PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Mihail Buricea Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Eu n-am zis a n-ar avea loc in literatura romana, nu cei citati ci chiar jumatate din tara asta daca ar scrie, dar Patapievici nu e nici o somitate... atata timp cat denigreaza limba romana, ori operele marilor poeti si scriitori romani. Dar ce zic eu? nu dintotdeauna romanul si-a urgisit poetii si scriitorii?:) nu dintotdeauna i-a dat la moaca celui mai bun ca el, devenind celebru prin insasi faptul ca l-a atacat sau chiar desfiintat? nu e falsa modestie, nene Sorine, dar nu mi-am facut absolut deloc visuri de glorie Valori autentice culturale sunt o sumedenie in Romania, dar nu-i prea vedem la televizor, ii gasim uneori prin revistele culturale nu vad de ce sa scoatem pe cineva din literatura, dar nici sa-i cantam imnuri pt. ca ciordeste banii alocati culturii   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2007-01-16 07:50:20               Domnule Buricea, felicitari pentru postare! Am mai citit si inainte cate ceva despre aceste lucruri, totusi m-ati surprins cu unele noutati.   Postat de catre General Motors la data de 2007-01-16 05:12:21               Lory, acuma pe bune...Patapievici, Liiceanu, Plesu, Cartarescu, etc. sunt niste somitati ale culturii si literaturii noastre. Sa nu uitam ca nici Macedonski nu l-a agreeat pe Eminescu si nici Caragiale. Atunci trebuie sa ii scoatem din literatura numai pentru asta? Intotdeauna pe taramul acesta literar au existat frecusuri intre personalitati. Pentru mine, in literatura au loc si Eminescu si Patapievici si Cartarescu si...Lory Cristea, de ce nu? Desigur, bajetii astia care il contesta pe Eminescu se considera o elita a intelectualitatii romanesti fata in fata cu vulgul, cu prostimea. Or fi ei o elita, dar nici noi nu suntem chiar batuti in cap cum ne cred.   Postat de catre General Motors la data de 2007-01-16 05:10:20               Multumesc, Lory draga! Imi pare bine ca impartasesti aceleasi conceptii ca si mine!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-16 03:36:26               ,,Din pacate, pseudoelitele ca: Patepievici, Liiceanu, Plesu, etc. il dezonoreaza pe marele nostru poet Eminescu`` Asta e valabil doar in mintea lor, Mihai, cine e Patapievici? cel care cheltuie banii destinati ministerului culturii pe plimbari si vacante cu tot felul de asa zisi literati, in timp ce muzeele si monumentele noastre au de suferit? la cultura sunt oameni conform culturii celor care i-au desemnat, si asa s-a intamplat de ani buni incoace s/a scris despre cele doua faclii cu flacara in jos de pe mormantul lui Eminescu? nu se stie cum au aparut, dar nici nu i-a interesat sa le indeparteze.... mi-e oscarba imensa dar tot mai sper ca va rasari si un pic de soare in cultura romana stea! si felicitari!   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2007-01-15 23:03:39 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Aceasta e treaba domniilor lor. Eu am mai spus că nu mă interesează ce spun cei care se înţeleg doar pe ei. Oglinzile sunt universuri în care, dacă priveşti bine, vezi mai mult decât propria-ţi mărire sau cădere. Să privească fiecare în adâncul lui şi să aleagă neghina de grâu atât cât e câmpul viu. Nimeni, niciodată, cu sufletul curat şi cu judecata dreaptă, nu-l va considera pe Eminescu altceva decât Eminescu. Defăimătorii nu sunt decât oameni care vor mai mult de la ei şi nu le oferă nimeni, nici ei, şi atunci atacă tot ce pare să-i eclipseze. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-15 18:15:36               Sigur vizionar, asa sunt geniile, Tea draga!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-15 17:57:38               Asa-i, Mariana, dar ne ofenseaza!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-15 17:54:14               Articol pertinent dar mai ales interesant prin asocierea poetului cu einstein-ismul contemporan. Vizionar? Probabil . Ori poate "numai" puterea de patrundere in sferele superior misterioase alte genialitatii..... "Intelectualii" care musca din invidie cu pasiune sunt numai nimicuri trecatoare... Eminescu, Shakespeare, Beethoven........ adevaruri permanente in fata carora ne plecam! Felicitari! Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-15 17:50:39               Elitele acestea, dragă Mihai, au meritele lor acolo unde le au, dar şi multă aroganţă, grandomanie când e vorba de cineva care ar putea cumva să le umbrească inteligenţa (superioară), pe care eu nu le-o neg, dar nici nu le-o aşez pe aceeaşi treaptă de recunoaştere pe care stă şi va sta Eminescu. Mulţumesc pentru apreciere. Meritul e al lui Eugen Lovinescu. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-15 17:42:53               Din pacate, pseudoelitele ca: Patepievici, Liiceanu, Plesu, etc. il dezonoreaza pe marele nostru poet Eminescu, etichetandu-l, cadavrul din camara romanilor, si ei considerati ca o turma de vite... Am scris, in acest sens, poemul_urare "Aho!Aho! roamane frate" Si cand te gandesti ca sunt "platiti", ptr blasfemiile lor, din sudoarea acestui popor, mereu batjocorit... Deosebit eseul tau, Mariana draga! Felicitari si o zi minunata!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-15 16:20:24               „Reputaţia literară este născocirea câtorva zeci de oameni de cafenea, unde se otrăvesc cu alcoolurile bârfelii, se invidiază şi se înţeapă ca aricii strânşi la un loc. Cu astfel de gânduri întunecate ajunse în dreptul locuinţei sale din fundul Caimatei. În curte, beznă şi troiene de zăpadă neridicată; vântul fluiera răguşit prin pridvoarele ruinate. Se poticni pe scara ruptă; în cerdac tot vânt; nimeni în jur; baba Luţa dormea departe, cofeiul de apă îngheţase în tindă; în fudul sălii înguste, o gazorniţă afumată fumega. Se aplecă să nu se lovească de prag; în odaie frig şi duhoare… după uşă se aflau rufele murdare uitate acolo de două zile de baba Luţa. Le luă în braţe şi le aruncă în odaia cu boarfe în dezordine; deschise fereastra ca să lase să intre aerul rece; cel puţin să nu mai miroasă. O închise apoi şi se aşeză la masa de brad; nu izbutise încă să aibă un birou; nici foc în sobă nu i-ar fi stricat. Căzu cu capul între palme şi se adânci în mizeria existenţei lui; îşi aduse apoi din odaia de alături o oglinjoară crăpată, de se privi: nebărbierit. De ce nu se bărbierise când ştia că merge la dânsa? Cravata destrămată, cămaşa ţîriită de baba Luţa, în dreapta lângă guler; gulerul slimos. Se lovi cu pumnul în cap şi gemu. Avea în buzunar cincizeci şi şapte de lei (agoniseala de o viaţă); de ce nu-şi cumpărase o cravată, un guler, o cămaşă? de ce nu se răsese? Se compară: ea albă sub lumina policandrelor, strălucind de briliante şi safire, şi el murdar, neîngrijit. Îi fu silă. Toată tragedia lui vestimentară îi reveni tăios în minte; de-abia acum o simţea… Nu se mai gândi la epocile de lipsuri, ori de rătăcire cu trupele de actori, ci la epocile în care avea cu ce trăi. Niciodată nu fusese îmbrăcat pe de-a-ntregul, când avea haine noi, n-avea pălărie; când avea pălărie nouă, n-avea ghete; când avea ghete, n-avea cămaşă curată; când avea cămaşă, îi era cravata destrămată; totdeauna i-a lipsit ceva; totdeauna s-a temut de o privire stăruitoare îndreptată asupra lui, ca să nu descopere o ruptură, o pată, o necurăţenie. Fusese odată invitat la masă la Lacăr Catargiu, care-l preţuia şi voia să-l cunoască mai deaproape. Se îmbrăcase îngrijit, cu jachetă nouă, cu tot ce avea mai curat; în drum se oprise câteva minute la Hugues, unde, la o masă, se nimerise Goicea, un ziarist acru. Cum aflase unde se duce, îl măsurase de sus până jos, îl privise stăruitor şi dăduse din cap sceptic şi cu dispreţ. „E invidios.” îşi spusese el. Peste doi ani îl întâlnise la un colţ de stradă; ştia că înnebunise; în adevăr, pe un frig înţepător, cu pălăria în mână, el bălăbănea din cap, vorbind singur. Căutase să-l ocolească, uitându-se în altă parte, când se auzise strigat pe nume… „– Treci mândru pe lângă mine şi te faci că nu mă vezi? Te duci tot la Catargiu? Hai? De aia eşti cu nasul pe sus? Ascultă, măi poetule, dacă te duci la dânsul, schimbă-ţi cravata, că aia de atunci era ruptă, să nu ne faci de râs pe noi ăştia care nu mâncăm pe la mărimi.” În sminteala lui, nebunul îşi mai amintea de cravata lui, din pricina căreia, se vede, îl măsurase şi-l privise cu dispreţ; nu i-o spusese atunci, dar se răzbuna acum. Un val de sânge i se urcă în obraz. De ce se lăsa în starea asta de părăsire de sine? Atâţia oameni mai săraci ca dânsul se purtau îmbrăcaţi cuviincios, pe când el nu putuse, nu izbutise nici chiar când încercase.” (E. Lovinescu, „Mite. Bălăuca”) Un crâmpei din viaţa lui Eminescu, aşa cum îl văd mulţi cunoscători şi nu greşesc, pentru că aşa a fost omul Eminescu, din cauză că n-a dat importanţă vieţii trecătoare, cărţile i-au fost aproape de suflet şi gând, chiar dacă n-a reuşit să obţină o diplomă care să ateste că se pricepe la ceva anume. Şi vinul şi lăutarii, alături de Creangă sau de actori. Starea lui de delăsare a fost cauzată însă şi de neîmplinirile afective şi de boala care i-a afectat familia. Preţuind omul cu toate ale sale, pentru că nu e dreptul nostru să judecăm un seamăn care-şi trăieşte viaţa pentru cuvântul scris, nici altul, ci să-l înţelegem şi să-l ajutăm, plec fruntea în faţa celui care a trecut prin mintea sa enorm de multe din întrebările lumii, dând răspuns şi întrebându-se mai departe, cât permiteau cunoştinţele vremii sale, de multe ori mult mai departe. Mulţumesc poetului că a existat, am fi fost extrem de săraci fără cuvântul său. Mulţumesc pentru vot, Mihai, şi pentru înţelegerea textului.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-15 12:43:34               Multumesc mult ptr apreciere, stimate Domn Ganea! Detractorii lui Eminescu nu vor altceva decat sa ne piarda, cu orice pret, valorile neamului nostru, si prin aceasta, pe noi ca natiune! PS: Cititi va rog poezia mea "Aho!Aho! romane frate". Am acolo niste urari, care cred ca va vor multumi. Cu adanca consideratie, Mihail Buricea!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-15 11:43:18               Domnule Profesor, Va felicit pentru un text absolut superb! Un frumos omagiu pentru ziua de azi. Sunt de acord cu toate ideile dumneavoastră care, de altfel sunt bine documentate şi bine explicate. Imi permit sa va spun ca aceleasi idei le-am avut (le am) şi eu. Am scris demult un text similar, cu exact aceleaşi trimiteri. Dacă nu aţi postat dumneavoastră acest text minunat, l-aş fi postat pe al meu. Textul l-am scris de mult; l-am trimis unei reviste franceze de SF, care l-a şi publicat. Sâmbătă a avut loc la Casa de Cultură a Sindicatelor din Buzău lansarea cărţii de proză a lui Nicolae Tudor. A urmat o discuţie despre detractorii lui Eminescu, de azi şi de mai demult. Am expus apoi exact aceleaşi idei. După aparţie acelui număr nemernic din "Dilema" am trimis textul fiecăruia dintre detractori, cu rugămintea de a apărea în revistă la rubrica cititorilor, măcar fragmentar. Şi, dacă nu apare, i+am rugat să-mi răspundă în scris. Aştept răspunsul şi astăzi. Şi mă întreb şi acum dacă intuirea ante Eistein a teoriilor relativităţii a fost premoniţie. Încă o dată felicitări!   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2007-01-15 11:33:18	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE