|
|
|
|
|
|
|
|
|
Working nine to five |
|
|
Text
postat de
Simona Dobrescu |
|
|
Eu muncesc pân’ la cinci, de la nouă;
Am un şef mitocan, încuiat –
Şi visez câteodată, când plouă,
Că-l omor ca pe-un câine turbat.
Am făcut şcoli înalte, vreo două,
Inclusiv un select masterat;
Dar muncesc pân’ la cinci, de la nouă
Să-i fac ceai... că-i mereu constipat.
Şi în cana de şef, aia nouă,
I-aş turna, într-o zi, pe-nserat,
Un flacon de ricin – poate două –
Să mă simt, în sfârşit, răzbunat,
Că muncesc pân’ la cinci, de la nouă...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Menţiune:
Ideea acestui „rombdel” nu mi-a venit la „scârbiciu”, aşa cum s-ar putea crede (şi cum probabil că pare), ci acasă, în timp ce „gazam” ţânţarii şi ascultam melodia „Nine To Five” a lui Dolly Parton. Cine a văzut şi filmul, cunoaşte bine subiectul. Oricum, cred că mulţi dintre noi se identifică cu personajul. Mai mult sau mai puţin. :)
Vă mulţumesc mult, tuturor.
Cu drag,
Simona
|
|
|
|
Postat
de catre
Simona Dobrescu la data de
2006-09-30 22:05:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mariana,
Păi, la slujbă, dacă nu eşti pus să faci ceea ce trebuie, adică treaba pentru care te-ai căznit „prin şcoli înalte”, normal că îţi vin tot felul de idei, mai mult sau mai puţin inteligente. :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Simona Dobrescu la data de
2006-09-30 21:58:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dragă Dan,
Prietenii, precum se povesteşte,
Se-ajută şi la bine şi la greu:
N-ai vrea, în acest spirit, care este,
Să faci tu asta şi cu şeful meu ? :)
P.S. Iartă răspunsul întârziat, n-a fost cu intenţie, să-mi sară ochii...
|
|
|
|
Postat
de catre
Simona Dobrescu la data de
2006-09-30 21:58:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Grozave gânduri îi mai trec omului prin minte când e la slujbă. Parcă în restul timpului nu? Un text interesant, de tristeţi cotidiene, peste care am vrea să trecem, uneori chiar trecem. Important e să vezi dincolo de plictiseală, cu umor, uneori cu sarcasm, să poţi evada spre ce e totuşi frumos în existenţă. O după-amiază fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2006-09-30 15:50:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Claudia,
ai dreptate. Ar trebui însă, să învăţăm să fim conştienţi de meritele noastre; să nu mai acceptăm să fim comandaţi de indivizi incompetenţi... Şi, atunci când devine clar că postul pe care-l ocupăm, sau sarcinile pe care le primim, nu corespund cu nivelul nostru de pregătire, să spunem „hai pa !”.
Daniel,
cuvintele tale pe pagina mea mi-au devenit tare dragi. Mulţumesc mult pentru ele, pentru vot şi pentru minunatul „rombdel” :). Cred că ar fi interesantă o ediţie cu rondeluri ca acestea, exprimând opinii „în oglindă”, sau „din unghiuri opuse”... Dar eu mai am încă multe de învăţat. Şi învăţ. Sunt o elevă conştiincioasă, ştii ? :)
Petre,
după cum am spus, trebuie să ne „dăm mână cu mână” ca să putem schimba lucrurile. Mentalităţile încep să se schimbe şi în România; dar în treaba asta trebuie să avem cu toţii o contribuţie.
Vă mulţumesc mult.
|
|
|
|
Postat
de catre
Simona Dobrescu la data de
2006-09-30 10:31:49 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
trist, ah, foarte trist, dar adevarat... Pacat ca nimeni nu vrea sa faca ceva...
altfel, in stilul asta, nimic nu are sa mearga pe bune...
mi-a placut ironia acida...
te mai citesc
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-09-29 22:43:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un alt rondel superb, in tenta parodica, de data asta,
pe langa intrarea perfecta in rol, in atmosfera,
remarc si progresul prozodic
felicitari, votez cu drag si in deplina cunostinta de cauza
P.S.
Lumy si, trabajo no
(varianta de rombdel a sefului, cica)
Am adjunct dar, va spun numai voua,
il tin mult si degeaba-n birou;
face-ntr-una doar ceai, de la noua
pan` la cinci, far` sa-mi fiarba un ou.
E-un pervers si mereu parca-i ploua,
ma barfeste si-n scris, cu ecou;
am adjunct dar, va spun numai voua,
il tin mult si degeaba-n birou.
Pune menta cu urme de roua
in ibric, de ...m-apuca, din nou,
si-l las singur, cu Lumy, cea noua
(secretara iubita de bou).
Am adjunct, dar va spun numai voua... |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2006-09-29 22:01:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu e de râs, un şef poate să-ţi distrugă viaţa, dezechilibrându-te psihic cu atitudini pe care genetica ta nu le poate suporta. Asta e natura, vrea oameni puternici, ei ajung înrobiţi şi se macină pic cu pic. |
|
|
|
Postat
de catre
cornelia claudia iakab la data de
2006-09-29 20:48:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eu muncesc pân’ la cinci, de la nouă
Şi pe cel mitocan, m-am decis:
Voi alege un loc mai precis
Ca să-i trag doar un şut. Poate două.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Norea la data de
2006-09-29 18:59:53 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|