|
|
|
|
|
|
|
|
|
.......................... |
|
|
Text
postat de
Liviu S. Bordas |
|
|
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nea Cornele o cam furasi ardeleneste. Sofismele eftine de clasa I fara frecventa n-are putere.
E fade. Nu plange ai toata viata inainte sa te desavarsesti literar. Mai ales ca s-a descoperit ca usturoiul are aceleasi calitati ca si viagra.
Doar ca miroase gura. Dar domnia voastra e obisnuit cu asa ceva. Atunci cand turna la agonia colegii de pe Europeea. Drum bun.... |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2007-02-05 15:35:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O scuză sinceră nu se poate demonetiza. Cu atît mai puțin una nerostită.
Nu imaginea mea a avut de suferit (dacă, întîmplător, ai avut-o vreodată în vedere). S-a răsturnat doar un soclu. Cine era pe acel soclu cred că bănuiești. Dar nu e decît vina mea. N-am văzut cît era de hilar. Și de șubred în același timp.
Cît privește situația, nu era deloc hilară. Doar dacă, între timp, hilarul nu o fi căpătat conotații pe care eu nu le cunosc. Lucru asupra căruia am temeinice îndoieli.
Așa cum spuneam, mă opresc aici. Cu mențiunea că nu legile, ci bunul simț ar trebui să impună obiceiurile. Și nu-mi amintesc să existe pe aici o lege care să-l împiedice să se manifeste.
Restul e ipocrizie. Precum Cartea poștală din altă lume, de la care am pornit.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2007-02-05 13:59:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu, ai scris admirabil...
Felicitari!!!
am citit cu placere
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2007-02-05 13:59:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Scuză-mă că revin.
Scuzele la noi acasă (dacă așa preferi să-i zicem site-ului de față, deși asta frizează un tămîios patriotism local) mi se par de mult demonetizate: sînt, din cauza practicii curente, doar o promisiune fardată de grabnică recidivă.
Într-o perspectivă kynică, a te gudura este un gest canin firesc și candid. Pe care eu îl privesc cu simpatia îngăduinței. Deși departe de pupincurism, el poate intra însă în derivă vertiginoasă către el. Depinde oarecum cu cine te înhăitezi.
Ca să fiu nuanțat, voi spune că, fără să regret cele spuse într-o ocazie care a fost evident hilară, îmi pare sincer rău pentru că ai fost afectat și că imaginea ta a avut de suferit.
Sper ca lucrurile să nu se mai repete. Și, în ciuda indigoului marca Europeea, bănuiesc că voi fi în stare să mă abțin să intru în același joc.
Evitînd deci formalismul depreciat al scuzelor, ăsta e modul meu parșiv de a mă gudura pe lîngă tine. (Am mai spus-o, sînt vaccinat antirabic. Cu tot sarcasmul cel de toate zilele.)
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2007-02-05 12:41:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am citit, nu e cazul să insiști!
Întrebarea a rămas tot fără răspuns, cu toate trimiterile la kynetică: buna cuviință se cade a fi respectată doar în alte spații? și doar față de locuitorii altor cetăți?
Ai auzit, prin rătăcirile tale prin filozofice texte, de sintagma "a-ți cere scuze"? Se pare că nu.
Probabil ai convingerea că nu ai de ce.
Dacă e așa, ne putem opri aici.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2007-02-05 10:26:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
A vorbi și a trăi
Argumentația kynică este cel mai adesea aceea a gesturilor fizionomică, pantomimică, înscenare, farsă, clovnerie. Reflecție esențial plebee, impertinență combativă. Rostirea adevărului devine o chestiune de curaj și risc public, sfidarea capătă astfel tensiune morală. Satira aduce un climat de relaxare a raporturilor cu adevărul, de distanțare afectivă, chiar dacă idealismul îi va răspunde camuflat în indignare (care va merge pînă la debarsarea de impertinent).
Kynicul nu vorbește împotriva idealismului aristocrat, ci trăiește împotriva lui. Polemica teoretică este înlocuită de dispreț. Dialogul minților este depășit înspre unul total în care materialismul existențial poate veni cu argumentele vieții. Spirit suveran, kynicul trăiește o hazlie constiență de sine, buna dispoziție a unei religiozități ironice. Nu contrazicerea îl ambiționează, ci ingenioasa afirmare de sine.
Adevărul se poate spune și implicit, prin comportament, prin ceea ce pare bizar, comic, ingenios ieșit din rutină. Pentru ca asistența să fie nevoită să se întrebe: și ce înseamnă asta, ce vrea să spună cu asta?
(fragment din Evoluția impertinenței ( *** )
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2007-02-05 10:10:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Interesant text... ca fapt divers, in ultimul timp nu am prea putut sa stau pe site(sesiunea asta :P). Ce s-a intamplat cu "mosiu" Atanasiu, ca nu l-am mai vazut postand ?
Ialin |
|
|
|
Postat
de catre
nicaieri nimeni la data de
2007-02-05 00:43:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu,
ma revolt prin sine si prin concept crestin...si cumva, incerc sa uit poarta intredeschisa...insa ma rog, o mana de barbat sa fie acolo...sa vegheze...in iarna, obisnuiesc sa citesc "vechiul testament"...acolo gasesc un non-sens, cumva justificat...
fain, al tau text,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2007-02-05 00:42:36 |
|
|