PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce !             Puteti adauga comentarii acestui text     Comentariul dvs.       Comentariile userilor                   Mulţumiri tuturor, aţi răspuns la apel. Văd că toamna îşi (re)numără bobocii, nu ne-am înmulţit, dar nici nu ne-am împuţinat. Maria, variantă ratificată. Horia, variantă ta este mult mai elaborată şi arată că sugestia te-a pus pe altă cale mult mai densă ca sens. Magda, şi observaţia ta arată cîtă profunzime este într-un haiku bun, fiecare găseşte propria sa continuare.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-04 21:10:08               Cornel, ca de obicei, ne incinti cu incursiunile tale in arta haiku-ului. cum sunt unul dintre cei care beneficiaza de aportul ce aduci in acest domeniu de interes, iti multumesc de doua ori: o data pentru profesionalism, a doua oara pentru disponibilitate. cu pretuire, gheorghe   Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2006-10-03 22:36:58               Felicitări pentru comentariu. Este ca un mini poem în proză. Eu cred ca prima traducere în română, cea din corpul textului este cea mai bună, chiar dacă nu se încadrează în canoanele 5-7-5. Remarc totuşi că în engleză autorul a căutat să respecte numărul de silabe! De altfel, aceste canoane sunt adesea sacrificate de către străini de dragul reuşitei unui haiku. Ele nu reprezintă ceea ce dă forţă unui poem haiku. Nu pot înlocui acel moment de iluminare (aha), de inspiraţie şi în cazul de faţă încercările de a-l aşeza în tipare ce ţin de prozodie, fac să se piardă momentul „satori” când pur şi simplu sub imperiul meditaţiei observi ceva ce te impresionează. Sunt doi fulgi, de fapt sunt mult mai mulţi, dar doar doi fulgi se ating în drumul lor spre nicăieri. Cum ating luciul apei adânci se pierd, aşa cum se pierd şi fiinţele noastre în hăul nefiinţei. Dar în scurtul lor drum spre nefiinţă ei se ating şi poate parcurg drumul alăturaţi... În natură mereu este prezentă perechea şi aici din noianul de fulgi, doar doi se ating. Şi sunt puri şi inocenţi în atingerea lor... Foarte frumos haiku-ul!   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-10-03 19:18:37               Erată: Piscul alb în lac – primul fulg atingându-l pe următorul Aseară, m-am grăbit şi am trimis fără să verific. Aceasta era varianta pe care voiam să o postez. Cu prietenie,Maria   Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2006-10-03 16:32:46               Multumesc Traian pentru frumoasele articole cu referire la Haiku, le citesc cu un foarte mare interes. Cat priveste "ghicitoarea" nu stiu daca autorul s-a gandit la ce m-am gandit eu; in ce ma priveste eu vad in cei doi fulgi unul singur, celalalt efiind "virtual", proiectia primului in apa. Incerc si o varianta la graba, poate revin cu una mai elaborata : piscul alb în lac - pe suprafaţa apei doi fulgi se ating ~Traian Numai bine!~   Postat de catre Horia Ivascan la data de 2006-10-03 14:52:31               Piscul alb în lac – primul dintre atingându-l pe următorul E o variantă... Cu prietenie, Maria   Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2006-10-02 21:40:10               Maria, se poate să ai dreptate, dar cred că Eduard Ţară are şi o variantă românească la fel de bună. Eu nu m-am străduit suficient să-l fac canonic şi în româneşte. Mă bucur că apreciezi observaţiile mele. Şi mie mi-au plăcut poemele tale cu comentarii pe care le-ai postat. Încerc o variantă 5-7-5: Piscul alb în lac – primul dintre fulgi pe un altul l-atinge sau un prim fulg atingîndu-l uşor pe-un altul sau fulgul dintîi l-atinge pe următorul Nu-mi dau seama dacă nu e prea forţat. E greu să prinzi, numărînd silabe, şi naturaleţea rostirii şi firescul exprimării.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-02 20:27:33               Foarte bună analiza haiku-ului. Ea îi ajută pe toţi cei care citesc să înţeleagă mai bine în ce constă frumuseţea acestei specii literare şi, în particular, a acestui haiku. Se pare că sunt în anantaj cei care scriu haiku direct în engleză. Cel puţin asta deduc din forma acestui haiku. Îţi mulţumim pentru seriozitatea cu care te implici în explicarea acestor poeme! Cu prietenie, Maria   Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2006-10-02 14:07:29	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE