PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Working nine to five Text postat de Simona Dobrescu Eu muncesc pân’ la cinci, de la nouă; Am un şef mitocan, încuiat – Şi visez câteodată, când plouă, Că-l omor ca pe-un câine turbat. Am făcut şcoli înalte, vreo două, Inclusiv un select masterat; Dar muncesc pân’ la cinci, de la nouă Să-i fac ceai... că-i mereu constipat. Şi în cana de şef, aia nouă, I-aş turna, într-o zi, pe-nserat, Un flacon de ricin – poate două – Să mă simt, în sfârşit, răzbunat, Că muncesc pân’ la cinci, de la nouă... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Menţiune: Ideea acestui „rombdel” nu mi-a venit la „scârbiciu”, aşa cum s-ar putea crede (şi cum probabil că pare), ci acasă, în timp ce „gazam” ţânţarii şi ascultam melodia „Nine To Five” a lui Dolly Parton. Cine a văzut şi filmul, cunoaşte bine subiectul. Oricum, cred că mulţi dintre noi se identifică cu personajul. Mai mult sau mai puţin. :) Vă mulţumesc mult, tuturor. Cu drag, Simona   Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-09-30 22:05:58               Mariana, Păi, la slujbă, dacă nu eşti pus să faci ceea ce trebuie, adică treaba pentru care te-ai căznit „prin şcoli înalte”, normal că îţi vin tot felul de idei, mai mult sau mai puţin inteligente. :)   Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-09-30 21:58:23               Dragă Dan, Prietenii, precum se povesteşte, Se-ajută şi la bine şi la greu: N-ai vrea, în acest spirit, care este, Să faci tu asta şi cu şeful meu ? :) P.S. Iartă răspunsul întârziat, n-a fost cu intenţie, să-mi sară ochii...   Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-09-30 21:58:04               Grozave gânduri îi mai trec omului prin minte când e la slujbă. Parcă în restul timpului nu? Un text interesant, de tristeţi cotidiene, peste care am vrea să trecem, uneori chiar trecem. Important e să vezi dincolo de plictiseală, cu umor, uneori cu sarcasm, să poţi evada spre ce e totuşi frumos în existenţă. O după-amiază fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-09-30 15:50:42               Claudia, ai dreptate. Ar trebui însă, să învăţăm să fim conştienţi de meritele noastre; să nu mai acceptăm să fim comandaţi de indivizi incompetenţi... Şi, atunci când devine clar că postul pe care-l ocupăm, sau sarcinile pe care le primim, nu corespund cu nivelul nostru de pregătire, să spunem „hai pa !”. Daniel, cuvintele tale pe pagina mea mi-au devenit tare dragi. Mulţumesc mult pentru ele, pentru vot şi pentru minunatul „rombdel” :). Cred că ar fi interesantă o ediţie cu rondeluri ca acestea, exprimând opinii „în oglindă”, sau „din unghiuri opuse”... Dar eu mai am încă multe de învăţat. Şi învăţ. Sunt o elevă conştiincioasă, ştii ? :) Petre, după cum am spus, trebuie să ne „dăm mână cu mână” ca să putem schimba lucrurile. Mentalităţile încep să se schimbe şi în România; dar în treaba asta trebuie să avem cu toţii o contribuţie. Vă mulţumesc mult.   Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-09-30 10:31:49               trist, ah, foarte trist, dar adevarat... Pacat ca nimeni nu vrea sa faca ceva... altfel, in stilul asta, nimic nu are sa mearga pe bune... mi-a placut ironia acida... te mai citesc petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-09-29 22:43:22               un alt rondel superb, in tenta parodica, de data asta, pe langa intrarea perfecta in rol, in atmosfera, remarc si progresul prozodic felicitari, votez cu drag si in deplina cunostinta de cauza P.S. Lumy si, trabajo no (varianta de rombdel a sefului, cica) Am adjunct dar, va spun numai voua, il tin mult si degeaba-n birou; face-ntr-una doar ceai, de la noua pan` la cinci, far` sa-mi fiarba un ou. E-un pervers si mereu parca-i ploua, ma barfeste si-n scris, cu ecou; am adjunct dar, va spun numai voua, il tin mult si degeaba-n birou. Pune menta cu urme de roua in ibric, de ...m-apuca, din nou, si-l las singur, cu Lumy, cea noua (secretara iubita de bou). Am adjunct, dar va spun numai voua...   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-09-29 22:01:44               Nu e de râs, un şef poate să-ţi distrugă viaţa, dezechilibrându-te psihic cu atitudini pe care genetica ta nu le poate suporta. Asta e natura, vrea oameni puternici, ei ajung înrobiţi şi se macină pic cu pic.   Postat de catre cornelia claudia iakab la data de 2006-09-29 20:48:07               Eu muncesc pân’ la cinci, de la nouă Şi pe cel mitocan, m-am decis: Voi alege un loc mai precis Ca să-i trag doar un şut. Poate două.   Postat de catre Dan Norea la data de 2006-09-29 18:59:53	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE