PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Te rog sa redevii fiinta umbra cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Pe mine scumpa mea doamna, mereu m-a interesat mesajul textului si nu daca ar exista eventuale greseli de scriere, lipsa punctuatiei sau cratime in plus :P O saptamana minunata!   Postat de catre Te rog sa redevii fiinta umbra la data de 2007-01-15 10:29:03               S-au strecurat o mulţime de cratime. Te rog să mă ierţi. Textul a fost scris mai demult în Word şi l-am împărţit în silabe la sfârşit de rând, ca să se încadreze bine în pagină. Şi exprimarea mai trebuia puţin cizelată. O voi face acolo unde e textul. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-10 13:12:19               La 1 aprilie 1776, la Paris, Franţa, se naşte MARIE-SOPHIE GERMAIN (1776 – 1831), fiica mijlocie a lui Ambroise-François Germain, un prosper comerciant de mătăsuri, în casa căruia aveau loc întâlniri ale liberalilor; în acest cadru, Sophie este expusă discuţiilor politice şi filozofice în primii ani ai vieţii; pe când avea 13 ani, a găsit în biblioteca tatălui ei cartea de istoria matematicilor scrisă de Montucla; acolo a citit povestea morţii lui Arhimede şi a impresionat-o foarte mult; zile întregi s-a întrebat cum poate fi o ştiinţă care te poate absorbi astfel încât să uiţi totul, chiar şi ameninţarea cu moartea, cum i s-a întâmplat lui Arhimede; atunci, Sophie Germain a decis că trebuie să devină matematician; învaţă singură latina şi greaca şi citeşte opere ale lui Newton şi Euler, noaptea, când părinţii dormeau; studia cu atâta pasiune matematicile, încât i-a speriat pe părinţi; aceştia au căutat s-o mai domolească, întâi cu binele, apoi cu răul, luându-i hainele, lumina, căldura chiar şi hrana, dar, văzând că totul este în zadar, au cedat şi au lăsat-o să studieze; şi chiar i-au înlesnit studiile (Sophie nu se va căsători şi nu va avea o slujbă, tatăl său fiindu-i suport financiar tot timpul vieţii.); astfel obţine copii ale cursurilor care se predau la Şcoala Politehnică; după ce citeşte un curs de analiză al lui Lagrange, scrie un articol semnat M. LeBlanc, a cărui originalitate îl face pe acesta să se intereseze de autor; când descoperă că este vorba de o femeie, îi apreciază munca şi devine sponsorul şi sfătuitorul ei în matematică; îi scrie lui Legendre despre problemele propuse în lucrarea „Essai sur le Théorie des Nombres” din 1798 şi corespondenţa lor va deveni o colaborare; Legendre va include unele din descoperirile ei într-un supliment la a doua ediţie a lucrării; câteva dintre scrisorile ei vor fi publicate în lucrarea „Oeuvres Philosophique de Sophie Germain”, dar cea mai importantă corespondenţă va fi cea cu Gauss; Sophie studiază lucrarea „Disquisitiones Arithmeticae” (1801) şi găseşte rezultate pe care i le comunică lui Gauss; între 1804 şi 1809 îi scrie tot sub pseudonimul M. LeBlanc, temându-se să nu fie ignorată din cauză că este femeie; în timpul acestei corespondenţe, Gauss îi aduce laude pentru rezultatele din teoria numerelor; adevărata identitate a Sophiei va fi aflată de Gauss abia în 1806, când francezii ocupă Braunschweig-ul; retrăind tragedia lui Arhimede şi temându-se pentru soarta lui Gauss, Sophie ia legătura cu comandantul francez, un prieten de familie, ca să-l protejeze pe marele matematician; când Gauss află că Sophie Germain este cea care a intervenit în favoarea sa şi că ea este M. LeBlanc îi arată şi mai mult respect; în această perioadă, Sophie studiază ultima teoremă a lui Fermat şi dă o teoremă care va fi cunoscută ca teorema Germain; acesta va fi cel mai important rezultat legat de ultima teoremă a lui Fermat din 1738 şi până în 1840, când Kummer aduce contribuţiile sale; în 1808, fizicianul german Ernst F. F. Chladni vizitează Parisul, unde conduce experienţele făcute pe plăcile vi-brante, numite figuri Chladni; Institutul Francez iniţiază o competiţie cu premiu pe următoarea temă: formulaţi o teorie matematică a suprafeţelor elastice şi arătaţi cum concordă aceasta cu evidenţa empirică; timp de lucru – 2 ani; mulţi matematicieni nu se încumetă să rezolve problema, deoarece Lagrange spusese că nu se poate rezolva prin metodele matematice cunoscute; Sophie petrece următoarea perioadă căutând să descopere o teorie a elasticităţii şi în acest scop corespondează cu mulţi matematicieni şi fizicieni celebri; de fapt, Sophie Germain va fi singura intrată în concurs în 1811, dar lucrarea ei nu câştigă premiul din cauză că nu derivase ipoteza din principii fizice şi nici nu putea să o facă din cauză că nu avea o pregătire în analiză şi calculul variaţio-nal; totuşi, este remarcată de Lagrange, care era unul dintre membrii juriului; el corectează erorile de calcul şi introduce o ecuaţie despre care crede că ar putea să descrie figurile Chladni; concursul este amânat pentru doi ani şi, din nou, Sophie este singurul participant; ea demonstrează că ecuaţia lui Lagrange descrie figurile lui Chladni în câteva cazuri, dar nu dă o derivaţie satisfăcătoa-re a ecuaţiei din principii fizice; pentru această contribuţie primeşte o menţiu-ne; cea de-a treia încercare, la concursul din 1815, este considerată pe drept bună, deşi deficienţele din demonstraţia matematică rămâneau; spre dezamăgi-rea publicului, Sophie nu participă la ceremonia de premiere şi, chiar dacă acesta era un punct important pentru cariera ei ştiinţifică, s-a sugerat că s-a te-mut că lucrarea nu va fi apreciată de juriu; din această cauză, comunitatea ştiinţifică nu i-a arătat respectul meritat; îşi continuă cercetările şi în 1825 trimite lucrarea Institutului Francez; din comisie fac parte Poisson, Gaspard de Prony şi Laplace; lucrarea suferă de unele lipsuri, dar acestea nu sunt co-municate autoarei, ci este pur şi simplu ignorată; va fi recuperată dintre hârtiile lui de Prony şi publicată în 1880; Sophie Germain continuă cercetările din matematică şi filozofie până la moarte; înainte de moarte scrie un eseu filozofic care va fi publicat postum în Oeuvres philosophiques, sub titlul „Considérations générale sur l'état des sciences et des lettres”; în această perioadă, măcinată de cancer, completează lucrările de teoria numerelor şi una de curbura suprafeţelor; a murit pe 27 iunie 1831, înainte ca Universitatea din Göttingen să-i fi conferit titlul de Doctor honoris causa, pe care îl ceruse pentru ea. Cam atât despre Sophie, dar destul.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-09 20:29:12               Imi place tot ce-mi spui... multumesc ca mi-ai luminat mintea spunandu-mi de Sophie Germain! O saptamana minunata si multumesc mereu pentru cuvintele tale de care tin foarte mult cont! :*   Postat de catre Te rog sa redevii fiinta umbra la data de 2007-01-09 18:18:31 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Deh, poezia şi sufletul nu prea au de-a face cu ce spune mama. Nici matematica nu e bună pentru copii, cât de mult a suferit Sophie Germain când ai ei au lăsat-o fără mâncare şi fără căldură în miezul iernii, ca să-i vină mintea la cap. Se înfofolea în pături şi citea cărţi de matematică, rezolva. Până la urmă, au înţeles-o. Ce rezultate frumoase a avut mai târziu, într-o epocă în care femeile nu aveau dreptul să studieze în universităţi. Cine a greşit? Nu s-a căsătorit niciodată şi apoi a fost sprijinită material de părinţi. Părinţii ar trebui să fie primii care-şi înţeleg copiii şi îi sprijină atunci când fac ceva important. Important este ca şi cel care ţi-e părinte să poată recunoaşte importanţa unui astfel de fapt. Citeşte, draga mea, şi visează, scrie. Chiar dacă nu-ţi va aduce bogăţie, acea parte din tine care acum arde şi va arde şi mai târziu îţi va mulţumi. Frumos. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-05 16:17:39	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE