|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Din demersul eseului remarc nu doar modul în care ați receptat această carte, pe care recunosc nu am citit-o încă, ci și încercarea de a vă implica în ajutorarea celui ce din cauza unor rateuri, ajungând la o percepție capcană, nu se mai poate ridica spre bucuriile existenței.
Iată cum indicați o cale, cum o recomandați, asemenea cuiva căruia îi pasă de necunoscuți. |
|
|
|
Postat
de catre
cornelia claudia iakab la data de
2006-09-22 08:34:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, există, Dana, fericirea eveniment, seninătatea și chiar fericirea nostalgie. Toate sînt fericiri, dar mai important este să trăiești în orizontul fericirii. Asta nu înseamnă că ești fericit tot timpul, mai mult ajunezi în așteptarea sărbătorii, dar știi sigur că, fără ezitare, pui mereu miza pe fericire și trăiești constant cu un anume tonus înalt al bucuriei. Poate că fericirea nostalgie, cea pentru care se pare că optezi, este doar aceea care semnalează că există acel orizont al înseninării.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-09-22 08:28:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imi amintesc cu aceasta ocazie de vorbele unui moderator tv, care spunea ca de multe ori pentru el fericirea e la timpul trecut. pe moment nu ii simti mrejele, de multe ori simti poate o stare generala de bine..dar abia dupa ce treci prin anumite momente, prin comparatie cu cele prezente, realizezi cat de fericit ai fost atunci. pe de alta parte exista si acele scurte momente de extaz, cand simti acea implozie interioara iar fiinta ta e prea limitata pentru a face fata valului urias de beatitudine. si acum stau si ma intreb care o fi fericirea. tind catre varianta a doua. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2006-09-21 22:11:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cel mai mult mă bucură consonanța, faptul că aceste păreri sau idei sînt împărtășite și de alții. Mulțumiri tuturor, mai ales că e vorba de o înțelepciune cu efecte practice. Sper să rămîneți pînă la urmă, este doar o mică introducere, voi reveni cu încă vreo cîteva texte pentru că e vorba de o carte deosebită, cel puțin pentru mine.
Am închis un tag uitat deschis și nu mai e tot textul îngroșat. Se văd sublinierile.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-09-21 20:21:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu, gânduri similare mă preumblă de ceva vreme... Ca dovadă postez un text scris cu aproape un an în urmă "Om bogat, om sărac". Mai puțin realizat, dar ideile sunt remarcabil de asemănătoare.
Ai un vot și din partea mea.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Norea la data de
2006-09-21 20:02:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Inutil sa mai spun ca mi-a placut ceea ce am citit si ca impartasesc multe puncte de vedere exprimate aici. Un vot din partea mea.
|
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2006-09-21 19:47:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu, sunt de acord că, pentru a nu ne încrâncena în frustrare și depresie, trebuie să știm să ne bucurăm de ceea ce avem. Eu cred că mai trebuie să știm și să recunoaștem ce avem, și să ne folosim de acest avut cu scopul de a-l fructifica. De multe ori căutăm fericirea în zări îndepărtate, când ea se află chiar sub nasul nostru; dar n-o vedem din cauza acelor obsesii pentru ceea ce (încă) nu avem și, probabil, după cum bine spui, n-o să avem niciodată. |
|
|
|
Postat
de catre
Simona Dobrescu la data de
2006-09-21 19:46:11 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|