FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT   CAUTARE    
...
Text postat de cheregi criºan ioana
Doamne, mi-am pierdut calea lactee. de câteva ori m-am aplecat prea mult peste margini eludând legile fizicii, dar nu ºi legile tale.

cândva am avut ºi o intenþie care oricum nu mai conteazã. zburam cu ea printre diverse lucruri prea lungi sau foarte grele
fãrã sã ºtiu cã un zbor nu se mãsoarã. punct.

cred cã am într-o coastã un bãrbat care se zbate între adam ºi eva plângând. nu-i vãd niciodatã chipul
noaptea mã rog pentru el într-o limbã interzisã. Dumnezeul durerii mã aude ºi ne mai dã câte o ranã apoi ne iartã zâmbind.

uneori Îl vãd. stã ºi El aplecat prea mult peste marginea unui cer cam violet. se transformã în metri pãtraþi de eternitate. acestea sunt zilele cele mai triste în care ne dorim prea mult sã fim tineri sãnãtoºi ºi bogaþi.

de la o vreme orbii cântã serenade sub streaºina casei mele de os. eu le arunc pâine ºi sare. ei se prefac în porumbei.

dar aº prefera sã fim toþi pescãruºi, Doamne.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 24000
Comentarii: 120051
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE