PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
relativitate Text postat de Liviu Nanu în fiecare zi trebuie să ucid o lighioană ce creşte în mine peste noapte folosesc pentru asta mai multe arme personalizate măşti noh şi gînduri pe care scrijelesc fiecare faptă de vitejie o zi = o victorie iată deviza mea scrisă pe fiecare decoraţie pe care mi-o prind în piept undeva spre nord-est serile adorm cu gîndul la duşmanul de-a doua zi acelaşi călăreţ indispus înarmat cu suliţă şi cărţi de poveşti 23.04.2005 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Luminita, orice cuvint din partea ta, chiar si aceste scuze ma onoreaza. Ai dreptate cu inspiratia asta, daca nu-i dai curs cind vine, risti sa o pierzi. Si intirzierile sint uneori bune la ceva. De exemplu tot intirziind cu volumul 2 (din cauze obiective), a aparut acest text care va face parte din carte. Am putea spune in concluzie, autoparafrazindu-ma ca tot raul spre bine. Elena, ai facut un comentariu elaborat si echilibrat asemenea unui critic literar (poate ca si esti, mea culpa daca nu stiu). Ai surprins bine, ai citit textul in cheia corecta, desi eu am lasat cititorului mai multe portite, fiecare interpretind dupa starea sa afectiva si capacitatea sa emotiva. Lighioana care creste in mine/noi si pe care "trebuie" s-o ucidem asteptind re/nasterea ei poate lua diferite forme, materiale sau mai degraba, spirituale. Poate ca tocmai acest exercitiu ne tine in "forma". Ce s-ar intimpla daca aceasta (lighioana, adica) nu s-ar mai ivi a doua zi? Am fi mai fericiti? Am muri si noi de plictiseala? E un fel de simbioza aici. Multumesc pentru trecere si semnul lasat.   Postat de catre Liviu Nanu la data de 2005-04-28 11:01:06               Exercitiu de lectura Pozie si exorcizare Extrapolând titlul unui celebru tablou, se pare ca nu numai somnul raţiunii ci şi somnul ca atare naşte monştrii, lighioane, cum ne spune autorul. Dacă în plan existenţial ciclul circadian permite fiintei capacitatea de refacere, iata că noaptea poate fi excelentă pentru „lighioanele” care cresc în noi fie în momentul somnului fie în timpul chinurilor insomniace pe care îneosebi mulţi dintre creatori le au. S-ar parea că lighioana despre care face vorbire autorul creşte în timpul unor astfel de chinuri. Lighioana, înţeleasă probabil, ca fiind antinomică legii morale. Spun aceasta deoarece „uciderea” ca determinant acţional nu poate fi admisă în plan moral decât dacă are ca obiect răul personificat de o astfel de lighioană. Aşadar trebuie să remarcăm de la început luciditatea şi discernământul acut de care dă dovadă autorul care din „mediu de creştere” se transformă conştient şi imperativ în judecător şi executant, cu celeritate, al sentinţei date. Judecata este neechivocă, lighioană adică „vinovăţie” care ne poate duce cu gândul la păcat iar sentinţa este nemiloasă şi imediată „trebuie să ucid”. Aceasta poate fi interpretata ca o repunere în drepturi a legii morale. Autoexorcizare în toată puterea cuvântului. Mai trebuie observat că efectul „educativ” adică de îndreptare a păcătosului este nul în sensul că subiectul nu este vindecat în urma unei astfel de judecăţi-sentinţe. El trebuie să reia zilnic acest efort sisific care ne duce cu gândul la luciditate şi dramă. Poate că o „sancţiune” metafizică, un fel de blestem venind pe filieră genetică din negura timpurilor, îl urmăreşte singura şansa de vieţuire morală fiind luciditatea permanentă şi intrasigenţa zilnică faţă de sine. Iata cum cu răbdre, ambiţie şi perseverenţă un „handicap”, am putea extinde orice handicap poate fi anulat. Şi eul repus în drepturile inalienabile ale unei existenţe morale. Găsesc deosebit de reuşit acest poem şi în special această parte a poemului care poate avea o existenţă autonomă. Este un fel de concentrator de masă poetică. Să recitim această parte: ” în fiecare zi trebuie să ucid o lighioană ce creşte în mine peste noapte” Iată aşadar câtă încărcătură poetică pot avea patru versuri! Spuneam undeva că, practic, în creaţiile noastre noi cu toţii utilizăm cam aceleaşi cuvinte. Numai că unii dintre noi le aleg şi le „setează” astfel înât ele devin artă. Poezie în cazul de faţă. Am subliniat mai sus calitatea de concentrator de masa poetică a acestor versuri. Celelalte părţi ale pemului sunt subsumate acestora şi reprezintă o reluare de tip ravelian a temelor cuprinse în aceste versuri. Victoria asupra propriului rău, înţeleasă ca o devenire perpetuă întru perfecţionare, îndreptare şi purificare şi posibilitatea practică a obţinerii de către fiecare dintre noi a unei astfel de victorii, pare să fie mesajul fundamental al acestui poem. Cu atenţia mereu trează pentru că răul nu doarme niciodată. Se hraneşte cu faptele noastre şi noapte de noapte creşte sub fomă de lighioane în noi. Dacă le vom lăsă ne vor invada până la subjugare. Şi vom fi pierduţi. Dacă nu le vom lăsa, autorul acestui reuşit poem ne oferă un exemplu practic, ne vom fi salvat. Cu acestă condiţie:” o zi = o victorie”   Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-04-28 08:52:42               Liviu, am fost inspirată acum câteva zile şi am scris aici un comentariu pe măsura unui poet mare dar când am apăsat pe butonul Comenteaza s-a pierdut... Îmi expirase sesiunea... Îmi pare rău. Dar asta nu înseamnă că mi-am schimbat părerea despre versurile tale pentru care am mare admiraţie.   Postat de catre Luminita Suse la data de 2005-04-28 02:34:32               Marinela, cu toată imaginaţia mea pohetică, nu realizez cum e să ai sufletul pachet. Şi de ce? Lory, dacă te-ai gândit la ceva (indiferent la ce), înseamnă că am intrat într-o oarecare rezonanţă, eu ca autor, iar tu în calitate de cititoare, adică tot un fel de partener de dialog. Onorat de vizită, am făcut mici schimbări în text.   Postat de catre Liviu Nanu la data de 2005-04-27 11:08:23               Excelent text, d-le Liviu Nanu, si ma gandesc la ziua cand va trebui sa fiu si eu pregatita sa omor dimineata, lighioana din mine. Sper sa reusesc. O poezie plina de semnificatii. Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2005-04-27 07:30:27 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Liviu Nanu, am revenit asupra textului1 stiu ca am vrut sa ţi-l scriu pe poezie.ro la comentarii, dar cred că am renuntat până la urmă, reflexia mea arată acum aşa: Liviu Nanu contra Liviu Nanu Echipamentul tău de Sf Gheorghe, te-a dezorientat în primăvară, tu o faci pe lighioană să o doară uitând că ai sufletul... pachet!   Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2005-04-24 17:32:27               Marinela, ai dreptate. În fiecare dintre noi îşi află sălaş una sau mai multe fiinţe cu care de cele mai multe ori intrăm în conflict. Cînd conflictul se stinge se termină şi viaţa. Iniţial am vrut să intitulez poezia chiar aşa, Sf. Gheorghe, eu fiind pe postul balaurului, bineînţeles. Apoi am lăsat cititorul să descopere conflictul ascuns bine (cel puţin aşa mi-am imaginat) ca într-un palimpsest. Onorat de trecere.   Postat de catre Liviu Nanu la data de 2005-04-24 14:50:49               Erată Propun totuşi ca titlu, la reflexia anterioară, "Liviu Nanu contra Liviu Nanu!"   Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2005-04-24 14:03:42               Victoria nopţii/ Victoria lui Liviu Nanu Echipamentul tău de Sf Gheorghe, te-a dezorientat în primăvară, tu o faci pe lighioană să o doară uitând cî ai suflet de poet!   Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2005-04-24 14:02:20	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE