PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Magda, mă zbengui şi eu, cum zicea un poet (nu spui cine că îl ia criticul la trei-păzeşte): "ca un joc de iezi pe morminte înalte". Cît m-or mai ţine copitele.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-13 23:07:03               Îmi place foarte mult poemul tău. În faţa morţii se spune că se perindă prin faţa ochilor întreaga viaţă, ca un basm din care eşti nevoit să ieşi. atentă inima ritmează zvoniri de rouă pe gonguri de petale Lacrimi ca un ecou al viselor, dar lacrimile sunt doar zvoniri... Foarte frumoasă imaginea poetică pe care a-i surprins-o aici. Contrastul dintre zvoniri de rouă şi gonguri de petale... „Zvonirile de rouă” sunt de fapt strânse într-o umbră de durere ce fâlfâie neauzit. Nu rămâne decât resemnarea în faţa inevitabilului sfârşit. Ultimul vers mi se pare la fel de frumos ca sugestie. în tremur înserării gene în bernă Sfârşitul ca o înserare care abia îşi stăpâneşte teama şi apoi genele în bernă... Nu-mi rămâne decât să votez!   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-10-13 16:58:46               Pentru o buna calmare Recomand doar o tigare, O aprindeti cu-n chibrit Si pe loc v-ati linistit !   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-10-13 15:33:07               „Vi s-a parut ca am comentat rauvoitor. Dumneavoastra sunteti rauvoitor fiindca raspundeti unui comentariu. Un spirit superior tace atunci cand se expune, tace si asculta. Bineinteles ca unii vor avea pareri gresite, dar autorul va invata pe cat posibil de la fiecare. Dumneavoastra faceti pe profesorasul si ne aplaudati sau ne puneti la punct fiindca nu/v-am inteles scrierea. Ridicol inainte de toate. Eu am dreptul sa judec orice scriere dupa nevoile mele spirituale, intelegerea si felul meu de-a fi.” E aici un mic delir de persecuţie. Cine te comentează îţi bagă şi pumnul în gură şi îţi dictează: taci superior. Şi învaţă chiar dacă părerea mea e aiurea. Spun delir pentru că e incoerenţa celui care nu mai are ce învăţa, celui care se mulţumeşte cu drepturile de judecător impenitent. Şi nu vrea să ştie că n-are judecată sau că judecata sa e deficitară. O asemenea judecată este într-un fel nulă şi neavenită din punctul de vedere al comentariului critic. Asta am spus şi eu, este o judecată care ţine de alte criterii – fără relevanţă literară. Finalul e apoteotic: „Sper sa nu mai faceti taraboi gratuit. Ar insemna ca aveti ceva la cap. Pentru lamuriri suplimentare va stau la dispozitie in particular la [email protected]” Vrei cumva să-mi pui un diagnostic complet? Sînt necesare şi alte investigaţii? Tratamentele sînt clasice sau naturiste? Am vaga impresia că te dai drept medic şi nu eşti decît potcovar.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-13 13:19:22               Nicolae, mă scuzi, n-am fost prea atent, nu doar fac pe profesorul, chiar sînt. Uite ce spune dicţionarul despre motto: MÓTO2, motouri, s.n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto. Trimis de cata, 13/11/2003. Sursa: DEX '98 Dacă n-ai un dicţionar bun, poţi căuta aici: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=10659   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-13 10:39:02               Nicolae şi ex, voi continuaţi salturile. Tavi, pe loc repaus.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-13 10:24:05               fîlfîie neauzit o umbră de blîndă durere.... c clar falfai   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-10-13 02:12:47               o amintire de la regimentul 10 din armata nu din... în armată o ţigară-i o comoară un izvor de bucurii şi tot ce vrei dacă-o ai şi viaţa ţi-e uşoară poţi savura şi una şi doi şi trei. cine nu fumează, continuă efortul... sau urmează prin contur doar..., frontul! sa trăiţi cu respect soldat român jvec! :))   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-13 00:50:02               Vi s-a parut ca am comentat rauvoitor. Dumneavoastra sunteti rauvoitor fiindca raspundeti unui comentariu. Un spirit superior tace atunci cand se expune, tace si asculta. Bineinteles ca unii vor avea pareri gresite, dar autorul va invata pe cat posibil de la fiecare. Dumneavoastra faceti pe profesorasul si ne aplaudati sau ne puneti la punct fiindca nu/v-am inteles scrierea. Ridicol inainte de toate. Eu am dreptul sa judec orice scriere dupa nevoile mele spirituale, intelegerea si felul meu de-a fi. Am cautat “motto” si dictionarul meu e sarac. Ziceti ca este o aluzie. Cum ar veni, daca observ o multime de oameni care poarta o pancarta pe care scrie ” ultima ţigară împărţită cu plutonul de execuţie” ar trebui sa inteleg ca sunt niste betivi care vin de la nunta? Motto-ul precedat de titlu, a creat cadrul, scena pe care se joaca piesuta dv. Aici este un poligion de tragere unde se executa un condamnat. Un condamnat probabil beat fiindca inima ii ritmeaza zvoniri (zvonirile sunt in general rare, deci bate regulat) cand plutonul il ia la ochi. Veti spune ca nu e vorba de vreo executie in fapt, trebuie sa ne gandimm la altceva. Nu domnule, inainte de a ma gandi la altceva deslusesc ce se scrie direct negru pe alb. Si, daca spusa respectiva este atat de incitanta, mai pierd timpul cu ea. Pot sa ma opresc la primul etaj de citire al textului, chiar daca are 7, ca Eco. Va scandalizati ca n-am observat estetica. Dv scrieti pentru estetica? Poezia inseamna estetica? Poezia inseamna intai comunicare. Doar cei care nu au nimic a spune joaca rolul asta estetic care inseamna imbarligaleli de cuvinte fara noima care vor sa arate o oarecare maiestrie. Da, sunt cititori elevati care inteleg (le place sa inteleaga jocurile de cuvinte, urmaresc ca in pictura ductul, interesant fiind nu ce se spune si daca se spune ceva, doar ce a simtit autorul in acea clipa. Daca nu se spune ceva important, nu ma intereseaza. Ibraileanu a spus:” daca o creatie nu ma invata ce e viata si moartea nu ma intereseaza” Pentru mine important este sa aflu raspunsuri la intrebarile mele, sa invat cum sa fac sa fiu fericit (bunaoara), cum sa imbin poezia cu grosolania vietii, cand poezia este partea aceea de frumos, daca e nevoie de ea…. ma intereseaza si moralitatea, si implicarea in societate, ma intereseaza toate. Sper sa nu mai faceti taraboi gratuit. Ar insemna ca aveti ceva la cap. Pentru lamuriri suplimentare va stau la dispozitie in particular la “[email protected]”   Postat de catre nicolae tudor la data de 2006-10-12 23:06:37               Păi vezi unde-ai ajuns? Dacă te socoteai Şi nu fumai, aveai Cu zece ani în plus. Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu Asta e de bun augur ! Fumez si sunt...prematur !   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-10-12 21:22:43               Înainte să-i răspund cu adevărat lui Nicolae, îmi permit să-i rog pe cititorii mei fideli să piardă puţin din preţiosul lor timp cu un text care arată destul de limpede impostura celor ce se aventurează să comenteze ceea ce nu înţeleg şi nu pot gusta: Ce ştie ţăranul ce este şofranul (Orfeu în infernul interpretării) ( (***) ). Asta pentru că ei folosesc textul respectiv în propriile interese şi nu fac decît să-l desfigureze.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-12 21:16:50               "De treideci de ani fumez Si-nca n-am fost impuscat!" Valeriu Cercel Da, dar, cum ştii, fumatul scurtează viaţa. Păi vezi unde-ai ajuns? Dacă te socoteai Şi nu fumai, aveai Cu zece ani în plus.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-12 20:42:19               ultima ţigară împărţită cu plutonul de execuţie Ca un simplu condamnat, Nu vreau sa exagerez, De treideci de ani fumez Si-nca n-am fost impuscat !   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-10-12 20:13:50               "Vrei o epigramă? Fie" Liviu S. Bordas Fast quatrain Aşa comm să dai cu tunul Nu găseşti decît la unul: Nu ştii,-ntoarce fîn cu furca, Joacă-arşice, bate ţurca? (Vezi cum marşezi la alţii, Incoruptibi(lu)le? Eu te agreez însă şi-aşa. Cîteodată totuşi se duce dracu' mila, te-ncearcă doar ruşinea. Şi trebuie să faci haz de necaz. N-ai de-ales.)   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-12 18:08:17               Vrei o epigramă? Fie: Niculae, mîndru bard, Tot umblînd prin poezie Propti oiştea în gard... Recunosc, e doar un catren. N-am vreme de epigrame, că mi-au rămas glugile de coceni pe cîmp...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-12 15:23:22               Dane, ia-ţi inima-n dinţi şi comentează. Dana, mulţumesc pentru constatarea deschiderii poemului şi pentru resimţirea generozităţii ca dar care se multiplică. Părerea ta, părerea a unui om de bun gust, mă ajută să-i răspund succint lui Nicolae. Mariana, eşti uimitoare, ai făcut un comentariu îndrăgostit: "viaţa ca o condamnare la fericire - aceea de a fi zeu în clipa ta de nemurire" Totdeauna m-am gîndit că sînt instrumente de lucru mult mai penetrante decît spermatozoidul, cel puţin cînd ne referim la poezie. Să zicem, ca să ştie şi Nicolae: dorul, gîndul etc. Calci cu multă stîngăcie pe urmele unor înaintaşi care măcar ştiau ce vor. Nu te prinde comentariul răuvoitor pentru că este de o obtuzitate care frizează incultura. Mă limitez aici să-ţi atrag atenţia asupra a două aiureli magnifice. Motto-ul este o aluzie, nu face parte din corpul poemului. Ai luat-o razna de la început. O poezie nu are semnificaţii de-astea socio-psiho-politico decît pentru cine e incapabil să le vadă pe cele din straturile cu adevărat estetice. Matale vezi aici un întreg război, o scenă de abator care nu există. Te rog să mă scuzi, eu nu scriu lucruri în care amestec Forţa Morală. Ai înghesuit aici nişte isuşi şi dumnezei de contrabandă. Tragi o concluzie corectă dintr-o premisă închipuită: "Falfaie, deci cade." Fîl-fîl este zgomotul aripilor şi verbul e sinonim cu a zbura. Concluzia trasă din acea premisă e evident invalidă. Din contră fîlfîirea e o dovadă a zborului. O să mă scuzi că fac o glumă, am impresia că eşti un strigoi revenit din cimitirul elefanţilor. Aici era doar un oximoron "fîlfîie neauzit" care făcea pereche cu "blîndă durere". Cu funcţii care trebuie înţelese cu alt mod de receptare decît aluzii deplasate la fel şi fel de năzbîtii care nu comunică deloc cu textul. Ca să nu te faci de basm şi mai rău, dacă tot ai de prăşit, nu lăsa ce poţi faci azi pe mîine. Uite, eu dau ghimpii la o parte şi mă duc să fac dulceaţă de trandafiri. Liviule, mulţumesc, aşteptam o epigramă. Nicolae n-a procedat rău, mă ajută să fac eu o analiză a comentariului său. Dar asta într-un text aparte. Şi de tot hazul.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-12 15:03:01               Tot încerc să-ţi prind gândul, se ascunde, revine, se ascunde din nou, viaţa ca o condamnare la fericire - aceea de a fi zeu în clipa ta de nemurire. Votez un poem care merită toate laudele. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-12 14:30:39               Nicolae, o viziune de excepţie. Viaţa ca un spermatozoid lung ce intră în basm, în timp ce poezia se zbenguie în jurul ei ca un ied de pe o piatră pe alta. Şi, pînă să se dumirească toată lumea, a expirat şi epoca optimă pentru prăşitul cucuruzului. Iar trabucurile costă... Literară analiză! După asta, ce mai contează dacă mortul a fost vinovat sau nu?   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-12 13:27:42               Vreau sa inteleg care este generozitatea si pentru ce a fost cineva condamnat: “dibuind ca lumina prin ceaţă se prefiră viaţa în basm” Dibuind, adica pe bajbaite, viata devine o ata ca un spermatozoid lung ce intra in basm, sa devina basm, adica o poveste spectaculoasa cu un final fericit. “atentă inima ritmează zvoniri de rouă pe gonguri de petale” Condamnatul tace, (“hei, omule, vorbeste, e marea ta judecata”- scria un mare poet basarabean), deci condamnatul, dupa ce a vorbit urmeaza tacerea. Daca a fost condamnat inseamna ca a fost vinovat. Sau a fost condamnat pe nedrept. Si simte ca maine dimineata va fi mai bine. Deci se sacrifica. Inseamna ca nu s-a aparat la marea sa judecata, a... tacut. A tacut cu … "generozitate"? “printre întunecate întîmplări inundă un noian de lumină” Ale cui intamplari? Ale sale? Daca are intamplari intunecate inseamna ca a fost un om rau. Daca intamplarile sunt ale timpului sau, ale comunitatii sale, si au fost intunecate, inundatia cu lumina inseamna sfarsitul unei lupte in care el se sacrifica, precum Iisus pe cruce, ca lumea sa devina mai buna. “fîlfîie neauzit o umbră de blîndă durere” Vers solist, deci esential. Falfaie, deci cade. Nu poate sa zboare la cer, adica sa evadeze. Neauzit, inseamna ca moare precum elefantii in Valea oaselor, sau cum i-o mai zice. O umbra, adica un om slab, innegrit de suparare. Dar care este definit de blanda durere. Un fel de baci mioritic ce-si primeste moartea supus, ca pe un dat. Un nor, un singur nor (la Iisus s-a intunecat tot cerul) alapteaza suferinta lumii. Adica o face sa creasca mare, sa devina rand pe rand “blanda durere”. adica suferinta este data de sus. De Dumnezeu? Convine celor puternici ca cel ce sufera sa fie cuminte, bland, sa-si ispaseasca linistit pedeapsa… “în tremur înserării gene în bernă” Gene in berna, adica ochi peste care s-a asezat o panglica neagra, pentru a nu se sti identitatea celui cazut. sau berna este a ochilor negri care au intepenit deschisi. Deci mor oamenii. Mor degeaba. Acest poem constata acest fapt, e ca un certificat de deces acordat unui soldat necunoscut. Care a fost generos, fiindca a tacut, fiindca a murit cu blandete. Nu, domnule. Daca Dumnezeu priveste creatia aceasta nu poate fi mandru de ea. Fiindca omul moare a prostul, fara macar sa strige “Nu!” Frumusetea limbajului, suavitatea lui contrasteaza cu realitatea. Se demonstreaza astfel ca poezia (in general) este rupta de viata, un tra-la-la care nu construieste ci se… zbenguie ca un ied de pe o piatra pe alta. Daca-l privesti mult timp constati ca tigara s-a fumat singura (si costa o groaza de bani), constati ca ai ramas in urma cu prasitul si va trebui sa mai stai o ora in noapte. Da, i-a placut un pic inimii, dar cand te gandesti ca inaintarea in viata inseamna doar suferinta, numai durere… si totul doar pentru o amarata de paine... azi si maine, mereu, ajungi sa zici: Sa le ia dracu de petale, si roua si gonguri… sa-l ia dracu de basm... “Si singur si puternic, e greu, ma,baiatule…” spunea Paunescu (parca)   Postat de catre nicolae tudor la data de 2006-10-12 12:26:42               o poezie construită cu rafinament, remarc mai ales naturaleţea, lipsa artificiozităţii, finalul punctează cu precizie un text care se deschide lecturii cu dărnicie, sincere aprecieri,   Postat de catre Dana Banu la data de 2006-10-12 11:00:52               Cuvintele-mi sunt prinse-n bernă purtate poate doar de vânt, în aer ezitarea pluteşte să comentez, sau nu...   Postat de catre Dan Constantin la data de 2006-10-12 10:49:45	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE