PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce !             Puteti adauga comentarii acestui text     Comentariul dvs.       Comentariile userilor                   Cornelia, tu totdeauna spui multe pornind de la un anume realism psihologic. Eu încerc să simplific. Nu-i înţelegem şi nu ne înţeleg pentru că nu avem aceeaşi structură pisihică (motivaţională, opţională, atitudinală). Pentru că ei, cei mulţi, optează pe comoditatea lui a fi ca toţi oamenii şi nu pentru a fi printre cei puţini care s-au ales, s-au desprins de masă, au mizat pe efort, pe un gen de ascetism (simultan asuteritate şi exerciţiu), pe revizuirea tablei de valori, pe schimbarea de sine. Pe gustul unei vieţi bune, autentice - delicate: dificilă pînă la a fi ingrată, fragilă şi vulnerabilă pînă la a fi plină de graţie. Pe nobleţea sufletească. Blestemul este complacerea în rudimentaritate. Suficienţa satisfăcută. Şi solidară.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-30 23:02:14               ''Cei care nu pot aprecia asemenea experienţe ar cîştiga mult dacă ar învăţa să o facă. Dacă nu pot învăţa sau nu încearcă să înveţe, înseamnă că sînt blestemaţi într-un fel pe care nici nu-l pot înţelege.” (citatul autorului, cu sublinierile mele)' Eu cred că noi nu putem înţelege pe cei ce nu pot aprecia frumuseţea lucrurilor, pare de necrezut şi te asigur că şi invers e valabil, le părem duşi sau mincinoşi. Asta nu pentru că sunt blestemaţi, pur şi simplu nu îi interesează, nu văd nici un profit, iar în unele cazuri întorc ploii spatele pentru că îi udă, iar la subsol e sudoare şi feromon fierbinte, hormonul în ring de box, senzaţii tari epidermale pentru suflete inerte altfel, de gusturile nu se discută. Foarte puţini, chiar şi dintre cei ataşaţi de sacru, adică de tot ce e sublim şi are un rost, o armonie crescândă, scapă de calculul interesat: gândirea asta aduce profit, voi avea mai mult noroc, sănătate, etc într-un cuvânt putere. Puţini respiră prin sacru, puţini continuu, pentru că acest lucru înseamnă pulsiuni, plăcere, firesc. În final e o alegere din tot ce se poate lua în interior, din tot ce se obţine uşor sau cu efort, între trebuinţe şi ordinea lor...universul interior ca şi cel mare nu are un început sau sfârşit, e greu de gestionat şi puţini au nevoie reală să facă acest lucru. Uneori mă întreb dacă nu cumva pofta vine mâncând. Sau dacă nu cumva există cauze subconştiente pentru care cineva să spună: prefer un drum la biserică decât o plimbare printre lei, prefer un fotbal decât să văd un documentar, prefer miliarde de dolari decât o planetă sănătoasă...   Postat de catre cornelia claudia iakab la data de 2006-09-30 21:44:44               Cred că trăirea bucuriei ţine de o spontană şi candidă resimţire a faptului că totul este miraculos plin de rost, aşa cum trebuie şi de nevătămat. Accesul la bucurie este însă ecranat (sacrul este camuflat în profan) şi trebuie să o aflăm, devoalînd-o. Ea este aproape fără a ne fi la îndemînă. Trebuie să exersăm ca să căpătăm iscusinţa, destoinicia, deprinderea ei. Cred că bucuria asta meschină de răul altuia este doar un surogat, un fals, o imitaţie ieftină, Simona. În schimb, excesul de eticism, poate anula capacitatea de a te bucura. Dane, Dumnezeu trebuie ajutat. Eu mi-l închipui neputincios şi trist. Dar bucuros de complicitatea noastră voioasă.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-30 16:45:27               Fericirea este alcătuită din momente, la fel cum o linie dreaptă este alcătuită dintr-o infinitate de puncte. Iar aceste puncte, alăturate, alcătuiesc în final linia care desemnează fericirea. Este minunat să ştim să ne bucurăm de ceea ce ne înconjoară şi de cele ce ni se întâmplă. Din păcate, şi bucuriile sunt destul de relative, pe de o parte; şi, pe de altă parte, foarte subiective. Eu ştiu persoane care se bucură, de exemplu, atunci când fac lucruri lipsite de etică. Şi mai ştiu persoane care jubilează atunci când altuia îi merge rău. Dar cred că ăsta este un alt subiect... Eseul tău este captivant, se simte că ai pus mult suflet în redactarea lui; pe mine m-ai convins să caut cartea şi s-o citesc. Cu drag, Simona   Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-09-30 10:54:07               Am retinut "Realitatea divină, deşi nu veghează la bunul mers al lumii şi al treburilor omeneşti, face ca lucrurile obişnuite, „o ploaie de meteoriţi, o simfonie, un rîs sănătos, o poezie, cîntecul unei păsări, un act de bunătate dezinteresată, zîmbetul unui copil”, să fie pline de valoare şi, în felul lor tăcut, stăruitor, să dea un sens vieţii." si "Dumnezeu are nevoie de suflete care iubesc lumea. Bucuria ta este desfătarea lui." Numai că am aşa o impresie că Dumnezeu se desfată cam rar.   Postat de catre Dan Norea la data de 2006-09-30 10:02:42	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE