|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Evident, Corneliu, adresarea la persoana a doua este "captatio benevolentiae". O metoda banala oratorica, ti-o spune popa care este -(pardon, era sa fie) de a transmite un mesaj. Cum eseurile tale au o statuietate -(mai inventez si eu voroave)- academica impresionanta, si care interzice comunicarea, dar mai ales comunicarea- poate inconstient,- desi nu cred -, ai gasit formula de adresare la persoana a doua. Continutul mesajuluii este superb si-i astept si pe altii (Andrei Petre, de-un par egzamplu) - sa ne mai indirepteze.
Andrei Florian-e, la mine era vorba doar de modul de adresare: iti respect parerea. Textul lui Corneliu si poate ale tale - daca vei binevoi sa le postezi -, nasc si vor naste discutii in profundis.Poate punem de-un "Rug aprins" pe acest site. Cred ca asta este inceputul. Te felicit pentru vigilenta ta impresionanta. |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-11-26 15:38:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aurele, poate că ești mai expert în chestiunile de adresare. Într-adevăr, modul de adresare este unul către persoana a doua, dar trebuie să fii naiv să crezi că este altceva decît o modalitate de solidarizare a persoanei întîi cu a doua. Este un mod de a spune noi într-o formă mai persuasivă, o invitație și în niciu un caz o somație. Acea provocare în care cititorul poate să se sustragă acelor exigențe, dar nu le mai poate ignora. Poate deasemenea să reacționeze agresiv, ostil, pătimaș, suspicios, refuzînd să accepte și preferînd să te acuze de fantasmele lui ipocrite. Cu epitete deosebit de belicoase.
E vorba de "jigniții" profesioniști. Full time. Atinși de mania persecuției.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-11-26 10:26:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mariana, eu aș presupune că acel cîine e un fel de cîine de manșon, candoarea întruchipată, nevinovăția personificată. Omului i se cere un pic mai mult: să-și recunoască o vină mai presus de de ceea ce face sau nu face. Nu trebuie să sucombe sub această povară, dar nici nu poate clipi lăcrimînd fără să înțeleagă. |
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-11-26 10:03:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Să presupun că ai câine. Vina nu e a nimănui că s-a născut și nici că a trăit. Venim în lume și trecem, ceea ce rezultă, la un moment dat, este suma acțiunilor noastre și, din fericire, dar nu obligatoriu, istoria a demonstrat contrariul, suma acțiunilor celorlalți, cu acțiune directă sau indirectă asupra celorlalți, asupra întregului în mod sigur. Adică suntem minipărți ale unui univers al nostru, indiferent de specie, aici; pretutindeni, al nimănui sau al tuturor, depinde ce vom înțelege, în ultimă instanță, prin acest cuvânt. Neputința e de natură cerebrală și oricum ai încerca o eludare sau o extrapolare, adevărul e simplu: nu ne putem asuma totul, nici determina totul. Sunt idei filosofice care merită o abordare mai aproape de adevăratul sens al existenței umane. Un text interesant. O zi fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2006-11-26 07:17:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Aurel,
voi incerca sa abordez o adresare directa pentru ca sa mesajul meu sa capete "dinamism in receptare". Un eseu, nu-si propune sa epuizeze subiectul pe care si-l propune si de aceea nu m-am grabit sa-i spun domnului Atanasiu ca greseste cand sustine ca maturitatea spirituala se atinge in modul mesianic de asumare globala sau prin solidaritate cu meschinariile zilei. Este o ipocrizie sa poti sustine ca esti capabil de asa ceva si nici nu este productiva o asemenea atitudine. Eu sunt mai apropiat de Aristotel cand spune "fiind liber, cel ce are puterea de a reflecta asupra propriilor acte, cel care rezistând instinctelor prevede consecintele actelor proprii, aspira la un nivel moral superior", anume ca este suficient sa-ti asumi propiile meschinarii. Genul acesta de abordare este mai degraba un delir de vinovatie patologic pe care, adresandu-mi-o mie, citiorul, am simtit un dinamism in receptare atat de puternic incat imediant mi-am dat seama ca sunt facut partas cu toate nelegiurile domniei sale, si drept urmare i-am sugerat sa schimbe modul de adresare.
In concluzie o afirmatie de genul "Iar a-ți recunoaște solidaritatea întru vină cu lumea care și prin tine își face încercarea, este nu doar o dovadă de probitate morală, ci și de maturizare spirituală" pe langa ca este falsa, demagogica, jigneste orice cititor ce nu are aceeasi parere. Din fericire pentru tine problema este de forma si nu de fond! |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2006-11-26 00:32:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Andrei,
Problema este de forma, nu de fond.
Daca ar fi fost utilizata exclusiv persoana a treia mesajul ar fi devenit rece, mai greu de receptat. Utilizarea persoanei a doua da mai mult dinamism receptarii. Este o norma banala de retorica. Se invata la orice scoala de politologie sau de teologie. Sau la actorie. Dinamitarea impersonalului.
Utilizarea persoanei a doua face ca mesajul sa fie receptat mai usor. Corneliu evita cu talent sa-si propuna ideile folosind o persoana intai sobra, docta si rece. Este primul argument pentru care ii apreciez textele de acest gen. Incercarea ta de a trece textul la persoana intai este laudabila. Gandesti alte variante de emitere a mesajului. OK. Dar... cui prodest? Din moment ce solutia folosita de Corneliu este cea mai buna. Adresabilitate maxima.In teoria comunicarii a devenit aproape dogma. Te-ai simtit vreodata jignit cand intr-o reclama mesajul iti este adresat direct? Fara "dumneavoastra", ci cu "tu".
La inceputurile publicitatii din anii 90 constatarea m-a oripilat. Apoi am priceput. Asta si dupa o bursa in Vest unde am inteles ce inseamna publicitatea.
Textul de mai sus pune in dezbatere o constatare, o problema crunta si, zau, nu mai are nici o importanta modul de adresare. |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-11-25 22:09:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aurel și Raluca, intervențiile voastre mă responsabilizează în continuare.
Andrei, stăruința ta este într-adevăr înduioșătoare. Te autorizez să înlocuiești persoanele în toate textele pe care vrei să le asimilezi sau, eventual, să le masacrezi. Ești o persoană cu adevărat combativă.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-11-25 18:31:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erată
fară = față
|
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-11-25 16:20:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asemeni eseurilor anterioare textul de fară te captivează printr-o lucidă analiză, ca o atenționare în asumarea responsabilității "de a fi om".
drag - Ralu |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-11-25 13:53:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asumare timida ?
Domnule Atanasiu, am observat, nu numai la textul de fata, ca incercati sa va apropiati de cititor printr-o scriere directa la persoana a doua singular sau plural, dupa caz, iar atunci cand vorbiti de persoane mizerabile (in ultimul timp foarte des) la persoana a treia. Nu spun ca nu este bine, numai ca dumneavoastra ramaneti setat in forma asta de dialog chiar si cand va expuneti monologurile, cum este si textul acesta. De curiozitate am recitit ultimile texte ale dumneavoastra si n-am gasit nici o idee asumata la persoana intai, de parca aceste idei n-ar fi ale dumneavoastra. Senzatia pe care o lasa textele dumneavoastra, din cauza ca sunt adresate de niciunde si oricui, pierzandu-si valoarea analitica, este a unei oratorii de "cafenea". Acest individ virtual caruia va adresati, o buna bucata de vreme, am crezut ca este chiar personajul din fotografie.
Ca sa dau un exemplu, daca ati fi scris : sunt un "Biet ins neputincios și neajutorat, bicisnic și adesea coruptibil, nedemn de înaltele țeluri ale omenirii, ce rămîn mereu de realizat peste capul meu", tot restul textului ar fi capatat valoare de confesiune si m-ar fi induiosat. Am incercat sa schimb, de curiozitate, persoana a doua cu intaia din textul dumneavoastra si am descoperit ca textul capata forta si credibilitate. Curaj Domnule Atanasiu! |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2006-11-25 13:27:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, Corneliu, suntem vinovati fara vina. La inceputuri. Apoi vin pacatele, normele morale, religioase sau nu.
La o asemenea presiune a intrebarii "de ce?" crestinismul a gasit o solutie echivoca: pacatul originar!
Un text foarte frumos si profund. |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-11-25 10:48:58 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|