vers plin de metafore, surprinzator am citit cu placere drag, casandra   Postat de catre nuconteaza nuconteaza la data de 2007-04-18 00:15:08	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE