|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Ce naiba e asta ?"
E simplu: poezie glandulară, secretată. Excretată. Fără nici un fel de modulare, direct din mădulare. Trăire sinceră și i-mediată.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-11-23 09:48:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am citit eseul si cred ca de data asta ati esuat in tentativa de a realiza un text complet atat prin profunditatea gandirii cat si prin constructia lui in sine.
"poezia va țîșni din el precum lingourile de aur expulzate din vezica urinară." ??? Ce naiba e asta ?
Nu mi se pare ca ati fi dumneavoastra persoana potrivita sa faceti aceste observatii sau sa judecati "drogați ai boemei vulgare"...
Ialin |
|
|
|
Postat
de catre
nicaieri nimeni la data de
2006-11-23 09:08:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un eseu interesant, profund, scris foarte bine... Am citit cu placere si am meditat...
felicitari
sincer
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-11-22 13:08:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Miruna, fiecare citește, înțelege și profită de un text după posibilitățile și gustul său. Unii, ca tine, găsesc și asimilează o oarecare înțelepciune.
Alții doar amușină fel de fel de urme și ajung să-și hătuiască caii verzi de pe propriii pereți.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-11-22 11:38:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Salut apariția acestui text cu un respect nespus pentru autor dar mai ales pentru arta autentică și nu pot spune că mă recunosc în totalitate în el dar pot spune mulțumesc Doamne, că mi-ai dat înțelepciunea de a comenta de fiecare dată propriile-mi versuri într-un mod onest ca fiind exprimarea unor trăiri în acest fel dar nenumindu-le poezie. Recunosc însă, pe acest site și nu numai sunt și poeți de un real talent. Oricum acest text cred că trebuie citit cu multă atenție de majoritatea (din păcate). Miruna |
|
|
|
Postat
de catre
Maria Grosu la data de
2006-11-22 10:33:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Un text bun are efect cathartic pentru orice cititor onest, provoacă, terapeutic, descărcarea unei trăiri refulate "....In acest caz, pentru o mai buna intelegere a operei dumneavoastra, ar trebui sa ne furnizati si textul care a inspirat aceasta traire refulata. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2006-11-22 10:02:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Orice asemanare cu persoane sau întîmplări reale e pur întîmplătoare. Dacă te-ai recunoscut, nu-i rău însă. Steiner are dreptate. Un text bun are efect cathartic pentru orice cititor onest, provoacă, terapeutic, descărcarea unei trăiri refulate.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-11-22 09:49:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
DRUM SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
Citind aceasta nota autobiografica gandul mi-a zburat involuntar la un text al lui Rudolf Steiner ... Adevărata cunoaștere de sine ne spune, de exemplu, că noi ascundem în adâncul sufletului invidia, ura față de o persoană pentru care nu gândeam că nutrim numai sentimente binevoitoare. Aflăm că această invidie și această ură, care nu s-au manifestat încă, vor tinde să iasă la iveală. În cazul acesta, ne dăm seama că ar fi zadarnic să spunem: Fiindcă recunosc această invidie, această ură, voi putea-o înăbuși în mine". Putem, dimpotrivă, prevedea că hotărârea noastră bună își va pierde întreaga putere, în ziua în care se va dezlănțui în noi, ca o forță a naturii, instinctul de a satisface această invidie și această ură. Iată în ce mod conștiența de sine se trezește în ființele omenești, îmbrăcând pentru fiecare o formă particulară. Faptul că aceste experiențe apar în momentul când începem să trăim în mod conștient în afara propriului corp fizic, se produce tocmai pentru că în acest moment cunoașterea de sine devine reală, nemaifiind tulburată de dorința de a ne găsi pe noi înșine așa cum am dori să fim. Aceste fenomene ale cunoașterii de sine parțiale sunt penibile, chiar copleșitoare pentru cel care le încearcă. (Rudolf Steiner UN DRUM SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE)
Remarc acest text, asumat, ca o revolta de sine, plin de forta, ce denota o buna autocunoastere si o cultura erudita. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2006-11-22 09:41:18 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|